Care va este filosofia personala de viata?

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Eu sunt atat de obisnuit cu suferinta, incat acum sunt imun la ea. Sunt incapabil sa mai sufar. Nu mai pot simti absolut nicio suferinta. Zau ca mi-e dor de ea. As vrea sa mai simt vreo tristete sau angoasa sau suferinta ca in tinerete.   

Da' câţi ani ai tu, Tlahuiz, scuză-mi indiscreţia, de vorbeşti de suferinţa din tinereţe? :)   Pliiiz, nu mai glumi cu chestii de genul ăsta şi nu mai spune că ţi-e dor de ea, de suferinţă . N-o chema că cine ştie...

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Eu sunt atat de obisnuit cu suferinta, incat acum sunt imun la ea. Sunt incapabil sa mai sufar. Nu mai pot simti absolut nicio suferinta. Zau ca mi-e dor de ea. As vrea sa mai simt vreo tristete sau angoasa sau suferinta ca in tinerete. Dismissive, cum interpretezi? Vorbesc pe bune. Cand sufeream, aveam inspiratie la scris, in plus viata era foarte intensa si placuta. Acum inspiratie si intensitate ioc. 

Pe la vreo 16-17 ani am realizat ca nu se poate atinge fericirea absoluta dar si ca nu poti muri de nefericire. Ma simteam suspendat prosteste intre cele doua stari si nu stiam daca sa-mi infig un cutit in tampla ori sa urlu de pseudo-fericirea ca nu pot fi complet nefericit.

Acum nu mai ai acele stari pentru ca dupa o anumita varsta nu mai cauti raspunsuri, doar le reformulezi - nu mai poti accesa acel tip de meditatie. Pe scurt nu mai faci filozofie, faci filozofism.

Cand sufeream, eram viu, vibrant. Acum sunt impasibil, nepasator, detasat, ataraxic, dar ma simt un zombie surazator.

Dismissive, ce imi recomanzi?

Vrries, am peste 35, varsta de la care experientele devin mai atenuate. E din cauza creierului. Se obisnuieste cu tot. Nimic nu mai e nou.

Dismissive a scris:

Nu vrei sa fiu ironic. Te asigur. Mi-am cerut scuze, gata, inceteaza.

N-aş spune că aş vrea să fii ironic, deşi, te rog să mă crezi că nu m-ai speriat (dacă asta a fost intenţia ta) şi, vorba aia, "bucuroşi le-om duce toate...". Treaba e că, sincer, m-aş fi bucurat să fi purtat cu tine un dialog sine ira et studio, adică unul rezonabil, pe româneşte, din care fiecare să fi învăţat ceva.

Oki, stai liniştit că nu te mai "deranjez".

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Dismissive, ce imi recomanzi?

Incearca sa iubesti o curva. Asta ar trebui sa anime putin treburile. Dar musai sa fie curva. E interesant cu conditia s-o descifrezi pana in rarunchi, s-o intelegi, s-o iubesti asa cum e - duci atunci un alt soi de lupta cu tine insuti, ea n-are niciun rol in afara faptului ca exista.

:rot:

ma scuzati, nu m-am putut abtine

on-topic: nu am niciuna anume; 

Lol, parca te sucarise ala. Dai din plans in ras - zat la psihologie.

Ea. a scris:

on-topic: nu am niciuna anume; 

Pe cine crezi tu ca pacalesti? Auzi, ea e on topic :))

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

 Vrries, am peste 35, varsta de la care experientele devin mai atenuate. E din cauza creierului. Se obisnuieste cu tot. Nimic nu mai e nou.

Mulţi înainte! :)

Hai, mey, ceea ce zici tu, adică "pestre 35", e o chestie tare evazivă! Adică cineva care s-ar fi îndeletnicit cât de cât cu exersarea raţiunii ar putea spune că poţi avea şi 36 şi 63, precum şi orice altă vârstă mai mare strict de 35 :). Oricum, ideea era că, indiferent câţi anişori ai în această viaţă, nu tre' neapărat să invoci suferinţa că, deh, ea o să vină mintenaş .

Athmy a scris:

Care este diferenta intre a depasi suferinta si de a te sustrage de la ea? Multi care detesta suferinta pur si simplu fug din fata ei, sunt cam depasiti de situatie. Si este de inteles pentru ca nu suntem pregatiti sa suferim, depinde de fiecare cum reactioneaza.

 Suferinta o depasesti dupa ce o traiesti, o experimentezi , o aprofundez ii intelegi cauza si  iti inveti lectia . Suferim pregatiti  tocmai pentru ca avem nevoie sa suferim ca sa  invatam ceea ce nu am inteles inca . Dupa ce iti inveti lectiile si te raportezi  corect la oameni si viata , vei constata ca  nu mai suferi. In orice caz nu pentru orice fleac . Lectiile majorite de viata sunt depasite  si intelese uneori mai greu . 

Bre, ce mai tot dezbateti pe aici ca suferiti. Dati-mi mie suferinta voastra!

Ce suferiti? Vreau sa va iau suferinta, si voi sa ramaneti happy!

Hai, spuneti-va aici suferintele si usurati-va!