Început de The Bitch, Lun 16 iun 2014 · 25 răspunsuri · 3.128 vizualizări
Eu sunt mai calm asa din fire, asa ca ii las pe toti sa vorbeasca.
Din 2 motive:
1. de la orice prost ai ceva de invatat
2. principiul "zici ca ei si faci ca tine" nu supara pe nimeni (unii observa dupa o vreme ca sfaturile lor nu sunt luate in seama, si se potolesc)
Paul Brahtl a scris:Eu sunt mai calm asa din fire, asa ca ii las pe toti sa vorbeasca.
Din 2 motive:
1. de la orice prost ai ceva de invatat
2. principiul "zici ca ei si faci ca tine" nu supara pe nimeni (unii observa dupa o vreme ca sfaturile lor nu sunt luate in seama, si se potolesc)
Si eu sunt o persoana foarte calma, olteanca atipica, mi se tot spune asta. 
Imi pierd calmul, dar foarte rar si foarte urat.
Din cauza unor asemenea sfaturi, am luat distanta de persoanele in cauza si nu m-am obosit sa acord importanta. Noi decidem doza de importanta pe care o acordam lucurilor, oamenilor sau situatiilor.
Apreciez sfaturile acordate atunci cand le solicit.
Chiar nu pricep de ce atunci cand te destainui unui prieten, acea persoana intelege automat ca vrei sfaturi. Nu poate omul doar sa asculte si sa-ti tina opiniile pentru el, cand nu sunt solicitate ? Si daca domne fereste le spui ca nu poti face cutare si cutare ce te sfatuiesc ei, sau nu crezi ca e o idee buna atunci vin imediat cu faze de genul " pai atunci de ce te plangi, asa iti trebuie, pai atunci ce vrei, eu ti-am zis dar daca tu nu vrei sa asculti e treaba ta".
Precum spunea SR, acesti oameni chiar cred ca sfaturile lor sunt cele corecte si ca ar trebui urmate.
Cei costa doar sa asculte, sa emaptizeze (sau nu) si sa ofere cuvinte de suport moral ?
Sa mor eu daca nu e hilar cand primesc sfaturi si opinii despre relatie sau casnicie de la cineva care nu a avut niciodata o relatie mai lunga de jumate de an si nici aia serioasa, chit ca e din alegere sau nu. 
E ca si cum unul care nu stie nici sa sparga trei oua pentru o omleta ii da sfaturi culinare unui bucatar chef.
Editat Mar 17 iun 2014 18:51
Nu pot sa empatizeze-n kilu' meu. Sunt narcisisti psihopati. Asa au fost crescuti - indoctrinati si cu simturile ascutite la nivel bazal. Nu vor vedea dincolo de lungul nasului. Sunt un fel de talibani. Si nu folosesc deloc cuvinte mari.
De ce nu pot empatiza ? Pentru ca ma-sa cu tac-su nu au empatizat cu ei, Nici bunicii, nici nimeni. Ca i-a durut nici in cur, ca asa au crescut si ei, precum porcii - ia haine, ia adapost, ia mancare. Acu, ia de cresti. Emaptizarea se invata. Mama dracu, eu inca o invat, si anu' asta fac 30 de ani. Si inca invat. si cand o sa termin de invatat, probabil o s-o folosesc ca pe drujba. Dracu stie.
Editat Mie 18 iun 2014 05:00
Naeema a scris:Chiar nu pricep de ce atunci cand te destainui unui prieten, acea persoana intelege automat ca vrei sfaturi. Nu poate omul doar sa asculte si sa-ti tina opiniile pentru el, cand nu sunt solicitate ? Si daca domne fereste le spui ca nu poti face cutare si cutare ce te sfatuiesc ei, sau nu crezi ca e o idee buna atunci vin imediat cu faze de genul " pai atunci de ce te plangi, asa iti trebuie, pai atunci ce vrei, eu ti-am zis dar daca tu nu vrei sa asculti e treaba ta".
Pentru ca asta e stilul romanesc de a intelege prietenia. Multe femei din Ro au impresia ca daca se plang una alteia atunci isi rezolva problemele. S-au obisnuit sa isi dea sfaturi la cafea. Si dupa ce se confeseaza una, asteapta sa inceapa si cealalta.
Am vazut in ultimul timp ca unii parinti mai desteptati apeleaza la o carte de pedagogie, cauta sa vada si parerea unui specialist in parentaj, si sunt mai deschisi la minte in ce priveste metodele. Ii vad pe la cafenele in care copiii au o camera speciala cu jucarii, iar parintii discuta relaxati in alta camera.
Se tin conferinte, se dezbat idei.
Prietena ta e adepta unui stil mai sever de crestere a copiilor, probabil asa a crescut si ea, si a ramas la vechile idei ca disciplinarea cu forta e rupta din rai, ca "uite cum am crescut si tot am ajuns bine".
Imi imaginez ca daca va avea copii ii va disciplina asa:
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Prietena ta e adepta unui stil mai sever de crestere a copiilor, probabil asa a crescut si ea, si a ramas la vechile idei ca disciplinarea cu forta e rupta din rai, ca "uite cum am crescut si tot am ajuns bine".
Si pe mine m-a crescut mama asa dar eu am ajuns sa gandesc invers tocmai din cauza asta si asta e motivul principal pentru care nu am si nu am avut niciodata o relatie buna sau sanatoasa cu maica'mea.