Pretentii in cuplu

Fiero a scris:

1. Daca ar fi posibil sa alegem intre doi oameni care au acelasi calitati, exceptand frumusetea, toti l-am alege pe cel frumos. Si tot la fel, daca ar fi posibil sa alegem intre doi oameni care au calitati identice, dar unul ar fi bogat si altul sarac, toti l-am alege pe cel bogat.

2. Nimeni n-ar aleg uratul, nimeni n-ar alege saracul.

1. O situatie ipotetica ce nu se va transpune vreodata in realitate. Nimeni nu vca avea vreodata de facut o asemenea alegere asa ca totul ramane la nivelul teoriei.

2. Nu exista metode de a confirma generalizarea asta, neputand consulta intreaga specie umana, prin urmare exprimarea mi se pare prea categorica. Diversitatea noastra e atat de mare, la orice nivel, incat nu se pot stabili sabloane ale gandirii care sa se aplice tuturor oamenilor. Iar uratenia e un concept complet subiectiv.

Mi-am mai amintit de-o pretentie. Sa nu ma apostrofeze niciodata in fata prietenilor. Daca are ceva de spus, sa astepte momentul, indiferent de starea in care este. Avusesem o experienta neplacuta, anterioara relatiei cu ea.

RisingPhoenix a scris:

Iar uratenia e un concept complet subiectiv.

Asa sustin si eu, mai ales ca eu recunosc ca-s un urat.

Urat= discutabil. Am zis.

RisingPhoenix a scris:

1. O situatie ipotetica ce nu se va transpune vreodata in realitate. Nimeni nu vca avea vreodata de facut o asemenea alegere asa ca totul ramane la nivelul teoriei.

2. Nu exista metode de a confirma generalizarea asta, neputand consulta intreaga specie umana, prin urmare exprimarea mi se pare prea categorica. Diversitatea noastra e atat de mare, la orice nivel, incat nu se pot stabili sabloane ale gandirii care sa se aplice tuturor oamenilor. Iar uratenia e un concept complet subiectiv.

Desigur ca nu se va putea transforma in realitate. Eu am dat exemplele respective pt. a incerca sa fac inteles faptul ca atat frumusetea cat si situatia materiala sunt doua criterii care e firesc sa fie luate in considerare atunci cand iti alegi partenerul, iar a alege si in functie de valoarea lor superlativa nu e o greseala.

Uite, eu am sustinut intotdeauna ca frumusetea neinsotita de alte calitati nu are nicio valoare, insa am considerat ca atata timp cat exista oameni care pe langa frumusete pot avea si multe alte calitatile dezirabile din punctul meu de vedere, este exclusa sansa sa ma cuplez vreodata cu un urat. Lucru care nici nu s-a intamplat.

Diplograf a scris:

Da. La așa ceva mă refer. Că sunt oameni care, fie intenționat, fie din emoționare, încetează să-și mai propage propria conștiință și rațiune, când se ivește posibilitatea de a avea o relație cu cineva de gen opus, acordând toată atenția noului mediu în care sunt cu respectivul.

Pentru câțiva, legăturile strânse, nemijlocite de niciunul, se consolidează pe un sentiment reciproc, format din sentimentele lor comune. Și totuși, în ciuda trăirilor și desfătărilor reciproce epatante, uite că, în timp, legăturile se subțiază.

"Necesitatea de propagare a proprie persoane să fie mai puternică decât sentimentul reciproc ?" . "Este mai importantă conștiința mea, dar numai a mea, decât a noastră așa cum am trăit-o bucuroși împreună ? Dacă da, atunci de ce am neglijat-o din primul rând ?". "N-am fost capabil să o exprim clar sau să o încorporez în cea a noastră ?".

Asta se intampla cand nu exista compatibilitate sau exista intr-o masura foarte mica. Cand esti compatibil si te armonizezi foarte bine cu partenerul, nu simti niciodata ca ti-ai abandonat eul pt. a-i face lui pe plac, pt. ca sunt sanse mici sa se intample asta, din moment ce ceea ce-ti place tie ii place si lui si ceea ce consideri ca-i bine pt. tine nu vine in contradictie cu felul in care priveste el binele. Dar cand nu esti, dizarmonia produsa de diferente ajunge ca la un moment dat sa-ti dea sentimentul ca ai renuntat sa fii tu insuti/insati pt. un bine comun.

Diplograf a scris:

Da. La așa ceva mă refer. Că sunt oameni care, fie intenționat, fie din emoționare, încetează să-și mai propage propria conștiință și rațiune, când se ivește posibilitatea de a avea o relație cu cineva de gen opus, acordând toată atenția noului mediu în care sunt cu respectivul.

de aceea mediul nu este important. Pentru ca nu este samburele si nici esenta unei relatii.

Ajungem in ceasul cel din urma sa realizam adevarata esenta a unui 'mecanism cu suflet' si nici macar atunci nu vrem a recunoaste, de cele mai multe ori.

stupid_me a scris:

de aceea mediul nu este important. Pentru ca nu este samburele si nici esenta unei relatii.

Ajungem in ceasul cel din urma sa realizam adevarata esenta a unui 'mecanism cu suflet' si nici macar atunci nu vrem a recunoaste, de cele mai multe ori.

Stii stupid,vorbim atat de mult despre legaturile sufletesti intr-o relatie,dar sunt atat de multe care exista datorita obisnuintei, obligatiilor,consttiintei....Oare nu suntem noi un picut ipocriti cand idealizam acest aspect-sufletul?

Stii Sturli, eu nu am fost invatata sa fac compromisuri la acest capitol. Ori e atractie, iubire, admiratie, or mai bine nu e.

Si in familia mea au existat certuri, neintelegeri, momente de cotitura. Dar intotdeauna a tronat sinceritatea, fie ea si brutala uneori. Daca a rezistat de-a lungul timpului, este exact pentru acel sambure-esenta de care am vorbit mai sus.

Obisnuinta intr-o relatie e ca si cotidianul in viata de zi cu zi. Daca nu te multumesti cu atat, nu poti avea parte de o relatie 'obisnuita', ci doar de una extraordinara.

Nu este ipocrizie la mijloc. Nici idealizare. Este realitate.

Eu nu as sta intr-o relatie din obisnuinta sau obligatii.

Cand iubesti, esti mai liber, pentru ca iubesti liber!

Ca exista si persoane care aleg sa ramana impreuna pentru ca e mai comod sau de dragul sentimentelor celor din jur, just.

Eu nu fac parte din acele persoane, deci nu am cum sa fiu ipocrita la acest capitol. Nu am de ce.

Pretentie noua, in armonie cu ce citesc pe aici: cand o intreb ce pretentii are, sa-mi raspunda ferm si la obiect, nu sa-mi filozofeze ca-n revistele de duzina, despre samburi si esente, despre ratiuni, constiinta si alte baliverne, intr-un ciudat limbaj de lemn.

Sa-mi spuna clar, ca pentru mine: Ba, sa nu pleci pana nu inchid portiera, sa cari tu caruciorul in magazin, sa-mi mai amintesti din cand in cand ca-s frumoasa, sa-ti amintesti de ziua mea, de vasele din chiuveta...

Nu de alta, dar mai uit, ca am o varsta...

temerar a scris:

Nu de alta, dar mai uit, ca am o varsta...

Ha ha ha

Nu m-am putut abtine.

stupid_me a scris:

de aceea mediul nu este important. Pentru ca nu este samburele si nici esenta unei relatii.

Ajungem in ceasul cel din urma sa realizam adevarata esenta a unui 'mecanism cu suflet' si nici macar atunci nu vrem a recunoaste, de cele mai multe ori.

Cum adica nu e important mediul?

Faceam referire la ceea ce discutasem cu Diplograf.

El discuta de doi oameni care daca ajung sa fie si sa ramana impreuna din alte motive decat acel sambure-esenta, in timp, vor nu vor, realizand, nerealizand, se vor desparti sau vor refula prin pretentii.. adica se vor bate cap in cap. Isi vor 'negocia' relatia, prin pretentie, singurul stalp care ii mai poate tine impreuna.