Fiero a scris:Eu mor cand aud parinti spunand chestii de genul "Mi-am sacrificat viata sa le fie lor bine si ei nu-mi sunt recunoscatori".
Asta am zis si eu , unii se priveaza de fericire aiurea.
De ce divortati ?
Început de Htenesa, Mie 16 apr 2014 · 666 răspunsuri · 18.647 vizualizări
Fiero a scris:Te mai citez o data pentru ca vreau sa iti pictez altfel de imagine, poate intelegi mai bine ce vreau sa iti transmit.Daca intelepciunea unui parinte n-are niciun efect in a-l convinge pe copil ca a-si reface viata nu inseamna sa-i aduca lui prejudicii, atunci eu cred ca trebuie sa se consoleze cu ideea ca va ramane singur. Binele copilului trebuie sa primeze.
Binele copilului trebuie sa primeze, este adevarat, lucrul asta ar trebui repetat fiecarei femei care sta cu coastele rupte si spune ca o face "de dragul copiilor" pentru ca acei copii vor avea sechele, vor deveni agresori sau victime.
Am adus in discutie violenta domestica pentru ca si in cazurile astea, copiii, avand varste fragede, nu inteleg de ce relatia parintilor e toxica, nu vor intelege de ce mama lor vrea sa plece cu ei si de ce ar fi bine sa-l mai vada pe tatal lor, doar cand iese cu picioarele inainte pe usa.
Vor sti decat ca ala e tatal lor care ii bate cand nu-s cuminti si ca aia e mama lor care ii inveleste plangand cateodata, tot pentru ca nu asculta de tati.
Eh, cand o femeie se trezeste si intrerupe relatia toxica, indiferent de ce spun copiii, asta e un lucru bun, nu?
De ce nu e un lucru la fel de bun ca isi reface viata, daca lucrul asta nu afecteaza copiii in niciun fel? De ce spui ca trebuie sa se consoleze cu ideea ca va ramane singura?
Naeema a scris:Subscriu la ce zice Fiero. Cand e cazul, de ce sa nu fie judecati ?
Fiero a scris:Ba au dreptul sa judece, pt. ca pe parinti nu i-a obligat nimeni sa-i aduca pe lume.
Doamnelor, sa ne intelegem. Eu spun despre judecata in situatia in care un parinte doreste sa isi refaca viata alaturi de alt partener ce nu aduce prejudicii copiilor, ci din contra.
Sunt total de acord cu judecata copiilor asupra comportamentelor abuzive ale parintilor.
Va rog sa dezvoltati pornind de la aceasta idee, fiindca eu asa am formulat.
Lucast a scris:Dar unii chiar isi sacrifica viata pentru copii. Asta e realitatea. Renunta la multe. Renunta la tot. Si dupa ce renunta sa mai fie si judecat sau cum?
Depinde, daca esti nesimtit si vesnic nemultumit, poate parintele sa stea si in cap, degeaba.
Fiero, ti-ai judecat parintii? Ai fost judecata la randul tau?
Amuneth a scris:Asta am zis si eu , unii se priveaza de fericire aiurea.
Cuvantul sacrificiu n-are ce cauta in vocabularul unui parinte cand se refera la copilul lui. E cel mai urat lucru ca un parinte sa spuna ca s-a sacrificat, atat timp cat, repet, copilul n-a cerut sa fie adus pe lume, iar aparitia lui pe lume e doar rezultatul deciziei sau inconstientei parintelui. Sa-i spui ca te-ai sacrificat pt. el mi se pare de un egoism infiorator. N-are rost sa vorbesc despre trecutul meu, am mai spus cate ceva, dar n-am de gand sa dezgrop chiar toti mortii. Daca copiii mei vor simti nevoia sa ma judece, sunt liberi sa o faca, au tot dreptul.
Mr.Pervy McPervert a scris:Te mai citez o data pentru ca vreau sa iti pictez altfel de imagine, poate intelegi mai bine ce vreau sa iti transmit.
Binele copilului trebuie sa primeze, este adevarat, lucrul asta ar trebui repetat fiecarei femei care sta cu coastele rupte si spune ca o face "de dragul copiilor" pentru ca acei copii vor avea sechele, vor deveni agresori sau victime.
Am adus in discutie violenta domestica pentru ca si in cazurile astea, copiii, avand varste fragede, nu inteleg de ce relatia parintilor e toxica, nu vor intelege de ce mama lor vrea sa plece cu ei si de ce ar fi bine sa-l mai vada pe tatal lor, decat cand iese cu picioarele inainte pe usa.Vor sti decat ca ala e tatal lor care ii bate cand nu-s cuminti si ca aia e mama lor care ii inveleste plangand cateodata, tot pentru ca nu asculta de tati.
Eh, cand o femeie se trezeste si intrerupe relatia toxica, indiferent de ce spun copiii, asta e un lucru bun, nu?
De ce nu e un lucru la fel de bun ca isi reface viata, daca lucrul asta nu afecteaza copiii in niciun fel? De ce spui ca trebuie sa se consoleze cu ideea ca va ramane singura?
Parerea mea e ca o femeie care tine la binele ei, o femeie matura, nu ajunge intr-o relatie cu un barbat violent. Cu atat mai mult nu va avea copii cu un barbat violent. Daca dupa o asemenea relatie a invatat ceva, s-a desteptat, imi pare rau, dar trebuie sa-si asume consecintele naivitatii, iar printre acestea se poate numara si consecinta de a ramane singura. De ce-o fi singuratatea asa un blestem pt. multi? Daca nu se desteapta, ma indoiesc ca urmatorul partener nu va fi un fel de copie a primului. Si atunci, ce-a rezolvat ca-l schimba?
Nu, nu spun ca o femeie ar trebui sa ramana intr-o relatie violenta, dar nici sa-si duca copilul dintr-o trauma pe alta.
Mamele, in general, vor binele copiilor lor, dar de ce crezi tu ca ea poate avea certitudinea absoluta ca ceea ce ceea ce inseamna pt. ea un mediu bun e perceput la fel si de copii?
Editat Mar 15 iul 2014 21:56
Fiero a scris:Cuvantul sacrificiu n-are ce cauta in vocabularul unui parinte cand se refera la copilul lui. E cel mai urat lucru ca un parinte sa spuna ca s-a sacrificat, atat timp cat, repet, copilul n-a cerut sa fie adus pe lume, iar aparitia lui pe lume e doar rezultatul deciziei sau inconstientei parintelui. Sa-i spui ca te-ai sacrificat pt. el mi se pare de un egoism infiorator. N-are rost sa vorbesc despre trecutul meu, am mai spus cate ceva, dar n-am de gand sa dezgrop chiar toti mortii. Daca copiii mei vor simti nevoia sa ma judece, sunt liberi sa o faca, au tot dreptul.
Nu am prins povestea ta , dar si copii cat si parintii au dreptul la fericire. Daca ai facut un copil nu inseamna ca gata , te-ai ingropat si tu nu mai contezi. Multe femei fac greseala cand devin mame , sa fie doar mame, uita sa fie femei. Despre tati ce pot sa zic ? Probabil ca si ei se schimba :)
Editat Mar 15 iul 2014 22:05
Fiero a scris:imi pare rau, dar trebuie sa-si asume consecintele naivitatii, iar printre acestea se poate numara si consecinta de a ramane singura.
Asta e decizia ei, decizie despre care tu spui ca e de fapt a copilului....ca daca el nu intelege, asta e.
N-am cum sa fiu de acord cu asa ceva, n-are nicio logica pentru mine.
Tu ca om matur iti bazezi deciziile pe ce iti spune copilul? Luand in considerare ca nu stiu cata experienta ar avea un copil in ceea ce priveste relatiile, el neavand par pubian.
Dar indiferent de chestia asta, tu ai fi ghidata de ce decide un copil?
Si repet, vorbesc despre decizii care NU IL AFECTEAZA.
Fiero a scris:Mamele, in general, vor binele copiilor lor, dar de ce crezi tu ca ea poate avea certitudinea absoluta ca ceea ce ceea ce inseamna pt. ea un mediu bun e perceput la fel si de copii?
Seriously?
Bine, hai ca specific....mediu in care sa nu fie abuzat fizic si verbal, sa aiba acces la educatie, sa aiba ce sa manance, sa imbrace si sa i se dea atentie.
Asta e un mediu propice pentru ca un copil sa se dezvolte si sa creasca? Sau ti se pare interpretabil?
Oricat de proasta ar fi persoana care are in grija un copil, tot n-ar avea cum sa nu observe daca mediul e sau nu propice pentru el.
Asta in caz ca o intereseaza de copil, daca nu, e deja cu totul alta discutie si intram in sfera "asa nu" la care ziceam mai devreme ca nu fac referire.
Mr.Pervy McPervert a scris:Dar indiferent de chestia asta, tu ai fi ghidata de ce decide un copil?
Si repet, vorbesc despre decizii care NU IL AFECTEAZA.
Aici trebuie atentie mare. Trebuie sa-i asculti cu toate urechile. Adica sa intelegi exact ce vor sa exprime, indiferent de ceea ce vorbesc.
temerar a scris:Aici trebuie atentie mare. Trebuie sa-i asculti cu toate urechile. Adica sa intelegi exact ce vor sa exprime, indiferent de ceea ce vorbesc.
Normal, dar eu ma refeream la decizia copiilor de a nu avea o relatie noua, bazata doar pe faptul ca asa vor ei.
Copilul nu iti zice ca nu vrea sa ai o relatie cu un partener nou din cauza ca stie cum sta treaba cu relatiile, nici ca ii ghiceste sau cunoaste caracterul partenerului.
Am zis, nu vorbim de cazurile in care copilul e abuzat sau ii este afectata in mod negativ dezvoltarea si are tot dreptul sa se exprime.
Da, ai dreptate. Oricum au dreptul sa se exprime si trebuie ascultati. Doar ca sunt situatii in care vina apartine ambilor parinti, atunci cand copilul este abuzat, chiar doar numai de un parinte. Acei parinti au probleme (ambii) si poate un copil e mai potrivit sa ia o decizie. Dar depinde de la caz la caz.
Parintele care permite abuzul celuilant parinte asupra copiilor, poarta aceeasi responsabilitate. Asa gandesc.
Lasa ca am un caz care-l cunosc prea bine , ma-sa abuzata de tacso' constant , ma-sa isi varsa nervii pe ficasa' asa ca eu ajungeam sa merg la farmacie sa-i cumpar Extraveral si pansamente dupa ce-o batea tacso' ca ficasa era prea ocupata de ma-sa s-o mustre cat de nefericita e ea ( de parca ea nu putea divorta ) 
( eu eram prietena foarte buna cu ficasa , ea cu mine nu prea , am vazut dupa ani ). Dupa ani sa-mi aud vorbe de la ma-sa ca eu as fi o c**va.. Deh femeie de 40'j de ani... ei eu aveam 13-14 ani :D