Deci eu am ramas interzisă. Jur că asta e subiect de carte, sau de film, gen. Şi nu fac mişto. Să îţi spun cum făceam eu. Dacă o vedeam pe maică-ta aşa ţâfnoasă şi ofticată pentru că nu provin dintr-o familie care are numai porţelanuri, îţi ziceam aşa: Mă băiatule, ori eu, ori mă-ta! Şi ori ne vedeam de viaţă împreună, ori fiecare rămânea cu inima frântă, dar cu un drum de continuat.
Nu înţeleg partea cu furtul. Nu cred că a făcut-o din cauza presiunii psihice, eu cred că a făcut-o ori ca să se răzbune pe soacră, ori că a trecut printr-o perioadă de criză şi nu a vrut să îţi spună. Probleme financiare, vreau să spun. Cât despre videochat, nu ştiu cum ai putut să-ţi laşi viitoarea nevastă să-şi arate bijuteria la tot poporul. Să mă ierţi, dar ăla e un fel de sex nepalpabil. Adică facem sex de la distanţă. Şi tu ai stat să gestionezi conturile. Hai mersi.
Nu o iubeşti. Atât pot să îţi spun. Ce simţi tu nu e iubire. Dacă pleci din Ro, te vei întoarce spăşit la mămica peste câteva luni, şi atunci se va umfla tărâţa-n ea, că a avut dreptate şi că ex-viitoarea soţie era o incapabilă, când de fapt tu nu ştiai ce vrei. Dacă o iubeşti, te poţi lipsi de mesele de Crăciun şi Revelion, momente pe care le-aţi fi petrecut împreună, câteva ore.
Se poate trăi şi fără familie, şi apoi la un moment dat vor accepta situaţia, numai că nici tu nu ştii ce vrei.