Include ura fata de o persoana si frica fata de aceasta?

Daca ar fi fost frica, atunci nu s-ar mai fi revoltat niciodata, ci ar fi trait ca niste caini in lant, scheunand cand le arunca stapanul un os.

Insa au avut nevoie de curaj ca sa se revolte, si nu curaj din acela amestecat cu speranta, ci curaj din acela caruia nu-i pasa de moarte. Aminteste-ti ca la un moment dat au zdrobit ostile romane, vestitele legiuni, si puteau sa treaca Alpii spre libertate, ca sa mearga fiecare acasa. Insa s-au intors sa infrunte Imperiul Roman la el acasa, in inima lui. S-au intors ca sa aiba o rafuiala cu vechii stapani, parerea mea (istoricii oficiali nu inteleg de ce au preferat riscul luptei unei libertati clare).

Cred ca revolta lor s-a nascut din ura, furie, indignare, sete de justitie.

//Am incercat si eu un imitatio christi in varianta atee si bine ca m-am oprit la timp, ca altfel sfarseam ca el//

Sfarseai ca si cine? Nu mi-e clar din fraza.

sturlubeata a scris:

Naeema,draga mea,scumpa mea....mi s-a ridicat parul pe mine citindu-te...Crede-ma pe cuvant ca nu iti faci rau decat tie asa...Si crede-ma ca stiu ce spun...Si te inteleg in totalitate...adica de tot,de tot,dar nu e sanatos pentru sufletul tau....Din ce te-am citit eu esti o femeie jos palaria....ura si mai ales indreptata catre mama ta, cu toate defectele ei...e....rau de tot...

Rau imi faceam cand inca mai speram si vroiam ca ea sa se introspecteze putin si poate sa admita ca a gresit, sa spuna ca daca ar putea da timpul inapoi ar face totul altfel, ca-i pare rau, etc. Atunci ma durea faptul ca nu vedeam nici o urma de regret din partea ei, ba din contra o tinea sus si tare ca a procedat corect si ca ea e victima pentru ca vezi doamne am fost un copil problematic si i-am facut zile negre.

Acum, tocmai din cauza asta am prins ura. Nu mai am nici un fel de asteptari pentru ca am realizat in sfarsit ca nu este posibil sa faci din lup oaie. Poate poti sa-l faci sa behaie ca oaia o perioada dar la urma urmei tot scoate coltii sa te muste.

Pentru mine a fi mama nu se rezuma la a naste un copil si la avea automat toate consideratiile pe care titlul de mama le-ar conferi. Trebuie sa le meriti. Mama nu trebuie iubita si respectata automat. Asta e mentalitate arhaica. S-a dovedit in amploare ca multe femei nu au stofa de mame si nu ar trebui sa aiba copii niciodata.

Anyway, nu zic ca a ura e bine sau ca nu e nociv sufletului dar in cazul meu personal, indiferenta fata de ea nu ar afecta-o pentru ca o cunosc bine. S-ar face ca ploua. In schimb vreau sa stie ca o urasc, ca nu o iubesc si nu o respect. Daca are catusi de putin sentimente umane in ea, acest lucru specr ca o va afecta oarecum si gandul asta ma bucura. Stiu ca e o persoana narcisista si egocentrica, pentru care conteaza foarte mult sa fie respectata, care traieste cu impresia ca toata lumea trebuie sa o iubeasca si sa-i fie recunoscatoare chiar si pentru un pahar cu apa. E genul care ii scoate ochii unui copil ca l-a crescut, hranit si imbracat iar pentru aceste "sacrificii" din partea ei, copilul ar trebui sa umble in genunchi in fata ei.

Ura, e singurul payback de care sunt capabila. Vreau sa moara stiind ca singurul ei copil ii doreste raul. Eu nu cred in viata si pedeapsa de Apoi, asadar o pedepsesc eu in viata asta.

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

Da

Sfarseai ca si cine? Nu mi-e clar din fraza.

Ca Iisus. Metaforic, desigur.

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

Daca ar fi fost frica, atunci nu s-ar mai fi revoltat niciodata, ci ar fi trait ca niste caini in lant, scheunand cand le arunca stapanul un os.

Si crezi ca nu le era frica atunci cand erau tinuti in lanturi sau cand erau bagati in arena?

Avem multe preconceptii despre gladiatori, din cauza istoricilor care au promovat mituri si din cauza filmelor dramatice de la hollywood gen "sword and sandals".

Citeste o demitizare despre gladiatori aici:

http://www.cracked.com/article_21027_5-scenes-from-history-that-everyone-pictures-incorrectly.html

What we tend to forget about gladiator fighting is that it was ultimately show business. The Colosseum arena was big-time theater more than anything else, and being able to deliver a good show far outweighed sculpted abs. The Roman crowds wanted to see blood and displays of great fighting skill. And what really got the crowd going was when gladiators sustained bloody, spurty wounds, yet continued to fight. Gladiator schools were well aware of this, which is why they deliberately fattened-up their fighters so they could take (and dish out) showy, yet non-fatal flesh wounds.

If the crowd was satisfied and felt they'd seen a worthy performance -- meaning some bloodshed and gutsy swordplay -- the gladiators ran a better chance of becoming super popular instead of dying. In fact, unless you were a prisoner being fed to the lions or something, the chance of dying in the arena was only about 10 percent.

Lasand asta la o parte, e vorba mai mult de sclavi aici, chiar daca cei care au pornit revolta erau gladiatori, caci ei stiau sa se lupte cu legiunile, insa li s-au alaturat multi sclavi.

Frica imi pare mai mult un apanaj al epocii moderne, din cauza ca barbatii se cam efemineaza peste tot.

Barbatilor de azi le e frica sa lupte si sa moara, caci sunt molesiti de prea mult confort. De aceea Fight Club sau 300 au avut succes, caci le-au reamintit ca in adancuri mai au gene de luptatori.

In trecut barbatii mureau curajosi pe campul de lupta. Erau altfel crescuti. Jocurile Olimpice nu erau atat sportive, cat ne inchipuim, cat o pepiniera de luptatori. Erau sangeroase. Boxul se lasa cu organe smulse. Copiii erau crescuti de mici sa se lupte intre ei (cum mai vezi si azi prin societatile din Asia Centrala, ca se iau toata ziua la tranta unsi cu ulei, si asta e traditia, sa fie ghighiti, nu carpe).

Acesti copii mici crescuti in cultul curajului poate ca vor cadea sclavi in mainile romanilor. Insa romanii pe multi din acesti sclavi ii puneau sa lupte in legiunile lor si apoi ii eliberau. Dacii chiar au luptat astfel, cei care au fost prinsi de Traian. Ti-i poti inchipui intimidati in lanturi? Inlantuiti da, dar lasi nu. Pentru ca ei au crescut ca daci in cultul vitejiei, dispretuind frica (nu degeaba cel mai viteaz mergea bucuros sa fie aruncat in sulite sa duca mesaj zeilor). Azi baietii sunt crescuti in cultul ecuatiilor si al formulelor matematice. Iar sportul e o jalnica amintire a celui antic.

Asadar, e posibil ca sa ii interpretam pe cei vechi conform lumii molesite de confort de azi, si sa fim departe de spiritul lor. Borges ii lauda pe vikingi, si asprimea de odinioara.

Si acum o intrebare personala: tu cand ai avut probleme in copilarie/adolescenta cu cei care voiau sa te intimideze/controleze/manipuleze/abuzeze, ti-a fost frica in acel moment de persoana din fata ta?

Sau ai simtit ura pura, furie pura, indignare pura?

Interesant, ma pune pe alta pista intrebarea asta.

Simteam o confuzie ca cea pe care ti-o dau situatiile absurde din viata reala. In momentele in care pica orice autocenzura, simteam furie, o exprimam si, intr-adevar, cum ai spus si tu, `adversara` se facea mica. Astea sunt sentimentele pe care mi le amintesc foarte clar. Ceea ce inseamna ca, daca nu a existat frica in inconstient, s-a nascut mai tarziu. Tocmai am ajuns la cu totul alta concluzie, pe care nu o voi expune aici. Multumesc de idee.

Cat despre gladiatori, mi-e greu sa cred, oricat de mare ar fi diferenta de educatie, ca niste oameni tratati astfel nu au simtit frica. Daca nu erau tratati in ultimul hal, nici nu se mai revoltau.

A zis cineva o chestie: `Curajos e cel care stie numai el ca ii e frica`.

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

1. Experiment: cauta in anturajul tau o persoana rautacioasa. ofera-i iubire, compasiune, empatie. vei vedea ca nu se imblanzeste, ci devine si mai inversunata contra ta.

Apoi ofera-i ura, ostilitate, priviri de foc, respingere, malitiozitate, atacuri la persoana si vei vedea ca se pune cu botul pe labe, da inapoi, te respecta, te evita.

Deci ura e mai utila ca iubirea.

2. Eu stiu cum e sa iubesti si cum e sa urasti, si de aceea le compar. Tu stii cum e sa iubesti. Dar stii cum e sa urasti, ca sa poti face comparatie?

3. Iubirea cere o aberatie de genul "iubeste-ti tortionarul". Crestinii ii iubeau pe cei care ii schingiuiau in lagare, temnite. Sa pretinzi ca sa iubesti pe cel care te distruge mi se pare o atrocitate care iti rapeste ultima demnitate. Sclavii lui Spartacus erau injositi de stapanii lor, dar aveau demnitate si nu erau obligati sa-si iubeasca tortionarii. Practicantii iubirii de azi sunt obligati de insasi aceasta intelegere a conceptului de iubire, si aceasta siluire a demnitatii umane mi se pare oribila.

Ura a conferit demnitate sclavilor lui Spartacus revoltati contra oprimatorilor.

1. Oare stii tu Tadaya cum e sa revina la tine un om sa iti ceara scuze ca s-a purtat urat cu tine? Sa iti multumeasca atunci cand il primesti tot cu bratele deschise? Eu am invatat asta din liceu si nu exista un sentiment mai viu decat acesta. Sa simti iubirea unui om care ti-a facut rau.

Stii tu oare ca cel mai greu sa ierte ii e omului care ti-a gresit?

Cum pot sa urasc un om neputincios? Crezi ca rautatea nu e si ea o neputinta?

Rautatea e o boala, nu o stare a spiritului. Un om nu se naste rau de la sine, e inrait pe drum de cele mai multe ori.

Inrait.

Una e sa nu te lasi victima si cu totul e altceva sa il ataci si tu pe omul inrait. Ii vei confirma motivatia pentru care continua sa se agate de acest rau, care aparent ii afce bine, exact pentru cat timp te calmeaza chipurile o tigara.

2. Ura nu are loc in sufletul meu. Am fost in schimb aproape, la cotitura. Nu am vrut sa ajung acolo si nu am ajuns. A fost o alegere. Mi s-a facut mult rau in viata asta de mic om, dar daca perpetuam raul, nu ne meritam societatea? De ce sa nu perpetuam si iubirea, iertarea, rabdarea...nu spune nimeni sa stai sa induri, ci sa nu platesti cu aceeasi moneda, sau mai rau.

3. Iubirea nu cere nimic. Ori e, ori nu e. Multi confunda iubirea cu un fel forma de datorie. Dar aia, Tadaya, numai iubire nu e.

Naeema a scris:

Ura, e singurul payback de care sunt capabila.

Dar cine spune ca e musai sa dai un payback?

Traiesti pentru payback-uri in viata asta?

Ura nu poate schimba nimic din ce a fost. Nimic.Nimic.

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

Daca ar fi fost frica, atunci nu s-ar mai fi revoltat niciodata, ci ar fi trait ca niste caini in lant, scheunand cand le arunca stapanul un os.

Insa au avut nevoie de curaj ca sa se revolte

Tocmai frica de a ramane sclavi in continuare le-a dat putere sa inainteze. Nu ura. Ura nu are de-a face cu forta.

Dorinta de eliberare a fost motorul in ecuatie.

Blues a scris:

Ba poate schimba ceva chiar foarte importanta, persoana care ai fost si, poate, din cauza urii nu mai esti.

Ma refeream la trauma suferita si care a provocat ura...

trecutul nu poate fi schimbat.

Blues a scris:

Ba poate schimba ceva chiar foarte importanta, persoana care ai fost si, poate, din cauza urii nu mai esti.

Da, sa speram ca e doar o etapa care trebuie depasita.

Desi, in ce ma priveste, daca am tras concluzia corecta in seara asta, am confundat furia cu ura, asa ca ma pot alatura lui Black Velvet. Dar poti sa fii furios, fara sa urasti?

stupid_me a scris:

Una e sa nu te lasi victima si cu totul e altceva sa il ataci si tu pe omul inrait.

Ba mai trebuie atacati, ca altfel si-o iau in cap si au impresia ca le merge la nesfarsit. Poate cu tine nu le mai merge, dar le merge cu altii.

Allexandrra a scris:

Ba mai trebuie atacati, ca altfel si-o iau in cap si au impresia ca le merge la nesfarsit. Poate cu tine nu le mai merge, dar le merge cu altii.

Una e sa il pui la locul lui si cu totul altceva e sa ii ataci. Stii de ce?

Pentru ca ei asa supravietuiesc si cand ii ataci, nu stiu decat sa atace.

Am invatat asta lucrand cu niste copii cu probleme mari in familie.

Am invatat...