Melancolia

Lucast a scris:

Stati putin. Fiero, cum adica nu exista suflet?

"Tu, bucuriile şi necazurile tale, amintirile şi ambiţiile tale, sentimentul de identitate personală şi de liber arbitru – toate acestea nu sunt nimic mai mult decât comportamentul unui număr uriaş de celule nervoase şi al moleculelor asociate lor”

Francis Crick, laureat al premiului Nobel

Blues a scris:

Nu stiu ce sa zic. Ca normala la cap inca sunt.

Nu inseamna ca un om cu psihicul afectat e musai dereglat. Oricum, eu n-am aceeasi viziune despre normalitate precum majoritatea oamenilor. Chiar ma gandeam sa deschid un topic pe tema asta. Poate la anul. :)

Sunt prea blegota. :)

Cred ca se numeste nostalgie atunci cand tanjesti dupa vremuri trecute frumoase- un fel de tristete placuta, iar melancolia e un fel de tristete-deprimare.

Blues a scris:

 Ce faci atunci cand melancolia aduce numai tristete, regret, sentimente de neputinta etc? Cum te poti bucura de asa ceva?

Nu se pune problema de a fi capabil sa te bucuri. Insa, atentie, tristetea de acest tip nu este una care se instaleaza brusc si-n chip violent. Melancolia este insotita intotdeauna de un soi de letargie - de regula, e nevoie de o perioada de inactivitate aprior instalarii. Desemenea, se traieste in melancolie sentimentul inutilitatii drept pentru care dorinta de a pasi in afara ei este deseori absenta. E o placere aparte in melancolie. Nu as zice morbida, dar sumbra da.

Ce-am observat la mine - orice urma de agresivitate dispare. Sunt incapabil de a duce o disputa si numai ideea de conlict, indiferent de natura lui, imi repugna.

Blues a scris:

 Ce faci atunci cand melancolia aduce numai tristete, regret, sentimente de neputinta etc?

Este posibil sa nu fie melancolie ci chiar tristete, regret, neputinta. Eu una sunt o persoana melancolica, dar nu trista sau deprimata. Ma bucur de toata gama de stari sufletesti (cred) dar nu ma inchid in nici una, ele rasar si trec in functie de semnificatiile cu care le incarc si de rezultatele actiunilor mele.

Blues a scris:

Nu, nu tanjesc dupa vremuri trecute, nu sunt nostalgica.

M-am prins (si ai explicat mai apoi). Am dat definitiile (din nefericire fara sa citez) pentru cei care au inteles ca e o stare sufleteasca placuta.

E greu sa banuiesti cauzele, dar oricum vindecarea se face prin izolare de lumea externa. Cand dormi mult si petreci timp cu tine insati te incarci (adica ai acces la sursa proprie). Eu tot tind sa cred ca mediul extern e de vina (serviciul stresant, interactiunea virtuala). (Cred asta pentru ca la un moment dat am tinut legatura cu o prietena care suferea de depresie si m-a afectat f tare). Apoi am incercat sa studiez fenomenul si am observat ca toti oamenii sunt sensibili la starea sufleteasca a altora (in virtual e si mai nasol ca ai garda jos si lipsesc si unele informatii importante (vizuale, auditive)).

Din experienta mea se iese relativ usor din starea nashpa daca iti fortezi gandul catre altceva (gen sa te gandesti intens ca asteapti ceva frumos in viitor sau ca nu esti responsabil/a pentru problemele altora, etc.)... sau sa te gandesti in acelasi timp la 3 puncte departate (echidistante?!) aflate pe peretii din camera cat mai aproape de tavan- asta e ideea unui psiholog dintr-un videoclip (sunt moduri de a sparge balonul de negativitate care te inconjoara).

MeerKat a scris:

.. sau sa te gandesti in acelasi timp la 3 puncte departate (echidistante?!) aflate pe peretii din camera cat mai aproape de tavan- asta e ideea unui psiholog dintr-un videoclip (sunt moduri de a sparge balonul de negativitate care te inconjoara).

cele 3 puncte pot rezolva probleme existentiale? ma indoiesc..

Blues a scris:

Este melancolia o boala psihica sau este o boala a sufletului? Este macar boala? Exista remedii?

Suflet ?

Tristetea se consuma in singuratate, ea fiind provocata de tulburari interioare. Nu te ajuta nici mama psihologului daca tu nu ti-ai reglat conturile cu  cauza. Te ajuta sa iesi, dar iesi fals si e doar o chestiune de timp pana cazi din nou. Trebuie sa plangi daca asta iti este firea, sa urlii a disperare daca nu poti plange, sa privesti in gol ca un nebun simtind cum iti spaneste fiecare por, sau, daca esti ca mine, sa o degusti pana la ultima fibra. Abia cand nu mai ai ce consuma, cand nu mai exista ceva care sa te consume, tristetea dispare. Asa, pur si simplu, intr-o buna dimineata.

Blues, cheia consta in a intelege ce anume simti ca ar fi trebuit sa faci ca sa te simti implinita. Ai zis ca nu stii.

Dar poti sa aprofundezi asta. Intreaba-te: ce imi lipseste?

Oare sunt copiii? Oare sa merg cu o masina sport si o esarfa pe falezele de la Monaco? Oare sa merg in Africa sa ajut?

Oare sa lucrez la un adapost pentru animale? Oare sa sar cu parasuta din stratosfera? Oare sa scriu o carte pentru oamenii ce trec prin dificultati? 

O casa de vacanta pe malul marii? Sa-mi deschid o afacere cu lalele? Sau o cafenea in Grecia, pe o insula? Sa vand apartamentul si sa iau o rulota cu care sa fac turul lumii? Pot fi foarte multe. Fiecare are altceva.