Jalnic

gargbird a scris:

Pana mea, eu n-as putea sa te sfatuiesc niciodata sa mergi sa speli pe jos in vreun bar doar ca sa... ce? Ca sa suferiti si tu, si el, ca sa traiti de pe-o zi pe alta, fara sprijin, fara conditii, dar sa fiti lipiti unu' de altu' 24 din 24? In filme si in carti suna bine, dar in realitate ar fi o mare prostie din partea voastra.

A, daca erati singuri pe lume, v-ati fi gasit din intamplare si v-ati fi construit totul de la zero, era alta treaba, dar asa, cand ai in spate un sprijin real, povestea isi pierde logica.

Ca sa vada "pretul" independentei financiare, ca sa nu mai suporte batai si umilinte, ca sa nu mai perceapa totul ca pe o tragedie. Poate solutia mea a fost extrema, dar e raportata la o situatie extrema.

Daca tolera bine situatia, daca considera ca pretul platit merita "sprijinul real" al tatalui sau, nu mai scria aici.

Dupa ce are un rost, s-ar putea sa nu mai poata zbura.

Daca tu crezi ca dupa un asemenea "sprijin" ramai un om normal la cap, asa o fi.

Pai alta varianta care e, avand in vedere ca are medicina de terminat?!

Unde nu merge sa dai o gaina si sa te duci la examene.

Daca pleaca acum, sunt foarte mari sanse sa nu mai termine.

Nu trebuie neparat sa joace teatru, trebuie sa ii spuna ca are dreptate si sa-l ignore pana poate sa plece.

Nu zice nimeni sa-i maseze picioarele si sa pozeze in fiica perfecta, dar ia in calcul ca are o facultate de terminat.

@Ampera.

Tata nu e intreg la minte, asta e limpede.

Eu as deveni diabolic si-as face in asa fel incat sa am pana la sfarsitul studiilor parte de sprijinul sau financiar. Iar dupa, i-as explica in fata ca am facut asta si l-as trimite la origini cu tot cu banii sai - eventual tinand de mana persoana detestata de el.

Dar, foarte important, este absolut necesar ca tu sa ai stabilitate financiara - singura lui arma impotriva ta.

Cat despre balmajelile alea cu statutul social...lol, ca altflel nu merita comentate.

auzi xy, maica-ta ce zice cand taica-tu te cafteste? bunica-ta?

nu iti ia nimeni partea? nu te sprijina niciuna?

Eu am rupt orice relatie cu familia doar pentru a face ceea ce-mi doresc cu adevarat in viata. Am ajuns la 20 de ani sa dorm 4 luni pe strazi, sau in internatul universitatii din orasul meu, doar pentru a scapa de conflictele cu tatal meu. La 21 de ani am fugit in SUA, dar am fost deportat dupa 5 luni. Dumnezeu sa-l ierte, dar a fost o bestie, iar eu nu-l voi ierta niciodata, chiar daca-mi este dor de el. De la el am dobandit educatia de care dispun acum, cu putina scoala, dar de asemenea si rautatea de care dau dovada uneori.

Fa-ti curaj, Alexandra, stiu ca-ti va fi greu, dar nu vei fi cu adevarat fericita daca te vei complace intr-o astfel de situatie.

 si eu m-am carat la 17ani, nici nu ii aveam impliniti  si am fost vai curu meu, dar nu am murit. a fost greu, dar ajunsesem sa imi doresc sa mor. pentru ce? pentruca niciodata nu eram suficient de buna pt el, orice faceam nu era suficient de bun si nu aveam niciun potential. ca atare ma calca in picioare si ma teroriza psihic. l-am urat din toata inima de atunci si abia acum pot zice ca am incetat sa-l urasc, dar de iertat nu l-am iertat si nici nu cred  am sa pot s-o fac vreodata. aveam tot ce doream acasa, pana si sofer privat aveam in familie. ce bestie de om am avut ca parinte, manca-l-ar amaru'!

termina unele facultate cu un copil dupa ele, cu stat in chirie, cu dracu mai stie ce...Alexandra de ce nu ar putea?

m-as lipsi de 'lux' ca sa fiu sanatoasa la cap si nu fucked up pe droage si pastile.

sa-mi fie cu iertare daca gresesc, dar am impresia ca nu prea ati mancat bataie serioasa si nici terorizati psihic nu ati fost daca o sfatuiti sa stea. sper sa nu ma insel, sper ca nu ati mancat bataie.

e un subiect extrem de sensibil, probabil nu vad obiectiv.

Ampera, nu cred ca abordarea subiectului tine de cata bataie ai mancat. Eu am avut si am un tata minunat. Niciodata nu ne-a agresat, nici macar verbal.

Xylia, esti sigura de logodnic?

Am deschis eu aici un topic despre o fata care a lasat familie si facultate si acum situatia nu e roz, dupa ce a fost parasita.

Nu poti gasi un echilibru in toate astea?

Sunt foarte sigura de el. Ceea ce nu a putut face familia mea pentru mine a facut el. M-a determinat in decursul a catorva minute sa ma las de cea mai mare si idioata dependenta a mea. Iar eu simt ca nu m-am revansat indeajuns fata de el, ce naiba, niciodata nu te-ai revansat indeajuns fata de persoana ce ti-a salvat viata. Ma inteleg foarte bine cu el, rezonam, are si el momentele lui proaste (ca orice om, insa eu am mai multe momente proaste decat el), ma pretuieste si simt ca face pentru mine lucruri pe care altii nu le-ar fi facut. Ma simt excelent cu el si nu, nu ma pot desparti de el. Il preocupa sanatatea mea foarte mult si vad bucurie in ochii lui cand mie mi-e bine. Parca as fi copilul lui.

Despre mama si bunica: nu cred ca le pasa prea mult, ele ii sustin cauza tatei. Cand e vorba sa fie impotriva mea formeaza o "monstruoasa coalitie" . :))

Xylia, cred ca toata lumea a observat o schimbare in bine la tine in ultima vreme; pari mult mai linistita, optimista, pozitiva. Efectele relatiei cu logodnicul asupra ta sunt vizibile, daca o poate spune si cineva care iti citeste din cand in cand postarile pe un forum. 

Tatal tau nu isi poate scuza violenta prin frustrare sociala, grija zilei de maine sau ignoranta, ca Ghita de la Cucuietii din Deal care bea spirt cand se trezeste pe prispa. Nu e admisibil sa iei la bataie un alt adult, d-apoi o femeie, d-apoi propriul copil, pentru ca nu zice ca tine. Nu exista scuza pentru o asemenea lipsa de control, mai ales din partea unui om care se considera elevat. Nu am habar daca ma insel, dar presupun ca nu e prima data. 

Ti se spune sa astepti cativa ani, de parca mania lui de control ar disparea ca prin minune cand termini facultatea, sau ai incepe sa castigi dintr-o data atat de bine incat sa iti rezolvi problemele instantaneu (cu totii stim ca nu e asa pentru medici, mai ales la inceput). Si atunci vei amana de la an la an, asteptand ''momentul''. Exista oameni ca tatal tau, care continua in stilul asta pana la adanci batraneti. El a vazut ca esti mult mai bine? Poate nu ii pasa? Sau poate tocmai asta il roade?

Ti se spune ca poti trai cativa ani vazandu-te pe ascuns cu logodnicul si ducand o alta viata de fatada, ca si cand cineva ar putea ramane normal si s-ar putea bucura de viata de cuplu in asemenea conditii. Mai degraba varianta asta e luata din carti, decat ideea de a lasa familia de origine in urma pentru a forma un cuplu. Nu sunt barbat dar cunosc destui si nu mi se pare normal dpdv al demnitatii ca cineva sa accepte (sau sa i se ceara) sa se fereasca de tatal logodnicei ani buni. Poate la 13 ani, nu la 25. Ar fi ca o acceptare a statutului de persoana inferioara. E foarte usor ca din afara relatia ta sa fie catalogata in mod gratuit drept ''fluturi in stomac'' , drept ceva pasager, desi numai tu stii care e realitatea.