Naeema a scris:
Exact, dar vezi tu...pentru maica'mea asta a fost mereu unica metoda si solutie inca de la varsta frageda. Un copil care intra in varsta dificila de 2 ani poate fi extrem de frustrant pentru un parinte si daca acesta nu are disciplina interioara necesara, rabdare, intelegere, in timp de la cateva palme la fund si tipat pana la bataie in toata regula si abuz emotional mai tarziu, nu e cale lunga. Am discutat cu psihologul meu chestia asta si mi-a zis ca semnele unui parinte abuziv incep devreme si sa am grija, avand in vedere istoria mea ca copil.
Eu nu am avut parte de altfel de educatie de la maica'mea deci altceva nu stiu deci am predispozitia sa fac la fel dupa cate am observat. Noroc cu faptul ca sunt o persoana foarte introspecta si constienta mereu de propriile actiuni si cauza lor, ca altfel era tragic daca dospeam in bezna ignorantei.
Eu sunt de parere ca nu toti agresati devin musai agresori, in ciuda faptului ca pot avea chiar o inclinatie genetica spre agresivitate, iar in mediul familial nu au avut modele pozitive care sa-i invete sa-si infraneze agresivitatea. Unii au capacitatea sa isi constientizeze slabiciunile si sa refuze sa cada in pacatul imitatiei. Am apreciat sinceritatea din postul tau si faptul ca ai fost capabila sa-ti admiti greselile si sa faci tot ce iti sta in putinta sa le eviti. Felicitari!
Eu am fost bumbacita des (am folosit un cuvant caraghios pt. a face haze de necaz, obsinuinta asta a fost una din armele care m-au ajutat ani de zile sa rezist, dar bumbaceala nu inseamna o palmuta la fund si un tras de par, ci bataie in toata regula), din motive abracadabrante, de cele mai mute ori, de-aia mi-am promis mie insami ca nu-mi voi atinge copiii niciodata. Am facut-o de cateva ori, atunci cand se bateau orbeste. Fratii, in special cand sunt de acelasi sex, fac asta, si mi-am gasit justificare in faptul ca, daca nu-nteleg de vorba buna, trebuie sa ii determin cu forta sa nu se mai bata. Total gresit! Violentei nu trebuie sa-i raspunzi niciodata cu violenta! Mi-am recunoscut esecul si e mult timp de cand nu i-am mai atins, desi au mai fost episoade in care s-au batut. Da, sa-i ii explici unui copil ceva iti ia mult timp si uneori roadele se vad greu, dar merita efortul din plin.
S-a amintit aici de psihologie, asa ca am sa spun si eu doua vorbe: psihologii a caror munca se bazeaza pe o viata intreaga de cercetare, nu pe teorii de doi lei ( e plina Romania de psihologi din ultima categorie), in locul carora e mai de preferat psihologia de pe marginea borduri, sunt de parere ca influentele parintilor asupra copilului odata ajuns matur sunt egale cu zero, cu exceptia nefericitelor cazuri in care adultii de astazi au suferit in copilarie abuzuri deosebit de grave. Asa ca responsabilitatea deciziilor si actiunilor unui parinte adult nu poate fi aruncata pe umerii parintilor acestuia. Chiar daca de la ei poate mosteni anumite trasaturi negative, paote invata sa le tina sub control, pt. a nu repeta greselile parintilor. Altfel, cercul vicios nu se va rupe niciodata si greselile predecesorilor vor fi perpetuate la infinit.
. Oricat de bine intentionata ar fi o idee, cei cei care aspira sa faca parte din ''clasa speciala'' care o aplica sunt de regula cei insetati de putere si control. S-a mai discutat pe tema asta.