Echilibrul tau este un compromis.
Jurnal
Început de omulfarachip, Dum 7 sep 2014 · 25 răspunsuri · 11.362 vizualizări
a! nu ti-am cerut parerea.....treci si gandeste!
Ca tot analizai pe mosul ala din padure.
Mi-am amintit o povestioara zen.
Maestrul si elevul erau la pravalia unui negustor de fructe, si mancau pepene.
Maestrul il intreaba pe elev:
- E bun pepenele?
- Da, foarte bun !
- Si, de ce crezi tu ca e bun?
Elevul incepe:
- Pentru ca totalitatea papilelor mele gustative, la intalnirea cu gusturile combinate din pepene, dulce-acrisor si putin sarat, trimit catre creier strafulgerari care ma anunta pe mine ca gust ceva bun. Si , cum mintea mea percepe bunatatea intr-un anumit mod, si acest mod trebuie neparat sa treaca prin inima, s-ar putea zice ca...
- Prostule! tipa maestrul.
- Opreste-te! Pepenele e bun! Atat!
Cam asta conteaza, Andrei. Sa traiesti viata si sa te bucuri de ea.
Nu cred in Zen.
Si lui Zen i se rupe in paispe.
Nu trebuie sa crezi in ceva ca sa inveti ceva util.
Poti invata si de la un rahat din toaleta, scuzati expresia, daca te duce capul.
Este adevarat, dar povestioara ta mi se pare inutila in contextul a ce am scris eu despre "Mos".
Nu era in contextul a ce ai zis tu despre mos.
Ti-am zis doar ca mosul mi-a adus aminte de ea.
Povestioara e in contextul a tot ce ai scris tu, a felului in care vezi viata.
Tie iti place analiza mai mult decat viata. Si paradoxul este ca poti trai fara sa analizezi, dar nu poti analiza fara sa traiesti. Asa ca trebuie sa gasesti un echilibru intre cele doua.
Eu n-am facut decat sa interpretez psihologic o expresie care imi vine in minte. M-am auto-analizat. Dar ai dreptate, analizez foarte mult. Asa sunt eu.
O alta seara de toamna. Imi este clar acum, in minte, ce trebuie sa fac. Evenimentele se succed rapid si o tot mai puternica hotarare ia nastere in mine. Rolul meu pe acest pamant este sa lupt pentru tara mea. De cand am abandonat lupta pentru tara, am suferit o nevroza. De aceea sunt sub tratament. Valorile nationale, istoria tarii mele, vreau sa ma confund cu ele. Sunt roman si fiu al lui Dumnezeu, aceasta e identitatea mea. M-am tot gandit in anii din urma sa-mi fauresc o personalitate, un fel de ego, cu placeri si vicii. Am esuat. Nu pot sa-mi formez un ego, nu pot sa urmaresc principiul placerii. Sensul vietii mele este de a ma abandona unui ideal, de a muri pentru un scop. Am incercat diferite cai. M-am dus in club sa dansez. Am baut peste masura. Mi-am cumparat carti doar de dragul copertilor si de dragul de a ma considera un cititor, fiindca asa era la moda. Am mers si inca merg la serviciu, cu gandul la cariera, la o viitoare familie si la un succes in viata, mai ales pe plan material. Toate acestea au esuat. Drumuri fara intoarcere pentru mine. In seara aceasta mi s-a revelat sensul meu pe acest pamant. Trebuie sa ajut la renasterea valorilor nationale, trebuie sa asez aceasta tara la locul sau, creator de istorie si de cultura.
Sincer, nu prea ai fata de roman.