Subjugarea conceptuala

Poate am. Nu stiu de ce i-am creat, nu stiu de ce nu am ales sa-mi petrec infinitul in neant

Infinie tristesse a scris:

 Precum afirma Montesquieu in opera ,, Scrisori

persane ‘’, toate entitatile umane sunt libere de

a-si alege moartea atunci candi si dau seama ca

viata a devenit o povara pentru ei. 

Foarte corect. Cu specificaţia că entităţile umane, iniţial, au ales viaţa.

Infinie tristesse a scris:

  De unde provine aceasta frica de moarte ? Poate ca

doctrinele crestine sunt vinovate. Ne e frica sa

ne sinucidem pentru ca ne gandim putin si la

posibila pedeapsa eterna.

N-au nicio treabă doctrinele creştine - şi niciun fel de doctrine - cu frica de moarte. Dorinţa de viaţă, instinctul de conservare...sunt prezente, acolo, în "cartea tehnică" a entităţii, a fiinţei noastre. Adevărul e că, pur şi simplu, vrem să trăim. 

Vriies a scris:

Foarte corect. Cu specificaţia că entităţile umane, iniţial, au ales viaţa.

N-au nicio treabă doctrinele creştine - şi niciun fel de doctrine - cu frica de moarte. Dorinţa de viaţă, instinctul de conservare...sunt prezente, acolo, în "cartea tehnică" a entităţii, a fiinţei noastre. Adevărul e că, pur şi simplu, vrem să trăim. 

Instinctul de conservare dispare odata cu dorinta sinuciderii asadar ceea ce mai poate intoarce omul de la sinucidere este frica de necunoscut, aici intra si frica creata de conceptiile religioase

Si moartea este o mare necunoscuta. Pana la urma de ce ne este frica? de moarte sau de necunoscut?

Ma intreb cum ar fi aratat lumea, daca toate religiile si conceptiile filozofice, ar fi promis dupa moarte  fericirea eterna.

Infinie tristesse a scris:

Instinctul de conservare dispare odata cu dorinta sinuciderii asadar ceea ce mai poate intoarce omul de la sinucidere este frica de necunoscut, aici intra si frica creata de conceptiile religioase

Era vorba, deci, de dorinţa de viaţă care se manifestă în mod plenar, aceasta fiind o caracteristică a fiinţei noastre. Frica creată de concepţiile religioase nu-i decât un fel de "goangă". Ah, că ne e frică de necunoscut, asta-i altă problemă. Ne reprezentăm necunoscutul în fel şi chip în funcţie de cum ne duce mintea, inima şi literatura. Însă când suntem în situaţia dramatică de a lua o decizie majoră în viaţă, în mod instantaneu şi într-un caz limită, nu prea mai contează concepţia religioasă. O facem pur şi simplu după cum ne vine acel impuls din străfundurile fiinţei noastre.

adal* a scris:

 Ma intreb cum ar fi aratat lumea, daca toate religiile si conceptiile filozofice, ar fi promis dupa moarte  fericirea eterna.

N-ar mai fi arătat în niciun fel; ne-am fi repezit toţi să ne facem seppuku...

Vriies a scris:

N-ar mai fi arătat în niciun fel; ne-am fi repezit toţi să ne facem seppuku...

Aia ar fi fost lumea perfecta pentru mine, eu as fi ramas singura aici pe Pamant, martira

Infinie tristesse a scris:

Aia ar fi fost lumea perfecta pentru mine, eu as fi ramas singura aici pe Pamant, martira

Din nefericire sau din fericire, depinde cum îţi vine mai uşor s-o iei, suntem aici cu tine şi ne ciupim unii pe alţii  :)

Vriies a scris:

N-ar mai fi arătat în niciun fel; ne-am fi repezit toţi să ne facem seppuku...

Si care ar mai fi avut indoieli, ar fi rugat pe cineva sa il ajute. Atunci am fi putut vedea cat de buni suntem unii cu altii.

Eu cred ca si atunci s-ar fi gasit oportunisti, care ar fi castigat din asta.

adal* a scris:

Si care ar mai fi avut indoieli, ar fi rugat pe cineva sa il ajute. Atunci am fi putut vedea cat de buni suntem unii cu altii.

Eu cred ca si atunci s-ar fi gasit oportunisti, care ar fi castigat din asta.

Crezi asta? Crezi ca iar mai pasa cuiva de imbogatirea pe Pamant daca ar sti sigur ca in lumea cealalta il asteapta o fericire eterna?