România
Roportal.ro

De ce divortati ?

Început de Htenesa, Mie 16 apr 2014 · 666 răspunsuri · 18.647 vizualizări

Abbie M.9.599 mesaje#451
sturlubeata a scris:

Iti garantez ca judecatile de care vorbesti nu exista...dar e amuzant sa vad cum va agitati sa imi dovediti cat sunt de ...smile.png

Comentariul meu viza cu totul alti useri (o atitudine generala de fapt). Si va garantez ca l-ati inteles cum inteleg eu chimia organica.

Faptul ca percepeti orice ca pe un afront sau o conspiratie la adresa dv. nu ma priveste. Si nici amuzant nu e (doar un pic penibil, dar asta-i viata). smile.png Discutam chiar ieri cu cineva despre interlocutori care, desi se aduna in grup, continua sa interactioneze exclusiv cu propriile persoane, auzind ce vor sa auda - chiar cand sunt foarte departe de realitate - si reactionand ca nuca in perete in consecinta.

In fine. Comunicarea e mult prea viciata de afecte (inclusiv ale mele) pentru a continua discutia.

Pentru cine e cu adevarat interesat de subiect, e mai utila citirea unor materiale de specialitate decat o discutie in care fiecare vorbeste ''pe limba lui''.

Editat Mie 16 iul 2014 06:58

Llonelly525 mesaje#452
Fiero a scris:

Eu mor cand aud parinti spunand chestii de genul "Mi-am sacrificat viata sa le fie lor bine si ei nu-mi sunt recunoscatori". Dar cine te-a pus frate sa-i faci? Cand faci un copil iti asumi riscuri enorme, fie ca esti constient de asta, fie ca nu, orice greseala iti va fi penalizata si e foarte posibil ca, oricate eforturi ai depune, sa ratezi si sa fii un parinte bun.

Parintii care spun asa ceva sunt super egoisti si si-au trait viata impovarati de temeri si lasitate, dupa care invinuiesc bietii copiii de esecurile lor, de parca nu ar fi si asa destul de loviti.Cand daruiesti ceva intr-adevar, nu astepti nimic in schimb...Totul vine de la sine.Si apoi, copilul e oglinda parintelui.Daca mi-as critica virgula,copiii, as face-o cu constiinta ca vorbesc si despre mine si despre felul in cate i-am educat.

Pierre D. Vara13.452 mesaje#453
Ampera a scris:

isi sacrifica viata?!

pai...l-am pus eu? sa se duca dracului daca nu ii convine si data viitoare cand se *ute sa puna condom sau sa faca avort!

sunt atatia imbecili care aduc pe lume copii sub diverse 'scuze' si isi varsa frustraile pe copiii aia care n-au nicio vina ca s-au nascut.

auzi,d-astea gen 'cate am facut eu pt voi!' mi-am auzit si eu si stii ce cred?

ceva de genu asta: mai da-te-n gatu ma-tii! nu te-am pus eu sa nu folosesti condom si nici sa nu faceti avort! si repet: mai da-te-n gatu ma-tii si nu imi seca mie viata pt ca esti tu frustrat/å ca m-am nascut eu

respect fortat am avut pt taica-miu pana in clipa cand maica-mea a plecat de la el, apoi nu am mai fost obligata. maica-mea a avut si ea parte de respect oarecum fortat cat am stat la ea, de la 17 ani cand am plecat de acasa a muncit si si-a castigat respectul meu, atat cat a putut. e reciproca treaba.

respectul se castiga, e clar!

parinte bun? pai maica-mea a fost o mama buna ca a indraznit sa plece din kktul ala de casnicie, insa a fost o mama 'rea' pt ca a clacat psihic si a luat-o razna, treaba ce a insemnat ca eu am fost mama ei atata amar de vreme. in fine...nimeni nu e obligat sa respecte pe nimeni

Nu intelegi.

Iti spun un caz real si trist. Fetita unei verisoare avea 7 ani cand parintii ei au divortat. Motivul divortului a fost faptul ca tatal s-a indragostit de una cu 10 ani mai tanara. Fetita a ramas la mama si totul a parut destul de ok la inceput. El era plin de bani. A inceput partajul si a obligat-o sa vanda apartamentul pt a-i da lui banii, ea mutandu-se cu fata intr-unul mai mic, desi el era foarte potent dpdv financiar. Nu i-a pasat de schimbarile prin care trecea fata, care deja mergea la psiholog, era deprimata, etc.

Intre timp domnul isi construieste vila si incepe sa ceara fata pentru a o lua in concedii extravagante prin strainatate. Personal, mie de atunci mi se aprinsese un bec si i-am spus mamei sa aiba grija cu cei doi si fata ei.

Cand avea fata vreo 10 ani, se pomeneste maica-sa cu ea ca ii zice ca ea vrea sa se mute la tata, ca sta intr-o vila, ca i-a facut camera ei acolo (atentie, ce om marlan sa o atraga). Mama a fost de acord, a zis sa nu o forteze, intr-adevar ele stateau intr-un apartament foarte mic si se descurcau mai greu in timp ce domnul ducea o viata mondena.

Finalul: fetita este manipulata de asa maniera incat nu mai vorbeste nici cu mama si cu nicio ruda. Am sunat-o si raspunde domnul la telefon, spunand ca fata citeste si nu trebuie deranjata.

Despre asemenea sacrificiu vorbesc eu. 6 ani de zile mama a stat singura sa o creasca pe ea in timp ce el se distra. Cand s-a facut mare, a plecat la tata si i-a intors spatele.

Editat Mie 16 iul 2014 08:14

Llonelly525 mesaje#454
Lucast a scris:

Nu intelegi.

Iti spun un caz real si trist. Fetita unei verisoare avea 7 ani cand parintii ei au divortat. Motivul divortului a fost faptul ca tatal s-a indragostit de una cu 10 ani mai tanara. Fetita a ramas la mama si totul a parut destul de ok la inceput. El era plin de bani. A inceput partajul si a obligat-o sa vanda apartamentul pt a-i da lui banii, ea mutandu-se cu fata intr-unul mai mic, desi el era foarte potent dpdv financiar. Nu i-a pasat de schimbarile prin care trecea fata, care deja mergea la psiholog, era deprimata, etc.

Intre timp domnul isi construieste vila si incepe sa ceara fata pentru a o lua in concedii extravagante prin strainatate. Personal, mie de atunci mi se aprinsese un bec si i-am spus mamei sa aiba grija cu cei doi si fata ei.

Cand avea fata vreo 10 ani, se pomeneste maica-sa cu ea ca ii zice ca ea vrea sa se mute la tata, ca sta intr-o vila, ca i-a facut camera ei acolo (atentie, ce om marlan sa o atraga). Mama a fost de acord, a zis sa nu o forteze, intr-adevar ele stateau intr-un apartament foarte mic si se descurcau mai greu in timp ce domnul ducea o viata mondena.

Finalul: fetita este manipulata de asa maniera incat nu mai vorbeste nici cu mama si cu nicio ruda. Am sunat-o si raspunde domnul la telefon, spunand ca fata citeste si nu trebuie deranjata.

Despre asemenea sacrificiu vorbesc eu. 6 ani de zile mama a stat singura sa o creasca pe ea in timp ce el se distra. Cand s-a facut mare, a plecat la tata si i-a intors spatele.

Inclin sa cred ca nu cunoastem toate datele problemei.Ce relatie avea mama cu fetita?Ea a fost singura care a crescut-o, sau a mai fost ajutata si de bunici?Mama la cat timp si-a refacut viata dupa divort, si daca a facut-o, cum era noul partener si cum se intelegea el cu copila?

E adevarat ca fetitele sunt mai atasate de tati, daca acestia stiu si sunt lasati sa cultive relatia.Poate tatal iubeste fetita,dincolo de greselile ca sot...E dureros pentru mama, inteleg.El mai are copii din noua relatir?Sau noua lui femeie are copii?

Fata nu intreaba de mama ei?Cand se intalnesc nu ii spune ca i- a simtit lipsa?Ce situatie trista!

Editat Mie 16 iul 2014 09:24

Pierre D. Vara13.452 mesaje#455

Mama nu a dorit sa cunoasca alt barbat, s-a dedicat cresterii fetitei. Aveau o relatie extraordinara. Totul s-a schimbat cand tatal a reintrat in viata fetitei. El este un manipulator si un cretin.

Cum naiba isi plimba fundul cu amanta si pe fetita nu o cauta cu zilele? El mai are o fetita cu actuala.

Nu stiu daca fata intreaba de mama, pt ca nu avem acces la copil. O duc la scoala cu masina, o iau cu masina.

S-a dus mama-sa intr-o dimineata si s-a postat in fata scolii. A trait ceva extrem de umilitor. Fetita a trecut cu tatal pe langa ea si a refuzat sa o priveasca sau sa stea de vorba. Dupa ce maica-sa a crescut-o. Tatal a cumparat copilul cu tot ce s-a putut. Si atunci nu putem spune ca mama s-a sacrificat sa ii fie ei bine? In timp ce tatal isi retraia tineretea cu una mai tanara, ea s-a dedicat copilului si s-a pus in plan secund.

Eu nu ma refeream ca te sacrifici prin simplul fapt ca ii dai viata, aici nu e vorba de prezervative.

Vorbesc despre ce a patit verisoara asta a mea. Cum a pierdut sot, casa si in final copilul.

Llonelly525 mesaje#456
Lucast a scris:

Mama nu a dorit sa cunoasca alt barbat, s-a dedicat cresterii fetitei. Aveau o relatie extraordinara. Totul s-a schimbat cand tatal a reintrat in viata fetitei. El este un manipulator si un cretin.

Cum naiba isi plimba fundul cu amanta si pe fetita nu o cauta cu zilele? El mai are o fetita cu actuala.

Nu stiu daca fata intreaba de mama, pt ca nu avem acces la copil. O duc la scoala cu masina, o iau cu masina.

S-a dus mama-sa intr-o dimineata si s-a postat in fata scolii. A trait ceva extrem de umilitor. Fetita a trecut cu tatal pe langa ea si a refuzat sa o priveasca sau sa stea de vorba. Dupa ce maica-sa a crescut-o. Tatal a cumparat copilul cu tot ce s-a putut. Si atunci nu putem spune ca mama s-a sacrificat sa ii fie ei bine? In timp ce tatal isi retraia tineretea cu una mai tanara, ea s-a dedicat copilului si s-a pus in plan secund.

Eu nu ma refeream ca te sacrifici prin simplul fapt ca ii dai viata, aici nu e vorba de prezervative.

Vorbesc despre ce a patit verisoara asta a mea. Cum a pierdut sot, casa si in final copilul.

E oribil!Sa inteleg ca fata e cea care refuza legatura cu mama?Pe ce motiv?Pana la divort, au stat despartite vreun pic(adica micuta a fost la bunici,chiar si temporar, o luna-doua?Au fost cumva plecati impreuna in afara, la lucru, fetita fiind crescuta temporar de bunici?Daca ar fi doar vointa sotului, fata ar fi macar in vizita la mama...Asta mi se pare ciudat?Pe ce anume s-a bazat sotul, cand a manipulat fata?Ce ii reprosraza fata mamei, chiar daca nu e decat o minciuna folosita de celalalt parinte?E ceva grav, chiar si in cazul divortului, ca un copil sa refuze macar vizita la mama.Mama nici acum nu si-a refacut viata?Fetita e singurul copil al mamei?Oricum ar fi, e o situatie groaznica pentru biata femeie?Mi se pare ca poate face ceva prin tribunal sa oblige tatal, sa lase copil la psiholog ,in situatiacand acesta refuza prezenta unuia dintre parinti...

Cand eram mica, intre parintii mei s-a pus problema divortului.Cand mi-au zis ca trebuie sa aleg cucine stau, le-am zis ca mai bine ma duc la orfelinat,decat sa o fac.Pana la urma nu au divortat, am dus o viata grea, dar dincolo de greselile lor, imi iubesc enorm parintii si nu as putea trece pe strada pe langa unul dintre ei, fara sa intorc capul, oricat de manipulata as fi, di crede-ma ca si du am fost la vremea respectiva, ca din nefericire pt copii, cam asa se intampla.De asta nu pot intelege o astfel de reactie, ce anume ar putea provoca asta in sufletul unui copil..Ce trist!

Editat Mie 16 iul 2014 10:31

Llonelly525 mesaje#458
Lucast a scris:

Fetita este brainwashed, iar tipul este mult prea influent.

Si ea ce va face in continuare?Sper ca nu se da batuta!Manipularea are doua taisuri, va veni o zi in care copila va realiza.Sa nu renunte, chiar daca sunt doar cateva ore saptamanale!

Mr.Pervy McPervert9.682 mesaje#459
lorelai1907 a scris:

Cand eram mica, intre parintii mei s-a pus problema divortului.Cand mi-au zis ca trebuie sa aleg cucine stau, le-am zis ca mai bine ma duc la orfelinat,decat sa o fac.Pana la urma nu au divortat, am dus o viata grea

Exact ce ziceam cu doua-trei pagini in urma.

Llonelly525 mesaje#460
Mr.Pervy McPervert a scris:

Exact ce ziceam cu doua-trei pagini in urma.

Da, si eu am zis ceva de genul cu cateva ocazii.Dar daca ar fi sa aleg, chiar si acum, o viata cu oarintii divortati, nu as vrea.Asta cum se numeste?Imi iubesc amandoi parintii si ii vreau asa, cum sunt, nu vreau altii in ruptul capului ...Asta pentru ca si ei m-au iubit, dincolo de greselile lor omenesti.

Editat Mie 16 iul 2014 12:24

← Înapoi la Dragoste