E o adevarata drama cosmica aici: de dragul frumoasei crestine, Miza a fost gata sa-si jertfeasca sufletul luceferesc arzand pe bolta poeziei, doar ca sa fie cu ea... si-ar fi vandut sufletul lui Dumnezeu ca sa fie cu o superba muritoare... si-ar fi sfartecat inspiratia pe altarul iubirii, pierzand dreptul la nemurirea manualelor de literatura... insa crestinuta a refuzat oferta... pentru ca Miza era un poet sarac si fara muschi, desi dotat in har si talent liric.
Astfel Miza a ramas neconvertit, dar cui ii pasa? BOR are deja destui inchinatori si fara el...
Unde sunt vremurile din Quo Vadis, cand apetisanta crestina se jura paganului ca n-o va avea decat juruita prin contract prenuptial si daca el se converteste?
Pe atunci crestinutele se uitau la salvarea unui suflet, si jertfeau iubirea pentru a mantui un suflet nefericit si gemand de tristete.
Astazi vor casa, cont, masini nu mai vechi de 10 ani si muschi indopati cu steroizi care le confera un placut sentiment de protectie...
M-a cutremurat aceasta drama tacuta. Miza, doar fa muschi, steroizii sunt ieftini. Discuta la sala cu un antrenor nutritionist, ca sa nu-ti busesti ficatul. In cateva luni vei avea sex appeal si damele vor roi in jurul tau! Iar daca le mai compui si o poezie cu muschii tai incordati pe creion, atunci sigur le vei da pe spate!
Dar crestinele diluate din vremea noastra ma dezamagesc!
Miza a repetat oferta luceferiana si cu Stu, dar a fost refuzat cu eleganta. Insa unde e iubirea de aproapele care se sacrifica pentru a mantui pe cel ratacit?
