De ce divortati ?

sturlubeata a scris:

Copilul e deja casatorit:))) A avut o mama care s-a casatorit de foarte tanara si i-a urmat exemplul....sper sa respecte aceasta longevitate si el.

aha, deci el ca adult spunea ca o sa sfasie barbatul cu care maica-sa si-ar reface viata. nu iti suna ciudat? egoist, imatur (sa ai 18 ani in acte nu inseamnaca esti matur in gandire) si inca o data, extrem de egoist.

fericirea parintilor mei ar insemna fericirea mea, ca sunt ei impreuna sau ca sunt fiecare cu cine ii face fericiti, iar ca eu sa spun 'nu ai dreptul la fericire' ar fi de copilaresc. am facut treaba asta, dar aveam 13 ani si inca regret.

Si daca as sti ca parintii au amanti, eu tot n-as fi radical in comportament. As cauta sa inteleg contextul si in nici un caz n-as condamna anticipat. Amantii nu prea apar unde fericirea colcaie.

Amuneth a scris:

Asta e doar o amenintare de ..... copil imatur. De ce mama nu merita sa fie fericita? Daca noul om in casa vine cu pretentii si fite.. atunci poate as intelege. Dar daca omu' ala se comporta ok cu mama si cu el , de ce nu... Doar pentru ca parintii nu se mai inteleg si cauta fericirea in alta parte , copii nu trebuie sa fie razbunatori , in viata poate si ei o sa pateasca asa.

Chiar au foarte mari sanse sa pateasca, daca situatia din casa e toxica dpdv psihic, emotional, poate chiar al sigurantei fizice. Cand doi oameni raman impreuna intr-o relatie tensionata, exista certuri in mod regulat, atmosfera e una de cacao, copiii se aleg cu tot felul de sechele, plus ca invata sa puna semnul egal intre situatia toxica si normalitate. In cazul asta devin magneti pentru manipulatori, sociopati, narcisisti etc si ajung sa ramana (uneori decenii) alaturi de ei intr-o viata de mizerie pentru ca repeta ce au vazut acasa; sunt dispusi sa suporte comportamente pe care restul populatiei nu le-ar tolera. Se gandesc ca daca mama/ tata a suportat, trebuie sa suporte si ei, ca asa e bine si sanatos.

Mai adaugam aici si presiunea pe care societatea o exercita asupra celor care vor sa divorteze (societatea cu gura sloboda, care habar nu are ce se intampla intre patru pereti ), si din nefericire si biserica (aici nu stiu sigur dar in alte tari, cum ar fi SUA, e o adevarata problema, din ce spun femeile de acolo). Ma intreb cati raman in compromisul deprimant de gura lumii si speriati de amenintari de genul ''n-o sa te descurci'', ''n-o sa mai gasesti pe nimeni'' etc., in acelasi timp batandu-se in piept ca o fac din convingere. Nu vorbesc despre participantii la discutie; inteleg ca nimeni de aici nu vrea sa divorteze.

RisingPhoenix a scris:

inteleg ca nimeni de aici nu vrea sa divorteze.

N-as avea de cine , eu doar imi spun parerile care le debitez :)

S.R. a scris:

Hraniti trolii si dup-aia va vaitati ca va troleaza, da?

"Cine n-a trecut prin divort sa nu vorbeasca!" - Bah, da-te dreq Inventezi reguli noi la forum?

Sper ca nu ma citezi pe mine Mr S.R.Daca fiecare are dreptul sa-si spuna opinia obiectiv despre acest subiect DE CE nu am acest drept si eu?Si inca ceva: NU CRED ca m-am adresat in mod personal tie.NU te cunosc si deci nici nu ti-am vorbit deloc urat!Ce-i aia "Bah da-te dreak?"!!!!! Sper insa ca nu te refereai la mine ori la nimeni altcineva de fapt.

speranta moare ultima..tu continua sa speri :)

Amperas,ai dreptate

Nu e nimic rau in a divorta daca acest lucru este cel mai indicat pentru binele tuturor, DAR totul trebuie facut cu grija si tact din partea ambilor cand exista copii la mijloc. Cunosc un caz trist din pacate, unde parintii au divortat cand copilul avea vreo 11 ani. Au trebuit sa divorteze pentru ca exista violenta domestica in casa, scandaluri, bautura, inselat din ambele parti, samd. Bun, s-a divortat. Cei doi parinti si-au refacut viata, barbatul s-a recasatorit si a format o noua familie cu un nou copil. Femeia insa a umblat din floare in floare (ca sa zic asa politicos) aducand in casa pe toti boyfriendzii pe care i-a avut dea lungul anilor. Ba mai mult decat atat, le permitea sa-i educe copilul (asupra caruia avea custodie totala) si educatia aia uneori se lasa cu certat, insulte si palme la adresa copilului in timp ce ea nu intervenea. Din cate mi-a povestit persoana respectiva din ce isi aminteste din copilarie, reiese faptul ca mama si-a pus intotdeauna barbatii din viata ei in prim plan si de multe ori blama copilul cand cate un barbat o parasea. Mereu isi acuza copilul ca din cauza lui nu poate ea gasi fericirea cu un barbat. S-au mutat des in diverse locuri si copilul nu a avut niciodata o viata stabila, scoala stabila si prieteni. La 17 ani a plecat de acasa sa-si faca viata singur. Dupa multi ani de umblat teleleu ma'sa s-a casatorit in sfarsit si din acel moment sotul ei a devenit d-zeu pentru ea. De copilul ei o doare in fund. Actualmente el nu are relatie cu nici unul din parinti. Tac'su isi adora noua familie si copilul lor, iar ma'sa traieste intr-un egoism si narcisism feroce.

Cat despre copilul devenit adult ce pot spune este ca a ramas traumatizat pe viata.

Scarba mi-e de astfel de creaturi care au tupeul a se numi parinti.

Naeema a scris:

Nu stiu daca in cazul redat de tine elementul nociv a fost chiar divortul, sau problemele la cap ale respectivei. Daca nu divorta, copilul ei ar fi avut cumva o viata mai buna alaturi de ea?

Imi displace profund presupunerea multora (nu spun ca ai fi lansa-o tu, dar ca tot veni vorba) ca o femeie divortata va avea in mod automat un lung sir de relatii instabile, sau ca isi va implica si copiii (afectiv sau in orice alt sens) in incercarile ei de a cunoaste pe cineva.

Ampera a scris:

aha, deci el ca adult spunea ca o sa sfasie barbatul cu care maica-sa si-ar reface viata. nu iti suna ciudat? egoist, imatur (sa ai 18 ani in acte nu inseamnaca esti matur in gandire) si inca o data, extrem de egoist.

fericirea parintilor mei ar insemna fericirea mea, ca sunt ei impreuna sau ca sunt fiecare cu cine ii face fericiti, iar ca eu sa spun 'nu ai dreptul la fericire' ar fi de copilaresc. am facut treaba asta, dar aveam 13 ani si inca regret.

N-are ma 18 ani ca a terminat deja o facultate:)))) dar daca ar fi sa fiu nefericita si el ar sti in mod sigur ,nu ar fi atat de categoric,insa discutia a fost ipotetica si fiul meu e un baiat cu creierii la el:)

Blues, unii mai dau in gard cu gramatica,dar e mai rau cand unii au greseli de caracter...si uite asa se ajunge la divort:)))