Se numeste egoism.
De ce divortati ?
Început de Htenesa, Mie 16 apr 2014 · 666 răspunsuri · 18.647 vizualizări
Mr.Pervy McPervert a scris:Se numeste egoism.
Poti numi egoism nevoia unui copil de a fi alaturi de parintele lui?E o nevoie, o "foame" interioara...Poti numi egoist un om flamand,care pt supravietuire(in cazul nostru supravietuire psihica) lesina dupa o bucata de de paine?
Repet, consider ca divortul e cea mai buna solutie in caz de violente de tot felul si alte lucruri urate, dar nu poti condamna nevoia unui copil de a- si avea parintele alaturi...Nu e egoism, e esenta vietii, o lege a supravietuirii in lumea asta: Sangele apa nu se face! Copilul simte lipsa parintelui si il idealizeaza si daca acesta e criminal.
lorelai1907 a scris:Poti numi egoism nevoia unui copil de a fi alaturi de parintele lui?
tu si ACUM ai alege chestia asta, desi nu esti copil.
lorelai1907 a scris:Parintii care spun asa ceva sunt super egoisti si si-au trait viata impovarati de temeri si lasitate, dupa care invinuiesc bietii copiii de esecurile lor, de parca nu ar fi si asa destul de loviti.Cand daruiesti ceva intr-adevar, nu astepti nimic in schimb...Totul vine de la sine.Si apoi, copilul e oglinda parintelui.Daca mi-as critica virgula,copiii, as face-o cu constiinta ca vorbesc si despre mine si despre felul in cate i-am educat.
Un parinte care confunda iubirea cu sacrificiul nu prea are stofa de parinte...
Nu, pot numi egoist pe cineva care spune ca isi vrea parintii IMPREUNA asa cum sunt, dupa ce declara ca a avut o viata grea, ca ei nu se intelegeau si voiau sa divorteze.
Parintii ii poti avea, nu trebuie sa fie neaparat impreuna sa isi dea in cap, doar ca asa vede copilul ca e normal.
Tu ai fi luat aceeasi decizie, in detrimentul copiiilor(cu toate ca ai fi spus ca e mai bine pentru ei) daca el nu pleca.
Si dupa cum ai povestit, devenise violent, deci le-ai fi facut un mare serviciu copiilor.
Ampera a scris:tu si ACUM ai alege chestia asta, desi nu esti copil.
Da, pentru ca nimeni nu l-ar iubi pe tata mai mult decat mine!Oricate familii ar mai fi avut!
RisingPhoenix a scris:Comentariul meu viza cu totul alti useri (o atitudine generala de fapt). Si va garantez ca l-ati inteles cum inteleg eu chimia organica.
Faptul ca percepeti orice ca pe un afront sau o conspiratie la adresa dv. nu ma priveste. Si nici amuzant nu e (doar un pic penibil, dar asta-i viata).
Discutam chiar ieri cu cineva despre interlocutori care, desi se aduna in grup, continua sa interactioneze exclusiv cu propriile persoane, auzind ce vor sa auda - chiar cand sunt foarte departe de realitate - si reactionand ca nuca in perete in consecinta.
In fine. Comunicarea e mult prea viciata de afecte (inclusiv ale mele) pentru a continua discutia.
Pentru cine e cu adevarat interesat de subiect, e mai utila citirea unor materiale de specialitate decat o discutie in care fiecare vorbeste ''pe limba lui''.
Asta crezi tu ,ca eu consider orice un afront personal? Ohohooooo:))) Nu ,scumpo....chiar deloc si daca am nimerit ca nuca in perete cu acel comentariu,na,se mai intampla....rar ce-i drept....:)
lorelai1907 a scris:Da, pentru ca nimeni nu l-ar iubi pe tata mai mult decat mine!Oricate familii ar mai fi avut!
Nu intelegi ca nu despre asta e vorba, nu?
Tu ii vrei IMPREUNA.
Indiferent de cum se intelege tatal tau cu mama ta, indiferent de ce atmosfera ar fi in casa.
Poti sa il iubesti la fel de mult si daca nu e cu mama ta, tot tatal tau ramane....dar aici intervine egoismul, te doare fix in trei litere daca ei sunt ca soarecele si pisica, viziunea ta e ca ei trebuie sa fie impreuna si gata.
Mr.Pervy McPervert a scris:TU ii vrei IMPREUNA.
Cred ca asa se intelege mai usor 
lorelai1907 a scris:Poti numi egoism nevoia unui copil de a fi alaturi de parintele lui?E o nevoie, o "foame" interioara
eu nu inteleg cum un copil care vede nefericirea parintilor doreste sa-i vada asa in continuare. acum stau si imi aduc aminte ca nu aveam mai mult de 10 ani cand am rugat-o pe mama sa plecam de acolo. frati-miu era cu 6 ani mai mic, nu pricepea el multe, dar copiii vad si simt ca ceva nu e in regula. adultii nu sunt atata de destepti precum cred, nu se ascund atat de bine, nu discuta atata de politicos precum cred ei, iar copiii vad.
eu nu am simtit deloc nevoia de a-i vedea impreuna doar ca sa pot zice 'suntem o familie'.
'familie' pt mine a insemnat acolo unde era linistita si unde nu vedeam fete mohorate, triste, actori ce jucau o piesa de teatru (una f proasta).