In lumea mea

Buna dimineata.

Azi, pentru sufletul meu, si de va cade bine..si pentru al vostru.

e tot mai rece dimineata.

stupid_me a scris:

eu nu inteleg de ce au oamenii nevoie de adrenalina.

cand fortezi, e ca un drog.

Pentru ca altfel nu mai pot simti aproape nimic. :)

Neata! Da, e o minune sa-ti urmaresti copiii crescand, insa e si foarte coplestior (in niciun caz nu o sa fac afirmatia penibila ca intotdeauna copiii iti aduc numai bucurii si te fac fericit). Uneori mi-e teama ca le pot gresi cu ceva si din cauza asta ii razgai prea tare. Alteori cred ca nu-s indeajuns de atenta la nevoile lor. Am spus nevoi, nu dorinte. O sa-ti spun ceva care o sa te uimeasca: daca as putea da timpul inapoi, n-as mai face copii. Ma bucur foarte tare ca ii am, insa gandul ca ar putea sa sufere intr-un fel sau altul devine cateodata insuportabil. Se spune ca oamenii care nu isi doresc copii sunt egoisti. Eu zic ca de cele mai multe ori e invers.

Cum ma distrez eu? Citind chestii pe care altii le-ar considera plictisitoare de moarte, plimbandu-ma in ritm alert, ascultand muzica, facand glume cu copiii. Uneori imi spal creierul uitandu-ma la emisiuni tampite si hlizindu-ma ca o tuta. Ador sa ma balacesc, insa rareori am ocazia asta.

N-am nevoie de adrenalina ca sa simt ca traiesc, am avut parte de suficienta adrenalina la viata mea, ca sa nu imi mai doresc asa ceva.

Eu la serviciu am devenit cam nesimita. Inainte ajutam pe toata lumea si munceam pe branci. E drept, ne-am si inmultit, dar si disponibilitatea mea de a ajuta oamenii a scazut extrem de mult. Stii de ce? Pt. ca am observat ca majoritatea dintre ei traiau cu impresia ca asa era normal. Nu, nu era. Asa voiam eu. N-am pretentia sa-mi ridice nimeni statuie, dar nu suport mojicii. N-am prieteni printre colegi, nici nu-mi doresc sa am. Sunt cativa cu care ma inteleg f. bine, iar cu restul ma port politicos si atat.

Buna dimineata,stupid si tuturor celorlalti.Ne cade bine ,mai,dar e asa...suava:P. Uite una pe sufletul meu:)

Fiero a scris:

Pentru ca altfel nu mai pot simti aproape nimic.

Am spus nevoi, nu dorinte. O sa-ti spun ceva care o sa te uimeasca: daca as putea da timpul inapoi, n-as mai face copii. emisiuni tampite si hlizindu-ma ca o tuta. Ador sa ma balacesc, insa rareori am ocazia asta.

N-am nevoie de adrenalina ca sa simt ca traiesc, am avut parte de suficienta adrenalina la viata mea, ca sa nu imi mai doresc asa ceva.

Eu la serviciu am devenit cam nesimita. Inainte ajutam pe toata lumea si munceam pe branci.

Posibil sa ai dreptate la faza cu adrenalina. Si eu am avut parte de ea pesemne, dar mi-am dat repede seama ca oricum nu o sa scap mereu in viata de ea, asa ca nu mai are rost sa o si provoc sau sa o invoc de-a dreptul.

Mai spune-mi despre cum e sa fii mama. Imi place cum pui problema. Nu trebuie tot dintr-o data..ci sa, pas cu pas :)

Cred ca este absolut necesar sa trasezi limite oriunde te angajezi in relatii cu oamenii, cu acei oameni care nu ti le respecta din bun simt..altfel ajungi sa fii exploatat.

Fix asa ca tien am patit si eu la scoala si la birou. daaar...m-am prins repede de smen si am invatat sa fiu categorica de la inceput. Si de aceea unii considera ca sunt nesimtita. C'est la vie.

sturlubeata a scris:

Buna dimineata,stupid si tuturor celorlalti.

Sarumana de piesa.

Neata la amiaza si tie, Sturli.

Azi sunt happy rau. Am mai descoperit ceva misto la job.

Imi vine sa topai.

stupid_me a scris:

Posibil sa ai dreptate la faza cu adrenalina. Si eu am avut parte de ea pesemne, dar mi-am dat repede seama ca oricum nu o sa scap mereu in viata de ea, asa ca nu mai are rost sa o si provoc sau sa o invoc de-a dreptul.

Mai spune-mi despre cum e sa fii mama. Imi place cum pui problema. Nu trebuie tot dintr-o data..ci sa, pas cu pas

Cred ca este absolut necesar sa trasezi limite oriunde te angajezi in relatii cu oamenii, cu acei oameni care nu ti le respecta din bun simt..altfel ajungi sa fii exploatat.

Fix asa ca tien am patit si eu la scoala si la birou. daaar...m-am prins repede de smen si am invatat sa fiu categorica de la inceput. Si de aceea unii considera ca sunt nesimtita. C'est la vie.

Da, vine suficienta si fara provocari, n-are niciun rost sa o cauti cu lumanarea. Pacat ca sunt atat de putini oamenii care apreciaza linistea si si-o dau pe te miri ce. Abia atunci cand si-o pierd incep s-o regrete. Nu stiu ce as putea sa povestesc, daca vrei sa ma intrebi ceva anume, poti sa o faci. Nu ma consider o mama model si nu  voi fi niciodata. Ma straduiesc sa fac cat mai putine greseli si sa invat din greselile facute. Ce-as putea sa zic este ca m-am ferit sa le impun copiilor sa faca diverse lucruri, dar am cautat sa ii fac sa inteleaga de ce cred eu ca ar fi bine sa le faca. Pot sa imi zica pe nume, intr-un timp au si facut-o, apoi au renuntat singuri, pot sa nu ma salute, daca nu au chef, si foarte rar le-am cerut sa faca ceva in casa. Nu le-am cerut sa ia note mari, dar le-am spus ca invatand o sa aiba o sansa in plus sa se descurce in viata. Daca au nevoie de ceva, eu sunt prima la care apeleaza, chiar daca pt. rezolvare e nevoie de interventia altcuiva. Nu-s genul de copiii care isi vad mama ca pe cea mai grozava fiinta de pe planeta (aici zic ca e si contributia mea), de-aia chiar daca sunt razgaiati, nu ma alinta si nu imi fac niciodata complimente, asa cum am vazut ca le fac alti copii mamelor lor. Ala mic scoate des limba la mine si imi zice a-s urata, insa seara mereu se ghemuieste langa mine si sta minute in sir sa ma joc in parul lui. E ca un pisic. Cel mare adora sa ma contrazica. Dar nu oricum, vine cu niste argumente de raman perplexa. Nu mi-a placut niciodata sa le tai dreptul la cuvant si sa ii reped, chiar daca, recunosc, am mai facut-o, pt. ca eu cred ca unui copil trebuie sa ii lasi mereu posibilitatea sa spuna ce simte si ce vrea, chiar daca nu poti fi de acord cu el si nu poti face ce vrea el sau nu il poti lasa a faca mereu ce vrea el. Singurul lucru care ma scoate din sarite este ca se impung mereu si se jignesc. Stiu, am auzit, majoritatea fratilor fac asa, chiar daca sunt de sexe diferite. Cica exceptie ar face doar gemenii. Nici nu ma mira.

Cu multa placere ,stupid.E un interpret care mie chiar imi place.

Fiero, sa stii ca si eu ma gandesc ca aducerea unui copil pe lume, ii 'asigura' acestuia si drumul suferintei.

Dar un copil ramane totusi, o minune..in ziua de azi parca e tot mai greu sa dai viata unui copil...cand stii ca daca il vei educa dupa valori sanatoase, mai degraba ii va fi mai greu, decat mai usor.

In seara asta, ceva mai energic. Nu pentru ca eu as fi, dar tocmai pentru ca sa fiu.

Buna dimineata!

Oamenilor care o iau pe calea dreapta intotdeauna le este mai greu. Chiar daca un copil e o minune pt. parintii lui,  decizia de a-l aduce pe lume este un act egoist. Da, multi parinti isi iubesc copiii, insa un parinte atunci cand isi propune sa aduca un copil pe lume se gandeste intai la el si la ce si cum se va simti cand va avea copilul respectiv si abia apoi la copil. Pe mine ma infioara justificarile pe care si le gasesc parintii pt. a-si scuza egoismul. Pe care nici nu si-l recunosc, de altfel. Dar oamenilor intotdeauna le place sa se creada mai buni decat sunt.

E frumoasa piesa.

Ma bucur pt. tine ca ai un serviciu care te satisface, chiar daca e solicitant. Eu nu ma pot lauda cu asa ceva. La mine, ti-am spus, e destul de lejer in ultimul timp. Mi sunt si zile turbate, dar chiar si ele imi par linistite fata de zilele de la inceput. Parerea mea e ca munca mea e aproape insignifianta, cu mici exceptii. M-am blazat, nu cred ca as putea schimba nimic in locul in care sunt acum si nici nu cred ca as putea ocupa vreodata vreun post ce presupune o munca care-mi place. Intr-o zi cred ca voi ocupa un asemenea post, dar in alta parte.

Buna dimineata?

Nici o muzica, nimic?

Glumesc, dar ma bucur cand primesc.

Egoism sa fie, egosim..si totusi, femeile, cel putin multe dintre ele, se nasc cu instinctul matern.

Suntem egoisti si ca ne hranim ca sa supravietuim?

Bine, probabil ca exagerez, dar eu cred ca adevarul se afla undeva la mijloc. In timpurile trecute, femeile si barbatii nu se 'imperecheau' pentru a face neaparat copii, ci din instinct. Se 'trezeau' cu acesti prunci pe care ii ingrijeau.

Totusi, cred ca erau si femei care ajungeau sa vada la alte femei copii si sa ajunga sa isi doreasca, dar nu erau nici cazurile majoritare , nici cele incipiente in ale judecatii.

Stiu ca cei care faceau foarte multi copii, dupa atingerea asa-zisei 'judecati, o faceau pentru ca dintre 10-15 copii probabil supravietuiau doar 2-3 care sa ii ajute la batranete.

Daca nu s-ar mai naste copii, specia noastra ar merge catre extinctie sigura. E ca si cum nemaifiind deloc egoisti, cum zici tu, ne-am autoanihila.

Ar fi o idee.

O alta idee priveste faptul ca pe lume exista atatia copii fara parinti, care ar putea fi infiati in loc sa dai nastere altor copii, dar iar..cine garanteaza ca fiecare parinte nou ar putea sa ii iubeasca cu adevarat? Pana la urma conceptia-graviditatea-nasterea-alaptarea au rolul de a crea o puternica legatura de afectivitate intre parinte si copil. Nu in toate cazurile, dar in caz majoritar.

Cred eu ca adevarul este totusi undeva la mijloc.

Exista credinte care considera ca 'viitorul copil pe pamant' isi alege singur parintii ca sa isi continue existenta din alte vieti. Si atunci, mai este vorba doar de egoism, sau/si de credinta?

Altii cred in Dumnezeu si in legile crestine. Nu cred ca intotdeauna credinta serveste strict egoismului uman.

Nu cred ca instinctul natural serveste intotdeauna egoismului uman, chiar daca in unele aspecte il implica.

E un subiect foarte interesant, dar tot atat de complex.

Cat despre job, da, m-am obisnuit sa am o meserie care sa ma provoace intelectual continuu si am ajuns chiar sa cer de lucru si altceva, doar de teama sa nu ma plafonez. Am oroare de stagnare, mai ales cand imi vad unii colegi mai mari - deja plafonati si/sau resemnati. Poate se complac, poate au obosit, poate poate....insa de plans ca sunt nemultumiti se plang. Nu mi se pare constructiv. Chiar daca am locul meu bine delimitat la job, cand am perioade mai 'linistite', ma bag sa lucrez si cu departamente colaterale. Asa mereu CV-ul se inmulteste cu skill-uri si numai rau nu poate face.

Ideea e ca mereu, sau cat de mult pot..incerc sa pastrez cat mai multe oportunitati si variante de continuitate pe viitor. Sa nu depind doar de o anumita nisa (cum teoretic ar trebui sa depind), de o anumita supraspecializare sau Doamne Fereste - de una bucata firma pe o arie de 200-300 km, avand in vedere ca vb si de Romania.

Nu a fost usor sa imi impun aceste 'cerinte', dar nu au avut de ales. Daca nu imi ofereau teren sa simt ca ma dezvolt continuu (chiar daca numai usor nu e, dar sincer - nici sa stagnez mie nu imi e usor deloc, dar deloc) - in curand plecam.

acum la moment:jos palaria!