Care va este filosofia personala de viata?

Ma deranjeaza al dracu de tare ca blizzard a modificat formula xp per level. Ce-ar fi sa-mi duci tu un char in lvl 90? Tare happy as fi :)

Da.

Cât tam-tam s-a făcut aici pe suferinţă, nu pot să cred!...Şi totul a pornit de la Weltanschauung-ul colegului Ramsay Bolton, acel pathei mathos al lui Aeschylus, pe numele său grecesc (Eschil, pe româneşte, care a trăit cu vreo sută de ani înaintea lui Platon), celebru dramaturg din vremea vechilor greci. Colegul Ramsay Bolton a aruncat "pastila", eu am încercat să o explic, cu naivitatea care mă tot caracterizează în viaţa asta, alţii nu au fost de acord şi uite-aşa era cât pe ce să ne beregăţim - noroc că până la urmă a triumfat raţiunea şi am ajuns la "sentimente" rezonabile. Colac peste pupăză, Tlahuiz imploră suferinţa şi mie mi-e greu ca la acest ceas de noapte să mai pot spune ceva "deştept" pe marginea acestui subiect...

Oricum, felicitări Ciuperchinei pentru încercare! :)

Dragut, Blues. Daca ar fi toti oamenii  ca tine lumea asta ar fi un loc mai bun. Si cred ca suntem egali si in rest nu numai in fata mortii in ciudata diferentelor de nivel social sau educatie. E absurd sa existe servitori, sclavi, oameni pe strazi , etc. Desi unii ar admite ca se simt bine condusi sau conducand respectiv dominati/dominand. Dar asta cred ca e alta mancare de peste pe care nu ma pricep sa o fac inca . Uf , cate lucruri ar fi de inteles si aprofundat.

Tu gandesti asa profund pentru ca stai cu capul in jos ca un liliac si-ti vine tot sangele in cap si-ti oxigeneaza creierul?

Looool

Posibil. Mai stii. Nu degeaba stau cu capul in jos. 

Dar tu  pui intrebari nepoliticoase fara sa stai  cu capul in jos? Esti un om cu capul pe umeri, vorba accea. 

filozofie de viata?! .... hmmm, cred ca acum se rezuma la "traieste si lasa-i si pe altii sa traiasca"  si "mai bine sa faci un lucru si sa-l regreti, decat sa regreti ca nu l-ai facut cand ai avut ocazia"

Mosmantina Ciuperchina a scris:

 Suferinta o depasesti dupa ce o traiesti, o experimentezi , o aprofundez ii intelegi cauza si  iti inveti lectia . Suferim pregatiti  tocmai pentru ca avem nevoie sa suferim ca sa  invatam ceea ce nu am inteles inca . Dupa ce iti inveti lectiile si te raportezi  corect la oameni si viata , vei constata ca  nu mai suferi. In orice caz nu pentru orice fleac . Lectiile majorite de viata sunt depasite  si intelese uneori mai greu . 

In principiu ai dreptate daca ne referim la viata de zi cu zi. Cand vine vorba insa de ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi nu depasim suferinta, doar intervine uitarea, se asterne rutina peste ganduri si te trezesti peste un timp ca nu mai ai decat niste amintiri difuze a ceea ce erai/simteai candva. Dar daca se intampla o rupere de cotidian (cum se intampla adesea in cazuri de tulburari psihice), realizezi ca durerea este tot acolo, intacta, si iese la suprafata de parca ar fi fost de ieri. Am fost martora la asa ceva, si nu cred ca este posibil sa depasesti ceea ce te marcheaza si te formeaza, ceea ce esti la urma urmei.

Pentru Pathei Mathos suferinta e absolut necesara pentru a declansa procesul invatarii. Nu e nevoie sa o sanitizati, n-are legatura cu masochismul ascetic crestin.

Si inca ceva, nu orice persoana care patimeste are sa invete. Unii doar au sa sufere, iar o alta parte vor imbratisa vreo forma de escapism. E un fel de fascism darwinian metafizic. :)

Per aspera ad astra!