Ceea ce-ai zis mai sus e valabil pentru noi toți, asta e! 
E vorba de asumarea propriei noastre ignoranțe - primul pas în tentativa noastră de a cunoaște. Și ăsta e unul din mesajele de căpătâi pe care ni le-a trimis peste ani drăguțul de Socrate. Adică ceva de genul: „Știu că nu știu mare lucru, dar sunt gata să cercetez ce e și cum”. Când Socrate a aflat că preoteasa Diotima a transmis atenienilor mesajul că cel mai înțelept din cetate ar fi el, Socrate a rămas mască. „Cum dreak, bă, să fiu io ăl mai înțelept din cetate când știu bine că io n-am habar de multe lucruri?”, s-a întrebat Socrate în timp ce scorpiuța de nevastă-sa, Xantipa, îi striga: „Socrate, mai bate și tu un cui în gardul ăla care stă să cadă și mai lasă dreak filosofia aia!”
Probabil că șpilul ar fi ăsta, cum că în tentativa noastră de a cunoaște, de a ne ridica nivelul spiritual, tre să pornim de la premisa că nu știm mare lucru dar suntem gata să cercetăm, lăsând astfel loc noilor informații pe care le vom dobândi și asimila.
