Nu cred ca e obisnuita sau ca se va obisnui cu situatia. Daca era obisnuita nu incerca sa-si ia zilele. Asta numai cineva in agonie si disperat o face, nu cineva resemnat cu situatia in care este.
@Xylia....nu stiu ce sa sfaturi sa-ti dau draga mea. Chiar nu stiu, dar o sa-mi dau o parere. Am incercat sa ma gandesc la ce as fi facut eu in situatia ta si sincer, habar nu am. E greu de spus. Esti prinsa intre a lua o decizie rationala si practica vs una emotionala si sufleteasca. Studiile sunt importante si-ti vor oferi un viitor, dar sanatatea ta emotionala, mentala si fizica e poate mai importanta daca vrei sa ai o viata nrmala in viitor.
Nu stiu, incearca sa rabzi cat poti, macar incearca, pana iti termini studiile. Daca insa nu reusesti si ai iar ganduri de sinucidere sau simti ca o iei razna, pleaca draga mea. Nimic nu merita sa-ti curmi viata sau sa-ti pierzi mintile. Nimic, nici chiar o facultate.
Ti-a spus cineva aici ca poate ar trebui sa zici ca el si sa faci ca tine, sa te intalnesti cu prietenul in secret. Ia in considerare sfatul asta. Cine stie, poate asa vor merge mai ok lucrurile.
Cat despre faza cu bataia la cei 25 de ani ai tai sunt profund socata si dezgustata. De umilinta si abuzul emotional din partea familiei tale nici nu mai zic. La mine maica'mea a fost asa dar macar tata echilibra situatia.
Pana una alta iti trimit un pupic si o imbratisare calda. Nu esti singura. Chiar daca doar in virtual, dar sunt niste oameni aici care sunt alaturi de tine oarecum. Daca locuiam acolo ti-as fi fost alaturi in persoana si ti-as fi oferit tot ajutorul posibil, cu absolut orice.
