Extratereștrii (ET), până în prezent, sunt neutri, nu au intervenit. Dacă nu intervin niciodată este un fapt care întărește ipoteza că am fi creați de ei? Omul explorator, dar nu de peste tot, așa cum l-am văzut de-a lungul deceniilor, are un simț colonizator. Omul exploratorul ar coloniza o planetă locuită de viețuitoare cu înfățișare aproape umană? Este acest fapt unul care infirmă ipoteza că am fi creați de ET?
Cel puţin patru specii de extratereştri au vizitat Pămantul
Început de Vriies, Mie 16 iul 2014 · 711 răspunsuri · 51.449 vizualizări
Recent a scris:Extratereștrii (ET), până în prezent, sunt neutri, nu au intervenit.
Dacă nu intervin niciodată este un fapt care întărește ipoteza că am fi creați de ei?
După părerea mea, până acum au fost mai multe grupuri de extratereștri care au intervenit (unii accidental, alții având diferite motive) în perioade diferite ale istoriei noastre.
Recent a scris:Extratereștrii (ET), până în prezent, sunt neutri, nu au intervenit. Dacă nu intervin niciodată este un fapt care întărește ipoteza că am fi creați de ei?
Sa presupunem ca exista si nu au intervenit. Asta nu intareste ipoteza ca am fi creati de ei, pentru ca lipsa interventiei poate insemna cu totul altceva. Primul motiv care imi vine in minte este ca au un nivel superior de constiinta si nu fac cum facem noi - dam buzna unii peste altii. Pot sa nu intervina si pentru ca asteapta sa ne mai "coacem", neavand prea multe de obtinut de pe urma noastra deocamdata.
Si noi si ei putem fi creati de alta "specie" din univers.
Editat Vin 28 aug 2015 12:06
În zilele noastre numărul de exoplanete descoperit este impresionant. Aproape că nu există zi în care să nu se descopere exoplanete unde este posibil să existe viață. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că există viață interplanetară și acceptă posibilitatea existenței unor civilizații extraterestre, însă când vine vorba de a răspunde la întrebarea de ce extratereștrii nu au ajuns pe Pământ sau dacă da, de ce nu au intrat în contact cu noi, de ce nu comunică cu noi, părerile sunt împărțite. Unii susțin (puțini, ce-i drept) că diferite civilizații extraterestre au fost deja pe Pământ din timpuri imemorabile (că unii mai sunt încă aici) și chiar au pus umărul la evoluția noastră ca specie, alții susțin că ei se mulțumesc să ne monitorizeze, alții susțin că nu există dovezi în acest sens și este imposibil ca o civilizație extraterestră să fi ajuns sau să ajungă aici din cauza a cel puțin două bariere peste care nu se poate trece. Astfel, din punctul nostru de vedere cel puțin două ar fi problemele majore cu care s-ar confrunta o civilizație pentru a fi capabilă să se deplaseze prin vastitatea universului: bariera spațiului și bariera energetică. Analizând modulîn care noi eventual am putea depăși aceste bariere, probabil am putea răspunde și la întrebări privind posibilitatea ca civilizații extraterestre să fi ajuns pe Pământ.
Bariera spațiului se referă la distanțele enorme (pentru noi, cei de azi) dintre stele, dintre diferitele sisteme planetare, ca să nu mai amintim de distanțele dintre galaxii.
De exemplu, știm că distanța până la cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, este de aproximativ 4,23 ani-lumină. Nava Voyager1 a fost lansată cu vreo 30 de ani în urmă și se deplasează acum cu o viteză egală cam cu 16% din viteza luminii în vid. Știind că viteza luminii în vid este de 299.792.458 m/s, (aproxim. 300 000 km/s), rezultă că aceasta ar avea nevoie cam de vreo 70 000 de ani să ajungă la Proxima Centauri. Cam mult, ce-i drept! Deci fără a mai vorbi de alte dificultăți tehnologice precum crearea unui sistem de propulsie și decelerare eficient, a unui înveliș care să protejeze nava de intemperii, asigurarea resurselor de oxigen și hrană și câte și mai câte, obsevăm că distanțele imense par a constitui o dificultate insurmontabilă. Soluția logică este o creștere a vitezei de deplasare a navei și astfel au fost imaginate și propuse o serie de tehnologii mai performante precum motoare cu reacție, propulsia cu impulsuri nucleare, stratoreactoare nucleare, propulsorul cu ioni, rachete cu antimaterie etc. Cu astfel de propulsoare s-ar atinge viteze foarte mari, din ce în ce mai apropiate de viteza luminii, dar chiar și așa este puțin având în vedere vastitatea distanțelor interstelare. Și atunci soluția ar fi o deplasare cu viteze superluminice, însă conform relativității speciale totul în spațiu este limitat de viteza luminii. Atunci ce-i de făcut? Pare că singura soluție ar fi ca, în loc să se meargă pe ideea creșterii continue a vitezei de deplasare a navei până și dincolo de viteza luminii, să se meargă pe ideea manipulării continuumului spațiu-timp pentru a deplasa nava, putând astfel depăși limitarea impusă de relativitatea specială conform căreia un corp nu se poate deplasa cu o viteză mai mare decât cea a luminii.
"Totul în spaţiu este limitat de viteza luminii", spunea Richard Obousy, preşedinte al Icarus Interstellar, un grup non-profit de oameni de ştiinţă şi ingineri pasionaţi de problemele zborurilor interstelare. "Însă ceea ce e grozav e faptul că spaţiu-timpul însuşi nu este supus limitărilor legate de viteza luminii."
Oricât ar părea de ciudat, asemenea soluții nu mai constituie noutăți. Deși pentru majoritatea ar părea ceva de domeniul sf, ele au fost studiate de fizicieni de mai bine de 60 de ani și chiar au fost elaborate cadre teoretice în acest sens.
Astfel, un concept de navă spațială care s-ar deplasa cu cu viteză superluminică a fost elaborat de fizicianul Miguel Alcubierre. Nava spaţială superluminică imaginată de Alcubierre ar fi ataşată la un inel foarte mare, de formă toroidală, care ar înconjura-o. Acest inel - construit dintr-un material cu proprietăţi speciale - ar determina curbarea complexului spaţiu-timp în jurul navei, creând astfel o zonă de compresie a spaţiului în faţă şi una de "rarefiere" în spate. În schimb, nava, aşezată în interiorul inelului, ar rămâne într-o "bulă" de spaţiu-timp nedistorsionat.
Altă posibilitate prezisă chiar de teoria generală a relativității ar fi traversarea prin intermediul „găurilor de vierme”. O gaură de vierme, simplu spus, este o scurtătură între două puncte din spațiu-timp, „ar fi cam ca o călătorie cu metroul prin spațiu și timp. A fost Einstein cel care în 1935 a propus posibilitatea găurilor de vierme iar acum descoperim că ecuațiile lui Einstein sunt practic pline de găuri de vierme”, explică fizicianul Michio Kaku. La fel ca în cazul deplasării Alcubierre,călătorii prin intermediul găurilor de vierme practic nu se vor deplasa local cu o viteză mai mare decât cea a luminii, însă, datorită „scurtăturii” ei ar ajunge la destinație și se vor întoarce înapoi cu mult mai repede decât o face lumina urmând drumul firesc
Altă posibilitate ar fi „călătoria prin hiperspațiu”. Termenul a fost propus încă din 1977 de fizicianul german Burkhard Heim care, pe baza Teoriei Totului pe care o propusese anterior (încă din 1957) elaborează teoria cum că o călătorie cu viteze superluminice ar fi posibilă prin folosirea unor câmpuri magnetice pentru a accede într-un spațiu supradimensional numit hiperspațiu. La fel ca în cazurile anterioare, practic nava nu călătorește cu viteze superluminice, ci, mai degrabă, folosește hiperspațiul ca o scurtătură.
A doua problemă majoră, cum spuneam, ar fi „bariera energetică”, adicăenergia care trebuie să fie furnizată navei pentru a ajuta la propulsarea și decelerarea acesteia, pentru a duce la bun sfârșit un astfel de tip de călătorie. Referitor la acest aspect, astronomul rus Nikolai Kardashev propunea comunităţii ştiinţifice internaţionale, încă din anul 1964, o scară a civilizațiilor care măsoară nivelul avansului tehnologic al societății în funcție de consumul total de energie și de modul de exploatare al acesteia. El distinge trei tipuri de civilizaţii descrise pe scurt după cum urmează:
*Tipul I. Se referă la o civilizaţie care a atins stadiul maxim de resurse consumate de pe planeta-mama. Foloseşte fuziunea nucleară, hidrogenul şi care deja călătoreşte în interiorul propriului sistem solar de la o planetă la alta.
*Tipul II. Se referă la o civilizaţie care a atins nivelul maxim de resurse consumate din propriul sistem solar sau mai bine zis foloseşte resursele din propriul sistem solar şi din altele. E capabilă de călătorii şi comunicaţii interstelare, intervenţii genetice evoluţioniste, inginerii stelare.
*Tipul III. Se referă la o civilizaţie care a atins nivelul maxim de resurse consumate din galaxie. E e capabilă de a se deplasa în propria galaxie şi de la o galaxie la alta, de inginerii galactice şi comunicaţii intergalactice.
Ulterior au mai fost adăugate şi alte două tipuri, respectiv Tipurile IV şi V, care deja ar fi dificil de descris:
*Tipul I. Se referă la o civilizaţie care a atins stadiul maxim de resurse consumate de pe planeta-mama. Foloseşte fuziunea nucleară, hidrogenul şi care deja călătoreşte în interiorul propriului sistem solar de la o planetă la alta.
*Tipul II. Se referă la o civilizaţie care a atins nivelul maxim de resurse consumate din propriul sistem solar sau mai bine zis foloseşte resursele din propriul sistem solar şi din altele. E capabilă de călătorii şi comunicaţii interstelare, intervenţii genetice evoluţioniste, inginerii stelare.
*Tipul III. Se referă la o civilizaţie care a atins nivelul maxim de resurse consumate din galaxie. E e capabilă de a se deplasa în propria galaxie şi de la o galaxie la alta, de inginerii galactice şi comunicaţii intergalactice.
Ulterior au mai fost adăugate şi alte două tipuri, respectiv Tipurile IV şi V, care deja ar fi dificil de descris:
*Tipul IV. „Civilizația Universului”. Civilizația celor care exploatează resursele energetice din afara galaxiei, inclusiv a găurilor negre. Manipulează energia/ materia, spațiul/timpul
*Tipul V. „God-like” (a celor asemenea dumnezeilor). Omnipotenți. Nu mai au limite de spațiu, timp, viață, moarte.
Să mai spunem că civilizația pământeană la ora actuală tinde să atingă statutul de nivel I (pe o astfel de ierarhizare de 0,72 evaluată în 2010) în aproximativ 100 de ani. De exemplu fizicianul Freeman Dyson estima că vom atinge acest statut în maxim 200 de ani.
Iniţial se considera că Tipurile II şi III au un avans de de mii şi milioane de ani faţă de tipul I, însă recent unii fizicieni au început să considere că "distanţa" dintre tipuri este mult mai mică. Astfel, Michio Kaku propune o reducere drastică a distanței și consideră că, datorită caracterului exponenţial al creşterii unei civilizaţii, odată ce a atins Tipul I şi a scăpat de pericolul autodistrugerii ar putea atinge Tipul II în aproximativ o mie şi ceva de ani, apoi Tipul III după alte câteva mii de ani. El arăta că, fie şi luând în considerare o creştere strictă a "ratei energetice de creştere şi consum" de 1% preconizată de Kardashev, vom atinge Tipul II în 3200 de ani şi Tipul III după încă 5800 de ani.
Iniţial se considera că Tipurile II şi III au un avans de de mii şi milioane de ani faţă de tipul I, însă recent unii fizicieni au început să considere că "distanţa" dintre tipuri este mult mai mică. Astfel, Michio Kaku propune o reducere drastică a distanței și consideră că, datorită caracterului exponenţial al creşterii unei civilizaţii, odată ce a atins Tipul I şi a scăpat de pericolul autodistrugerii ar putea atinge Tipul II în aproximativ o mie şi ceva de ani, apoi Tipul III după alte câteva mii de ani. El arăta că, fie şi luând în considerare o creştere strictă a "ratei energetice de creştere şi consum" de 1% preconizată de Kardashev, vom atinge Tipul II în 3200 de ani şi Tipul III după încă 5800 de ani.
Toate acestea, bineînțeles, constituie deocamdată considerații pur teoretice. Ca un punct de vedere personal, consider că e bine să ținem cont de ele într-o discuție pe tema civilizațiilor extraterestre.
http://www.scientia.ro/blog-gabriela-costache/3724-calatoria-in-spatiu-variante-de-propulsie-3.html
Și încă un link interesant:
http://mono.eik.bme.hu/~galantai/longfuture/long_futures_article1.pdf
Foarte interesanta si documentata postarea ta.
Personal nu cred ca problema contactelor intre civilizatii se va rezolva cu ajutorul creeri unor vehicule , care sa se deplaseze cu viteze superluminice , din cauza dificultatilor mentionate chiar de tine , dar si a faptului ca mi se pare putin probabil sa existe fiinte care sa suporte fortele de inertie f mari aparute in astfel de deplasari.
Mai degraba accept ideea spatiilor multidimensionale , spatii de care se vorbeste si intr-unul din linkurile tale
sorin5 a scris:Dacă este posibil doresc să discut cu cei galbeni...sunt mai mulţumiţi de sine şi mai paşnici...
Eu sunt un extraterestru pasnic... devin galben doar cand ma supar.
am urmarit aseara un episod din serialul Dr.House
era vorba despre un pusti de vreo 9-10 ani care se simtea urmarit de extraterestrii
diagnosticul preliminar pus de Dr.House a fost: dublu ADN
stiti de ce?
Editat Sâm 26 sep 2015 15:32
Egipteanu a scris:Foarte interesanta si documentata postarea ta.
Personal nu cred ca problema contactelor intre civilizatii se va rezolva cu ajutorul creeri unor vehicule , care sa se deplaseze cu viteze superluminice , din cauza dificultatilor mentionate chiar de tine , dar si a faptului ca mi se pare putin probabil sa existe fiinte care sa suporte fortele de inertie f mari aparute in astfel de deplasari.
Mai degraba accept ideea spatiilor multidimensionale , spatii de care se vorbeste si intr-unul din linkurile tale
Mulțumesc pentru apreciere, Egipteanu! :) Da, mai sus am încercat o sinteză asupra acestor aspecte, pe care unii le numesc bariera spațiului și bariera energetică
Eu cred că „problema contactelor” se va rezolva mai curând decât credem noi, dacă nu cumva e deja rezolvată. :)
Hai să ne gândim un pic la un eveniment care a avut loc în urmă cu puțin peste o sută de ani, prin 1903, când o mare personalitate științifică a vremii, astronomul Simon Newcomb, a publicat o lucrare științifică celebră în care argumenta definitiv că nu se poate zbura cu un vehicul mai greu decât aerul - cu excepția balonului. Însă chiar în același an, în decembrie, frații Wright au contrazis comunitatea științifică a vremii reușind primul zbor cu un vehicul mai greu decât aerul construit chiar de ei. Cam tot în aceeași perioadă, se susținea și se „demonstra” că nu poate fi depășită viteza sunetului din cauza bangului sonic care ar dezintegra vehicolul respectiv sau că ar fi imposibil ca un corp să capete suficientă energie pentru a ajunge pe o orbită circumterestră. Astăzi știm că acele demonstrații țin de istorie și că în scurt timp au fost depășite toate aceste bariere impuse de comunitatea științifică a vremii.
Și atunci, pe baza acestor exemple din trecut, de ce să statuăm că este imposibilă călătoria cu viteze superluminice?
Avem deja destule proiecte pentru călătoriile superluminice, care au fost propuse nu numai în literatura sf ci chiar în cea științifică. Burkhard Heim a lansat încă din 1977 o teorie științifică prin care arăta că astfel de călătorii sunt posibile prin folosirea unor câmpuri magnetice care să permită salturi în hiperspațiu, adică pătrunderea într-un spațiu multidimensional urmată de revenirea în spațiul inițial.La fel, Gerald Cleaver & Richard Obousy apoi Droscher & Hauser, sunt doar câteva exemple de fizicieni care au publicat lucrări în care se afirmă (pe baza teoriei stringurilor) că se pot manipula dimensiunile extra-spațiale prin crearea unor baloane sau bule energetice în jurul unei nave spațiale, care să-i permită acesteia deplasarea cu viteze superluminice. Sigur că, deocamdată, dificultățile tehnice pentru realizarea unor asemenea proiecte teoretice par insurmontabile prin prisma cunoștințelor noastre de acum. Însă la fel cum, în trecut, părea imposibil zborul cu un vehicul mai greu decât aerul sau păreau imposibile depășirea vitezei sunetului sau lansarea de sateliți orbitali și totuși aceste lucruri au fost realizate, de ce să credem că n-ar exista civilizații care au reușit deja aceste performanțe tehnologice sau că noi nu le vom reuși într-un viitor apropiat?
Ciulendra a scris:am urmarit aseara un episod din serialul Dr.House
era vorba despre un pusti de vreo 9-10 ani care se simtea urmarit de extraterestrii
diagnosticul preliminar pus de Dr.House a fost: dublu ADN
stiti de ce?
Spune-ne!
Google "Paradoxul lui Fermi":
Desi e posibil ca sa existe civilizatii extraterestre, lipsesc urmele sau semnele acestora, semnalele, poluarea, deseurile, epavele, etc...
De exemplu, inca din 1890 omenirea a inceput sa emita in spatiu unde radio, deci exportul de energie al omenirii in spatiu a inceput de peste 100 de ani.
Primul export de materie al omenirii in afara Sistemului Solar a avut loc inca din 1983, cand sonda Pioneer 10 a devint primul obiect realizat de om care a parasit Sistemul Solar.