In lumea mea

Neata Xylia!
Cum ti-e starea de spirit?

Faina piesa, da. Sarumana.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

1. Stupid, pentru ca iubesti delfinii uite ultimele noutati din lumea delfinilor

2. De ce fiintele pure ca tine gasesc delicioase aceste revelari ale abjectiei umane?

3. Este lumea instinctelor pe care si le reprima, insa gasesc o placere vinovata in a le explora cu curiozitate la altii care isi permit sa le exhibe?

1. O fi, n-o fi. Daca vei cauta cu atentie, s-ar putea sa nu mai gasesti alte 'studii' de genul in 'lumea delfinilor'.

Si daca o fi, or fi toti la fel? Suntem toti la fel?

2. Cand spun 'delicioasa', nu ma refer la partea abjecta a firii umane. Cand citesc o carte, nu ma opresc la poveste, date concrete, nume, ani ..ci la ceea ce transmite acel sciitor prin acea 'revelatie'. Revelatia in sine e perspectiva scriitorului asupra vietii reflectata prin intermediul cartii, reflectata prin modul in care diseca un caracter uman, o societate, un timp.

3. Asa iti place tie sa crezi?

Lasand asta la o parte, un prieten bun face la fel ca tine. Incearca sa ma provoace constant, de ani de zile. La un moment dat, il intreb :

-Asa demonica ma vezi?

-Nu.

-Pai atunci?

-Nu esti demonica. Dar ai putea fi extrem de demonica, daca ai vrea.

Ei, de aici iti raspunzi singur la intrebare.

Esti ceea ce alegi sa fii. A nu alege sa dai curs unor ganduri si instincte , a alege sa nu hranesti anumite parti din tine, a alege sa nu vrei sa te inchini unor slabiciuni din tine - nu inseamna a le ignora. Dimpotriva. A sta de veghe, dar nu mai mult decat e cazul. A avea grija de tine, de ceea ce vrei sa fii, sa faci, sa vezi, sa traiesti, sa imparti. Daca ai nega ca exista si o astfel de parte in om si mai mult, ca in unii oameni castiga mult teren - ai deveni o prada 'usoara'- atat pentru partea neagra din tine, cat si pentru 'jungla' de afara.

Ai doar 24 de ore. Tic tac, tic tac. Time's running out!

Remember this.

Avem libertatea de a ne alege singuri lanturile.

Multam stupid,dar...nu prea se potriveste melodia ) Adica e o muzica ...doar muzica...nu rezoneaza cu mine:) pentru ca nu imi produce niciun regret:)))

Uite si pentru tine o dedicatie muzicala:)

Si lumea mea e chiar ca a ta ,poate chiar mai buna uneori:)

stupid_me a scris:

Neata Xylia!
Cum ti-e starea de spirit?

Faina piesa, da. Sarumana.

1. O fi, n-o fi. Daca vei cauta cu atentie, s-ar putea sa nu mai gasesti alte 'studii' de genul in 'lumea delfinilor'.

Si daca o fi, or fi toti la fel? Suntem toti la fel?

2. Cand spun 'delicioasa', nu ma refer la partea abjecta a firii umane. Cand citesc o carte, nu ma opresc la poveste, date concrete, nume, ani ..ci la ceea ce transmite acel sciitor prin acea 'revelatie'. Revelatia in sine e perspectiva scriitorului asupra vietii reflectata prin intermediul cartii, reflectata prin modul in care diseca un caracter uman, o societate, un timp.

3. Asa iti place tie sa crezi?

Lasand asta la o parte, un prieten bun face la fel ca tine. Incearca sa ma provoace constant, de ani de zile. La un moment dat, il intreb :

-Asa demonica ma vezi?

-Nu.

-Pai atunci?

-Nu esti demonica. Dar ai putea fi extrem de demonica, daca ai vrea.

Ei, de aici iti raspunzi singur la intrebare.

Esti ceea ce alegi sa fii. A nu alege sa dai curs unor ganduri si instincte , a alege sa nu hranesti anumite parti din tine, a alege sa nu vrei sa te inchini unor slabiciuni din tine - nu inseamna a le ignora. Dimpootriva. A sta de veghe, dar nu mai mult decat e cazul. A avea grija de tine, de ceea ce vrei sa fii, sa faci, sa vezi, sa traiesti, sa imparti.

Ai doar 24 de ore. Tic tac, tic tac. Time's running out!

Remember this.

Avem libertatea de a ne alege singuri lanturile.

Stupid,esti ceea ce imprejurarile te fac sa fii ,dar in orice imprejurare e bine sa iti pastrezi echilibrul mintii,al sufletului,al trupului:)

Si defineste notiunea de lant ,ca mi-e mi-e cam neclar ce inseamna pt tine.

O singura explicatie poate fi, ii place sa fie legata cu lanturi in pat de catre masculul ei feroce. Lanturi captusite cu blanita roz, ce dau delicii inimaginabil de vinovate si de savuroase.

stupid_me a scris:

Lasand asta la o parte, un prieten bun face la fel ca tine. Incearca sa ma provoace constant, de ani de zile. La un moment dat, il intreb :

-Asa demonica ma vezi?

-Nu.

-Pai atunci?

-Nu esti demonica. Dar ai putea fi extrem de demonica, daca ai vrea.

Eu nu te vad demonica, ci serafica, si ma enerveaza ca nu pot fi ca tine. Trebuie sa fie tare fain sa poti fi asa, sa simti lumea dintr-o astfel de perspectiva.

Poate te chestionez ca sa aflu felul in care functionezi, si sa ating si eu transcendentalizarea, cine sa mai stie.

stupid_me a scris:

Eu ma bucur teribil cand ceilalti isi expun ideile cat de personal se poate. E o perspectiva. Eu as da bani pe perspective, sa pot

Mi-am amintit ca ai spus ca te-a dezamagit psihanaliza si incercam sa iti recomand o carte care o trateaza altfel decat majoritatea. Psihanaliza bruta a lui Freud s-a dezvoltat, si-a depasit limitele si in timp a aprofundat esenta. Esenta nefiind efectele, nici macar cauza, ci acceptarea. Cel putin din perspectiva acestei carti.

Te rog sa imi scrii site-urile. Le voi devora

Visurile mele nu mi le poate demola nimeni. Nu fara voia mea. Uneori le demolez eu, atunci cand ajung poate sa inteleg ca nu ma ajuta, ba mai tare ma incurca.

Cat despre delfini, e o poveste speciala. Eram in imediata perioada dupa moartea unei persoane foaret dragi mie si nu imi era prea bine. Nu puteam insa nici plange si trecusera cateva luni. Ideea e ca nu ma puteam descarca, adunam in mine,d esi stiam ca nu e bine.

Ei....si asa am ajuns la delfinariu din Nurnberg. De fapt, la Tiergaren, insa cand am dat de delfini, m-am pus acolo langa peretele de sticla si pana nu s-a dat inchiderea, nu am iesit. Am revenit cu zilele, desi biletul nu era chiar ieftin, astfel incat marea majoritate a banilor pentru 'distractie' mi s-a dus acolo. A fost una dintre cele mai inteligente investitii pe care le-am intreprins. Si cum ziceam, ma aflam in fata peretelui imens de sticla...cand unul dintre delfini s-a apropiat de mine si m-a privit fix in ochi (pentru asta trebuia sa se dea putin pe spate si o facea intentionat) A stat acolo in diverse pozitii, langa mine, desi ceilalti se jucau cu mingea, inotau in tot acvariu. Nu stiu exact cat a stat, dar mai bine de un sfert de ora. Am inceput sa plang (noroc cu ochelarii de soare, ca ii aveam la indemana). Dupa ce m-am descarcat, s-a intors la minge, revenind din cand in cand langa mine, dandu-se pe spate si privindu-ma fix. Stia. Simtea. Il bucurase descarcarea mea.

Nu stiu daca pot sa spun ca m-a dezamagit (oare asa am afirmat candva?), dar mi-am dat seama ca nu poate aduce imbunatatiri de durata in viata unei persoane. Si nu poate aduce imbunatatiri sanatoase. Stiai ca studentii de la psihologiei invata ca bolile nu se vindeca niciodata, ca ele doar se tin in frau?

http://www.scoala-de-psihologie.ro/

http://www.sasseramis.ro/

A fost o vreme cand eram hulpava sa citesc pe ele, atat de hulpava incat inghiteam totul pe nemestecate, nu mai eram capabila sa am o parere proprie. Mi-a trecut. :) Dar tot mi-e drag sa le citesc, pt. ca atatea lucuri am aflat facand asta, nu m-ar fi ajuns o viata sa le aflu daca inceram singura.

Intamplarea pe care ai trait-o cu delfinul este de o duiosie iesita din comun. Multumesc ca mi-ai impartasit-o!Mie mi-au dat lacrimile cand am citit-o. Eu sunt o fire care se emotioneaza atunci cand intalneste frumosul, iar cand frumosul e legat de suflet, de afectivitate, mai exact, de multe ori emotiile sunt atat de puternice incat ma apuca plansul.

Ceva asemanator am trait eu in legatura cu cainii (scuze de cacofonie) care s-au perindat prin viata mea. Pe mine cainii nu prea ma ascultau, eram incapabila sa le dau ordine, dar atata iubire cata am intalnit la caini, rar mi-a fost dat sa vad la vreun om din viata mea. Cainii se uita in ochii tai si iti vad sufletul. :)

dar de ce vinovate? nu pricep

Cu un lucru sunt de acord, unele animale sunt mult mai bune ca oamenii. Cand vreau o interactiune rezonabila, ma duc si ma joc cu un caine.

Lucast a scris:

dar de ce vinovate? nu pricep

E o dulce placere in a simti vinovatii pe care continui le satisfaci stiind bine ca incalci toate regulile umane.

Si cainii sunt mult mai inteligenti decat pot accepta oamenii ca sunt. De fapt, multe animale sunt mult mai inteligente decat credeam si acceptam noi ca sunt.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Cu un lucru sunt de acord, unele animale sunt mult mai bune ca oamenii. Cand vreau o interactiune rezonabila, ma duc si ma joc cu un caine.

E o dulce placere in a simti vinovatii pe care continui le satisfaci stiind bine ca incalci toate regulile umane.

be more specific

Stupid, am o intrebare pentru tine: stim ca viata va disparea din acest univers in mod inevitabil. Chiar daca molecula miraculoasa numita ADN va supravietui transformarii Soarelui in giganta rosie, radiatiilor supernovelor ce sterilizeaza bucati de galaxii, etc, totusi la un moment dat chiar si materia va disparea, si nu va mai fi in univers decat energie, si aia va fi stabila, incat universul va fi mort, consumat.

Are rost sa existe viata in sine, doar ca sa vina in existenta acele fiinte care cresc intamplator intr-o nisa ocrotitoare de pace si fericire, cand pentru majoritatea fiintelor viata inseamna o continua lupta pentru a castiga avantaje dezavantajand pe altul, frica, angoasa, boli, durere, batranete, decadere si moarte?

Lucast a scris:

be more specific

De exemplu, ca atunci cand prima data explorezi o practica sexuala incriminata de societate, si iti place foarte mult ce ai descoperit, si te bucura nu atat placerea in sine, cat faptul ca ai incalcat traditia sociala care respingea acea practica, si te simti vinovat/a, dar si te bucuri ca ai avut curajul sa sfidezi mintile celorlalti ce voiau sa te inhibe, si sa le depasesti.

Ce practici sexuale incrimineaza societatea? sexul oral? :rot: