Pretentii in cuplu

Pentru ca mi se pare perfect posibil (teoretic) ca parteneri cu trasaturi complet neconcordante din aceste puncte de vedere sa formeze un cuplu frumos, care sa mearga inainte fara oprelisti.

As vrea sa dai mai multe detalii, daca este posibil.

stupid_me a scris:

cand pui un ''dar'' dupa ''ó iubeste'', se impute treaba.

In general vorbind, nu se impute deloc treaba cand pui "dar" dupa un "te iubesc". In opinia mea, nu exista iubire neconditionata decat intre catei si oameni sau mama si copil (si nici chiar aici nu e mereu). Intre doi oameni implicati romantic in nici un caz. Asta cred eu. Conditii exista mereu chiar daca nu le numim conditii sau intradevar nu le vedem a fi conditii. Dar asta in general vorbind. In cazul expus de mine, cuvantul iubire e prea mult spus.

ruxandram a scris:

As vrea sa dai mai multe detalii, daca este posibil.

Pune-ti intrebarea asta: de unde vine siguranta ca X si Y trebuie sa fie la acelasi nivel, in orice sens?

De unde vine certitudinea ca X si Y trebuie sa fie perfect compatibili in momentul in care se intalnesc? Oare nu presupune interactiunea umana un sir nesfarsit de compromisuri (de bun simt, excluzand operartiile si schimbarile drastice de personalitate)?

Starea materiala, in primul rand, e atat de volatila. Azi ai, maine pierzi totul intr-o catastrofa naturala (cutremur, tsunamni, ce vrei), aventurare financiara esuata (cate nu sunt!) si totusi ramai aceeasi persoana, cu aceasi inteligenta si putere de a o lua de la capat. Te nasti sarac lipit si ajungi magnat (cate cazuri nu sunt, cunoscute international).

Cat despre aspectul fizic... oricine poate avea orice prtentii, nu zic nu, atata vreme cat, cand depaseste limita, recunoaste respectiva relatie ca pe o tranzactie si nimic mai mult.

stupid_me a scris:

Intocmai. Nu ascunde nimic, deci nu e rost sa trasezi verbal linie intre poseta TA si oamenii dragi. E aproape absurd, din punctul meu de vedere. Dar, hei. E punctul meu de vedere, stiu.

Cotrobaiala e una si sentimentul ca persoana de langa tine imparte totul cu tine, fara cea mai mica retinere si cu toata daruirea si simplitatea - e altceva.

Am inteles. La fel e si la mine, tot un punct de vedere. Eu nu fac mare caz din asta, pt ca nici partenerul nu face.

Nici eu nu ii cotrobai ( imi place mie cuvantul asta :D )prin lucruri, desi nu mi-a spus niciodata sa nu o fac.

RisingPhoenix a scris:

Pune-ti intrebarea asta: de unde vine siguranta ca X si Y trebuie sa fie la acelasi nivel, in orice sens? De unde vine certitudinea ca X si Y trebuie sa fie perfect compatibili in momentul in care se intalnesc? Oare nu presupune interactiunea umana un sir nesfarsit de compromisuri (de bun simt, excluzand operartiile si schimbarile drastice de personalitate)?

Interesant mod de perceptie. Nu cred ca exista oameni care sa fie compatibili din primul moment. Toate lucrurile astea vin pe parcurs, pe masura ce se cunosc, descopera, pe masura ce trec prin anumite lucruri impreuna, si totusi continua sa fie acolo, prezenti, unul pentru celalalt. Probabil ca perfectiunea vine tocmai din imperfectiunea fiecaruia.

ruxandram a scris:

Probabil ca perfectiunea vine tocmai din imperfectiunea fiecaruia.

Si acceptarea ei.

Subscriu.

ruxandram a scris:

Nu cred ca exista oameni care sa fie compatibili din primul moment.

Ba exista.

ruxandram a scris:

Toate lucrurile astea vin pe parcurs...

Nu neaparat.

Super mesaj Blues.

RisingPhoenix a scris:

Pot.

Pentru ca mi se pare perfect posibil (teoretic) ca parteneri cu trasaturi complet neconcordante din aceste puncte de vedere sa formeze un cuplu frumos, care sa mearga inainte fara oprelisti.

Ilogice pentru ca intervine senzatia imperiozitatii, in sensul de ''trebuie neaparat'', '' nu se poate fara'' etc etc etc.

In realitate relatiile dintre doi oameni sunt extrem de nuantate.

Multumesc pentru raspuns!

Frumusetea si stabilitatea materiala sunt garanturi. Nu unele absolute, e adevarat, insa pot fi consdierate superioare altor garanturi. Prima este un garant pt. urmasi sanatosi, a doua este un garantul unui viitor bun pt. fiecare dintre parteneri, pt. cuplu si pt. urmasii cuplului.

Nu alegem frumusetea dintr-un simplu moft, pe langa faptul ca ne incanta ochii, frumusetea are si un alt rol, ne confera o anumita siguranta ca un om este sanatos.

A-ti alege partenerul in functie de cat de bogat esti tu, de statutul tau, iar mi se pare un lucru de inteles, combinatiile intre parteneri prea diferiti din punctele astea de vedere scad sansele ca un cuplu sa fie stabil si sa se inteleaga pe termen lung. Dupa ce fluturii se atenueaza sau dispar, iar partenerii incep sa vada lucrurile asa cum sunt, si nu infrumusetate, in roz, asa cum se intampla in perioada de incpeut, diferentele ies repede in evidenta si incep sa sacaie si sa dea nastere unui sir lung de probleme. Plus ca omul este un animal social, ceea ce inseamna ca e foarte influentat de parerile celor din familia lui si din anturajul lui, iar latura negativa a acestei influente creaza o presiune asupra lui, generatoare de neplaceri si frustrari, carora putini le pot face fata.

Daca ar fi posibil sa alegem intre doi oameni care au acelasi calitati, exceptand frumusetea, toti l-am alege pe cel frumos. Si tot la fel, daca ar fi posibil sa alegem intre doi oameni care au calitati identice, dar unul ar fi bogat si altul sarac, toti l-am alege pe cel bogat. Nimeni n-ar aleg uratul, nimeni n-ar alege saracul.

stupid_me a scris:

Nu stiu sincer daca am inteles unde bati, dar daca este vorba ca unii oameni refuleaza dupa o vreme intr-o relatie care a fost mai mult sau mai putin pe post de substitut al unei relatii dorite cu adevarat (dar care nu a aparut pana atunci) - posibil sa ai dreptate.Pretentia poate fi o forma de refulare.

Da. La așa ceva mă refer. Că sunt oameni care, fie intenționat, fie din emoționare, încetează să-și mai propage propria conștiință și rațiune, când se ivește posibilitatea de a avea o relație cu cineva de gen opus, acordând toată atenția noului mediu în care sunt cu respectivul.

Pentru câțiva, legăturile strânse, nemijlocite de niciunul, se consolidează pe un sentiment reciproc, format din sentimentele lor comune. Și totuși, în ciuda trăirilor și desfătărilor reciproce epatante, uite că, în timp, legăturile se subțiază.

"Necesitatea de propagare a proprie persoane să fie mai puternică decât sentimentul reciproc ?" . "Este mai importantă conștiința mea, dar numai a mea, decât a noastră așa cum am trăit-o bucuroși împreună ? Dacă da, atunci de ce am neglijat-o din primul rând ?". "N-am fost capabil să o exprim clar sau să o încorporez în cea a noastră ?".