In lumea mea

Pai ce am pus eu in ghilimele e modul in care interpretam afinitatea si urmarile ei...putem sa rezistam afinitatii? Cand, cum, de ce? Daca nu, sa pastram distanta? Cand, cum, de ce? 

Afinitatea selectiva se exprima prin inclinatia unui element chimic de a se combina cu un alt element chimic, mai degraba decat cu un al treilea, prezent si el. Selectia naturala, cumva. 

Adica A se combina cu B, dar daca apare un C, A se combina cu C, in mod automat. Asta in chimie, in lumea naturii...e si cazul oamenilor?

Stu' a scris:

pai cand stim daca afinitatile elective sunt de urmat sau de evitat?

Păi nu prea știm. De obicei aflăm după aia, așa că nici nu mai contează.

Ca să explic mai clar: când calci într-un rahat de câine, nu-ți mai pasă ce rasă e câinele.

Eu, de exemplu, am călcat o dată într-un rahat de om. Aveam niște ghete cu talpă zdravănă și l-am luat din plin. Am umplut cu rahat atât o mașină a firmei, cât și mașina nou-nouță a unei colege, un Nissan Quasquaie.

Chiar i-am zis când am coborât: nu te supăra, dar cred că ar trebui să speli un pic mașina pe interior, zici că o ții în veceu, nu în garaj! 

M-a sunat după două ore să-mi spună că a șters rahatul, dar că mirosul încă persistă.

Eu îmi aruncasem ghetele în grădină. Le-am lăsat acolo două săptămâni, până s-a uscat rahatul și am putut să-l dezlipesc fără să borăsc.

Eu citesc acum "Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi".

Nu e bun exemplul. Pur si simplu nu il pot accepta.

Pot accepta ca nu avem de unde sa stim dinainte, asta e si teoria ,,mediatorului'' din roman, fost preot. Dar daca, totusi, am putea sti? Am putea deduce? Am putea castiga experienta? Nu ma refer la garantii, dar nici la iluzii. Poate, o cale de mijloc...ajuta la ceva? Nu ajuta? Goethe e foarte enigmatic, parelologii zic una, eu as vrea sa stiu cu ce intentii a atins el tema asta, insa. Daca doar pentru a ne face sa meditam asupra temei, asta poate duce si, natural, la o mai mare constientizare...si, de ce nu, un mai mare control? Etica naturalista, daca e, nu o putem cuprinde cu mintea noastra. Are vreun sens etica umana? Daca in cazul afinitatii elective nu are, de ce ar mai avea, in general, vreun sens?

Aventurile lui Habarnam erau desene animate...de unde ai tu cartea si de ce o citesti fix acum? Iar daca e ironie...sa ma pupi!

Caută pe net și o să vezi că există cartea. E grozavă!

Nu e ironie.

Stiu ca exista cartea. E pentru copii. Dar de ce o citesti, intrebam eu. Si de ce fix acum?

Pentru că e mișto.

Da uite ca nu te cred ca fix acum o citesti. sa-i faci poza. prea se potriveste in contextul unei ironii la tanc.

: ))

Insanatosire grabnica si un calut pentru tine!

Waaaa 

Multumesc frumos. 

A trecut perioada mai nasoala - in care versurile irisiene ,,dorm si dorm si dorm, tu numai perna-o vezi'' m-au prea vrajit.

Cum e cu sesiunea?

Matematica, atunci cand nu e si filosofie,
E moarta.
Precum sunt peretii si podurile
Unei case ridicate peste noapte,
Spre a se narui peste zi.
Precum zidurile dintre oameni
Suite caramida pe caramida, 
Toate, toti, cu dimensiuni de vii.

Matematica e mai mult decat filosofie
Si viata
Numai atunci cand uneori moare,
Vestejita la umbra copacilor smulsi
Din radacini betonate in cripte.
Numai atunci cand razbate istorii
Si renunta sa toarne multumi exacte
De solutii. In ecuatii perfide.