România
Roportal.ro

In lumea mea

Început de Stu', Mie 25 iun 2014 · 15.503 răspunsuri · 221.825 vizualizări

Stu'32.419 mesaje#8294

Ce frumos!

Daca vrei, incearca sa inchizi ochii pentru cateva minute si soarbe pur si simplu aceste emotii, dovezi emblematice de viata, adrenalina, tremur, bucurie, batai rapide ale pulsului...

Si multumeste-ti ca ai puterea sa te opresti asupra lor, dilatand timpul si savurandu-le ca pe o fericire reala, indiferent de timp, spatiu sau raspunsul lui.

Te-ai eliberat! :)

apoi, daca te ajuta, iti pot da sa citesti ceva scris tot intr-o nota intensa. Sa te mai detaseze. Sa intelegi ca e doar viata, nici mai mult, nici mai putin.

Clipe!

Maeve1.953 mesaje#8295

Eeei gata. Mi-au trecut! Dati-mi sa citesc!


Am o rugaminte la dvs! Treceti pe la profilul meu si dati-mi cinci stelute! Multumesc frumos!

Stu'32.419 mesaje#8296

După repetiţii, Dragoş se oferi să o conducă pe Aura la cămin, iar aceasta primi bucuros, chiar dacă solicitarea venise în acelaşi stil caracteristic, mai degrabă  ca o propunere intruzivă, şi nu ca o simplă invitaţie. Cerul era de un senin aproape indecent, ispitindu-te să te laşi purtat departe, în voia imaginaţiei, iar pasul grăbit al pietonilor de peste zi se mai domolise, aceştia întorcându-se liniştiţi spre casele lor, or, îndreptându-se lejer spre o terasă în aer liber. Cei doi colegi mergeau alături, completându-şi deseori frazele unul altuia şi zâmbind în voie.

-Ştii, Aura? Am tot vrut să te întreb până acum, dar mi-a scăpat, spuse, ca într-o doară, Dragoş, urmărind cu mare atenţie reacţia Aurei.

-Dă-mi voie să ghicesc, răspunse Aura, oprindu-se din mers pentru o clipă.

-Chiar te rog, nu se împotrivi Dragoş. Să vedem cât de bine mă citeşti deja.

Aura pufni, semn că accepta provocarea pe care, de altfel, chiar ea o iniţiase.

-Te roade curiozitatea să aflii de ce nu am un telefon mobil, este?

-Este, replică scurt Dragoş, dovedind că îşi asumă curiozităţile fără ezitare.

-Mare simpatic mai eşti. Ştii ce mă amuză la tine? Faptul că eşti atât de sigur pe tine şi...

-Sigur pe mine sau arogant, vrei să spui? o întrerupse acesta, brusc, examinându-i şi mai atent fizionomia.

-Ei, acum vrei să mă tragi de limbă.

-Chiar aşa. De ce n-aş face-o? Nu e mai simplu, în loc să ne tot împiedicăm în amănunte?

-Ba da, spuse Aura, surprinsă că nu îşi pusese problema aşa şi, realizând de ce nu o făcuse, reveni:

-Adevărul e că nu mulţi oameni reuşesc să comunice atât de direct, încă de la început. Cred că se tem să nu pară prea băgăcioşi, sau sunt mai rezervaţi din fire, sau mai...

-Puţin siguri pe ei? încercă să o completeze Dragoş.

-Sau aşa.

-De acord, dar asta nu are nimic de-a face cu faptul că mă consideri arogant sau nu.

-Prima impresie aceasta a fost. Că eşti mult prea sigur pe tine, ca să fii numai sigur pe tine, spuse, privindu-l discret în ochi.

-Ha! Aşa deci? sări Dragoş pe un ton exclamativ, dar jucăuş. Mă consideri prea insistent, cumva?

-Nu e vorba de insistenţe, ci pur şi simplu ai un dar aparte de a constrânge omul să nu te refuze, doar pentru că îi dai de înţeles, anticipat, că nu ar avea de ce.

-Hm! Hm, hmm, hmmm. Trebuie să recunosc că nu mi s-a mai spus asta într-un mod atât de făţiş, până acum. Hm, hmm, mârâi Dragoş, oprindu-se din mers şi aruncându-I Aurei o privire sub sprânceană.

-Nu mă înţelege greşit. Nu o spun ca pe un lucru rău sau bun. E pur şi simplu o constatare şi nici măcar nu mai contează acum. Se pare că nu mă deranjează atât de mult, încât să nu continui poveştile cu tine.

-Superb! Deci chiar de-oi fi eu mai arogant de fel, ceea ce nu pot nega 100%, tu mă accepţi aşa cum sunt şi o treci cu vederea?

-O trec, n-o trec. Nici eu nu sunt perfectă. Fiecare are hibele lui. Uite, ca să fim chit, pe tine ce te deranjează la mine?

-Ce mă deranjează? spuse, pe un ton puţin uimit.

-Exact. Sau, mă rog...

-Nu te ruga; nu suntem la biserică, o întrerupse Dragoş, zâmbind larg.

-Ei, îţi arde de glume acum, va să zică.

-Scuze. Hai, spune. Sau?

-Sau ce nu îţi place la mine, ca să nu o dăm în extreme.

-Aha.

-Aha! confirmă Aura, hotărât.

-Ce nu-mi place, aşa deci. Chiar vrei să ştii?

-Dacă nu voiam, nu întrebam.

-De acord. Eu doar îţi ofeream şansa să te răzgândeşti. Oamenii se mai şi răzgândesc câteodată.

-O fi, dar de data asta nu e cazul. Chiar te rog să îmi spui, fără niciun fel de ocoliş.

-Mă rogi, sau insişti, de fapt?

-Pf!

-Ha, ha. Acum cine-i ăla simpatic?

-Ha, ha, îngână Aura.

-Uite, adevărul e că nu m-am gândit la asta până acum.

-Să te cred, să nu te cred...

-Chiar nu am de ce să te mint. Cu siguranţă există şi lucruri care îmi plac mai puţin la tine, dar probabil încă nu le-am detectat.

-Bine. Hai să o lăsăm aşa, acum. Însă îmi promiţi solemn că atuni când o vrei, sau, fie, când le vei descoperi, îmi vei spune şi mie. Ok?

-Ok.Doar nu am motive să nu o fac, nu? completă Dragoş, după o scurtă pauză.

-Hei! râse scurt Aura, acum ce faci? Încerci să mi-o întorci?

-Nu, nicidecum. Pur şi simplu făceam o constatare, spuse Dragoş, trăgând ştrengăreşte cu ochiul.

-Eşti extraordinar, izbucni Aura într-un râs clar, cu poftă.

-Defect profesional. Mi se trage de la orele de teatru. Acolo exersăm din greu improvizaţia în interacţiunea cu ceilalţi.

-Interesant. Şi ce mai exersaţi voi la repetiţii?

-Ah, ce nu exersăm, vrei să spui! răspunse Dragoş, fără să îşi ascundă încântarea dată de prilejul de a oferi mai multe detalii despre îndeletnicirile sale. Multe exersăm. De la limbajul corpului, la cititul pe buze. De la creativitate, la spontainitate. De la atenţie, la detaşare. Etc, etc.

-Foarte interesant!

-Da. Teatrul este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. Se face şi psihoterapie în grup. Psihodrama. Chiar am participat la câteva şedinţe de acest gen şi vreau să spun că am rămas profund impresionat.

-Te cred. Da’ stai aşa, spuse, ridicând mâna dreaptă, uşor, în aer. Una dintre cele mai mari pasiuni? Câte pasiuni ai?

-Ah, multe. Dar asta nu înseamnă că reuşesc să mă ocup la fel de fiecare în parte. Nu îmi ajunge timpul să fac peste zi măcar ce îmi propun dimineaţa, aproape niciodată, aşa că unele dintre ele stau la coadă şi le mai rotesc.

-I-auzi. Păi atunci ar trebui să mă simt măgulită că ţi-ai făcut timp să mă conduci până la cămin, scăpă Aura, pe un glas destul de serios.

Dragoş se întoarse mai tare spre aceasta.

-Uite, dacă tot am ajuns aici, trebuie să îţi recunosc un lucru. Una dintre pasiunile mele sunt oamenii frumoşi. Îmi selectez la sânge prietenii, persoanele cărora le dedic din timpul meu. Nu ştiu dacă mă face asta arogant, dar e o concluzie la care am ajuns în timp, fără să o caut cu lumânarea.

Aura plecă privirea, semn că reflectează intens la ceea ce tocmai îi dezvăluise, apoi ridică bărbia în sus spre Dragoş, care era mai înalt decât ea, şi deschise larg ochii mari, de o profunzime cuceritoare.

-Mulţumesc. Nu cred să mai fi primit vreodată un compliment atât de sincer şi de profund. Şi tu esti un om frumos, Dragoş, şi mă bucur foarte tare că ne-am împrietenit.

Editat Sâm 28 ian 2017 23:45

Maeve1.953 mesaje#8299

Dragoş se întoarse mai tare spre aceasta.


-Uite, dacă tot am ajuns aici, trebuie să îţi recunosc un lucru. Una dintre pasiunile mele sunt oamenii frumoşi. Îmi selectez la sânge prietenii, persoanele cărora le dedic din timpul meu. Nu ştiu dacă mă face asta arogant, dar e o concluzie la care am ajuns în timp, fără să o caut cu lumânarea.


Aura plecă privirea, semn că reflectează intens la ceea ce tocmai îi dezvăluise, apoi ridică bărbia în sus spre Dragoş, care era mai înalt decât ea, şi deschise larg ochii mari, de o profunzime cuceritoare.

← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]