Multa lume face confuzia de a pune semnul egalitatii intre religie si biserica. Si cand spun biserica, ma refer la institutie. Majoritatea oamenilor, atunci cand isi exprima indezirabilitatea fata de religie, se refera de fapt la institutia religioasa, la oamenii care o compun. Si aici sunt absolut de acord, institutiile religioase sunt corupte si lipsite de scrupule. Asa-zisii "oameni ai lui Dumnezeu" sunt adesea niste ticalosi.
Cat despre religie, ca doctrina, ansablu de precepte, norme, idei, sentimente, presupus intemeiate pe credinta (nu pe frica, cum se intampla cel mai adesea), mie mi se pare o chestie potrivita, cel mult, pentru perioada de copilarie a speciei. Asa cum credinta in Mos Craciun se preteaza la o anumita varsta. O specie ajunsa la maturitate nu ar mai avea nevoie de religie, ca pretext de stabilire a unor norme de convietuire sociala. Faptul ca inca mai exista si inca mai prinde la public e semn ca inca nu ne-am maturizat ca specie. Ca exista inca multa ignoranta generatoare de frica. Pe asta prinde fanatismul, din pacate.
Eu cred ca foarte putini oameni manifesta o credinta autentica. Cea mai mare parte a celor care se pretind credinciosi, sunt, de fapt, "oameni cu frica lui dumnezeu". Obscena ipocrizie!
Din pacate, ceea ce se intampla in lumea asta, sub pretextul militarii pro-religie, nu este decat manifestarea raului din noi. Pentru ca, vrem sau nu sa recunoastem, noi, oamenii, suntem o specie extrem de rea, cruda, egoista, meschina. Nu mai exista alta specie care sa ucida de placere. Si pentru ca toate astea trebuiau sa poarte un nume, s-a gasit acest pretext al sustinerii unei religii.