Început de Stu', Lun 5 mai 2014 · 150 răspunsuri · 8.302 vizualizări
Blues a scris:Eu prefer sa cred ca ne pune vointa la incercare. Si mai cred, de asemenea, ca vindecarea nu inseamna neaparat si uitare. Cicartricile sunt parte din noi, si datorita lor am ajuns unde am ajuns.
Da, asa e. Cicatricile fac parte din noi. Inca o treapta care ne-a cladit.
Da, frumos raspuns.
Editat Mar 6 mai 2014 23:27
//Observi ca atunci cand se apropie de zona sensibila, schimbi placa si te comporti ca si un adolescent in devenire?
Da, observi.//
Ma bucur ca te pui in pielea mea. Cum e?
//E alegerea ta sa te simti puternic atunci cand nu esti. Doar ca fata de tine nu poti sa te ascunzi, stii vorba aia.
In plus, oamenii puternici te simt.//
Ti se pare
Blues a scris:Nu cred ca ura are la baza orgoliul si ingamfarea. Neputinta, teama, ranile adanci, astea da.
Ca sa scape de ura, un suflet va trebui intai de toate sa invete cum sa traiasca cu el insusi (cu bune si rele), cum sa se impace cu trecutul, cum sa se ierte si cum sa ierte pe ceilalti. Abia atunci va scapa de ura.
Ai mare dreptate si teoria suna bine, dar practica ne omoara.
sturlubeata a scris:daca ura e o consecinta a unei mari iubiri,dar daca ura e generata altceva decat iubirea,atunci are la baza orgoliul,ingamfarea...prejudecata...zic si eu..
Bullshit. Ura poate lua nastere si din abuz, neglect, umilinta si nu ma refer la relatii amoroase ci la cele de familie. Ce legature au astea cu marea iubire ?
Tu nu ai pomenit oameni care isi urasc parintii sau unul dintre ei ? Crezi ca ura aia se trage din mare iubire ?
Vrei sa stii ceva ?I f****ing hate my mother ! Nici nu mi-e teama de ea, nici nu am iubit-o vreodata si i-am spus asta. Pur si simplu o urasc pentru tot ce mi-a facut si pentru faptul ca nu are pic de regret in ea, ca e impertinenta, aroganta, lipsita de empatie si de sentimente caracteristice unei mame si pentru ca si la ora actuala ma antagonizeaza pana ma aduce la lacrimi, fara urma de scrupule. Asta e ura cum nu ai pomenit vreodata, ura reala nu cea din texte si vorbe in vant, nu cea pe care va place voua sa o discutati aici de parca ati fi cine stie ce filosofi ai vietii.
Singurul lucru care ma va elibera de ura pe care i-o port este moartea ei. Atunci voi fi libera de fiinta aia si sentimentele negre la adresa ei. Nici nu ai tu idee de cate ori m-am rugat sa moara, plangand in perna de amar. This is hate ! Vrei sa stii ce e ura ? Deschide-mi sternul si priveste-mi inima care e neagra de ura pentru acel gunoi de om si vei sti ce inseamna ura reala.
In plus de asta nu scrie nicaieri ca trebuie sa ne eliberam de ura. O fi ea nociva sanatatii dar cei care nu au motive serioase sa urasca cu adevarat pe cineva, habar nu au prin ce trece un om care urase astfel si de ce o face si cat de greu este sa se debaraseze de ura. Cei care reusesc ori sunt niste Gandhi veritabili ori nu au urat cu adevarat ceea ce inseamna ca nu sunt marcati pe viata.
E usor sa dam din buze si sa batem pe tastatura. Mai greu in viata reala unde suferinta e reala nu o teorie pentru a fi dezbatuta.
Editat Mie 7 mai 2014 01:50
tadayosimasahiromidorikawa a scris://
Ma bucur ca te pui in pielea mea. Cum e?
//
Stiam ca gresesc in momentul un care am scris. Trebuia sa o tin pentru mine.
Imi cer scuze, are dreptate Struli.
Naeema, nimeni nu incearca sa minimalizeze cauza urii.
Doar sensul ei.
O avea si ura un sens, dar dupa cum spune Blues, mananca din sufletul tau chiar si cand trauma nu mai are loc.
Ma opresc aici.
Editat Mie 7 mai 2014 05:57
Din paradoxurile iubirii si urii:
-iubirea te face mai slab in fata atacatorilor,
ura te intareste in fata atacatorilor
-cand iubesti, mereu poti fi acuzat ca nu iubesti destul.
cand urasti, nimeni nu se plange ca nu urasti destul.
-cand iubesti, aproape intotdeauna se sfarseste prost.
Cand urasti, se creeaza niste istorii demne de un scenariu de film de calitate
-iubirea poate fi folosita ca instrument de control in mana abuzatorilor (ex. parinti agresivi si ipocriti, oameni ce inteleg religia gresit, pedofili).
ura nu poate fi folosita ca instrument de control
-iubirea poate fi folosita ca sa isi ascunda ipocritii ura,
dar ura nu poate fi folosita ca sa iti ascunzi iubirea.
-daca iubirea e folosita contra ta cu ipocrizie,
atunci ura pe fata e mai onesta
-iubirea aduce suferinte,
ura aduce claritate si concentrare, inchegarea fortelor
-iubirea aduce plafonare,
ura aduce razboi etern, deci cresterea adversarilor prin mobilizarea fortelor
-copiii care isi iubesc parintii abuzatori mor, se imbolnavesc grav sau ajung abuzatori la randul lor.
daca un copil abuzat isi uraste parintii atunci nu va accepta ipocrizia lor sa treaca drept iubire si va spune lucrurilor pe nume, avand sanse sa ajunga un adult format si puternic
-iubirea aduce teama, caci te temi ca vei pierde obiectul iubirii, sau ca iubirea va scadea.
ura nu aduce teama ci o inlatura
-cand iubesti orice te poate acuza ca esti ipocrit,
dar cand urasti nimeni nu te acuza ca esti ipocrit, caci ei intuiesc ca ura ta vine din fiinta ta profunda, viscerala.
asta inseamna ca ei intuiesc ca iubirea ta nu vine din fiinta ta profunda, ci e un element colateral, recent in evolutie
-cand iubesti orice poate sa te acuze ca nu iubesti la inaltimea perfecta la care au iubit Iisus, Gandhi, Tereza, si alti oameni de seama. ceea ce automat arunca o umbra de suspiciune asupra ta.
cand urasti, nimeni nu te acuza ca nu urasti la inaltimea unui mare satanist
- cand iubesti, majoritatea nu se tem de tine si incearca sa te calce in picioare.
cand urasti, se tem de tine si te respecta
-cand iubesti esti impartit in multe directii, diluat peste tot,
cand urasti esti concentrat la maxim
- iubirea atrage atacurile ca mierea pe muste.
ura face gol in jurul tau cand e vorba de atacatori
-omul iubitor e mereu supt de energie de catre cei ce au nevoie de energie ca sa subziste.
omul ce uraste este singur, ceea ce ii da timp de reflectie si introspectie
-iubirea in final duce la moarte, prin pierderea energiei vitale. in crestinism chiar se cere in mod special sa accepti acest sacrificiu de sine, sacrificiul vietii tale in favoarea altora.
ura duce la perpetuarea vietii si prelungirea ei.
-cei ce iubesc si nu se stiu apara isi slabesc sistemul imunitar, se streseaza si isi otravesc celulele cu cortizol si adrenalina neconsumata.
cei ce urasc au un bun sistem imunitar caci se stiu apara si putini indraznesc sa-i atace
-cei ce iubesc sunt dati la o parte cand vine vorba de promovari pe merit, recunoasterea meritelor,
iar ce urasc sunt promovati caci sunt mai vizibili si se apreciaza agresivitatea lor naturala
-cel ce iubeste nu mai are controlul fiintei sale, caci siguranta si fericirea sa depind de toanele obiectului iubirii.
cel ce uraste este mereu egal cu sine si are sediul securitatii sale in sine
-prin iubire cineva te poate atrage in capcana ca sa gravitezi in jurul sau, caci iti promite satisfacerea nevoilor, in timp ce de fapt tu ii satisfaci nevoile sale, si tu irosesti ani pana te prinzi ca iubirea lui e o colivie.
ura nu poate fi folosita ca o capcana cu miere
Eu nu zic ca trebuie sa renuntam total la iubire, ci zic ca o putem pastra pentru acei putini care o merita si care s-au dovedit in timp prin fapte ca sunt demni de ea.
Omul poate uri si iubi in aceeasi perioada, pe unii ii uraste, pe altii ii iubeste.
Va invit sa ma contraziceti.
Editat Mie 7 mai 2014 10:56
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Din paradoxurile iubirii si urii:
-iubirea te face mai slab in fata atacatorilor,
ura te intareste in fata atacatorilor
Va invit sa ma contraziceti.
N-am fost niciodata mai puternica decat atunci cand a fost atacat cineva/ceva drag mie.
Blues a scris:Am urat, da, cu o intensitate feroce. Si acum stiu ca de teama am urat, nimic altceva.
Esti sigura ca de teama si nu cumva din cauza sentimentului de neputinta in fata unei situatii sau a unei persoane?
Da, te-ai transformat in leoaica infuriata si ai facut prapad, caci si-o meritau instigatorii.
Dar de ce sa nu fii asa si pentru cauza ta, pentru dreptul tau?
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Dar de ce sa nu fii asa si pentru cauza ta, pentru dreptul tau?
Mi-e frica de ce as fi in stare sa fac si in ce m-as putea transforma. O sa autodezbat asta la vara, sa vad la ce concluzii ajung.
Blues a scris:Am scris si despre neputinta. Pentru mine au fost egale, in momentul respectiv.
Eu n-am urât niciodata, n-am reusit sa ajung la acest sentiment, iar teama nu mi-a starnit decat dorinta de a iesi din situatia respectiva. Neputinta in schimb m-a facut sa simt revoltă interioară si ma gandesc ca altora le-ar putea produce ură.