De ce divortati ?

lorelai1907 a scris:

.sa ma scuze optimistii de pe aici.

Fiecare isi zice opinia aici :D

Ampera a scris:

asa, si? exemplu asta al tau ce voia sa sublinieze? ca a suferit copilul ca a vazut-o pe ma-sa cu altu si mai tarziu cu tac-su iar?

pai tu crezi ca aia a divortat ca sa se combine cu alt barbat cu gandul ca la un an o sa se intoarca la barbac-su?...tot nu am inteles unde bati! so what ma-sa a divortat si a incercat norocul cu altul?! ma-sa e adultul si ar trebui sa stie cum sa faca fata unor situatii de genul asta ca sa nu streseze copilul.

ia zi, acum ca femeie in curand divortata, o sa-ti stresezi copiii incercand sa-ti refaci viata? sau o sa-i lasi stress free si o sa traiesti singura?

Nu o sa imi refac viata.Tocmai ca stiu ce inseamna pentru niste copii care isi iubesc tatal,sa vada un strain in locul lui.Nu le pot face asa ceva copiilor mei.Nu zic ca e bine sau rau ce fac ,e doar e ceea ce simt,vizavi de copiii mei.Din moment ce stiu ca le-ar face rau,optiunea asta pica din start.

lorelai1907 a scris:

Nu o sa imi refac viata.Tocmai ca stiu ce inseamna pentru niste copii care isi iubesc tatal,sa vada un strain in locul lui.Nu le pot face asa ceva copiilor mei.

Jeezasi , poate ca o sa iubeasca omu' ala , de ce alegi sa fii nefericita? Sotu' tau e nefericit rau acum.. si tare i-o pasat de copii

sturlubeata a scris:

Romania inedit ,poate ca e greu de digerat ca unii raman casatoriti pentru ca se ghideaza dupa alte valori in viata si ca o casnicie care are o baza puternica nu prea se darama asa usor.Sigur,in viata se pot intampla multe si oricine poate spune stop unei casnicii daca ajunge la saturatie,dar de ce sa nu dai sanse unei casnicii inainte de a o distruge? Si apoi se tot vorbeste pe aici despre incompatibilitati,alea ,alea,dar nimeni nu a spus ce inseamna divortul intr-o casnicie unde exista copii? Oare cel care considera ca s-a plictisit de partener ia in consideratie si impactul acestor decizii asupra copiilor? Si aici nu vorbesc de casniciile unde violenta e prezenta ,ci acelea unde partenerii se plictisesc unul de celalalt si vor sa-si traiasca viata ...Ce viata e aceea in care nu tii cont de cei pe care ii poti distruge?

Eu cred ca tocmai casniciile care sunt solide se darama mult mai usor decat alea care sunt asa ca sa fie, din simplul motiv ca pe alea solide le darama un cutremur, in timp ce la alea facute ca sa fie nu prea ai ce distruge, asa ca oamenilor le este mult mai usor sa le refaca pentru ca nu presupun cine stie ce efort.

Ampera a scris:

intreaba-te altfel: cati copii sunt matrorii unor casnicii esuate, triste, fara vlaga din care nu au nimic de invatat decat acceparea nefericirii? ce invata copiii aia? ca e ok sa stai si sa accepti pt ca...ce? pt ca asa e moral? pentru ca asa e firesc, sa luptam pt familie? påi lupta omul o data, de doua ori, apoi i se ia.

cred ca vezi foarte superficial toata povestea asta si ar trebui sa vezi nucleul ei. sunt multe femei care stau folosind scuza 'de dragul copiilor', dar de fapt ele stau de dragul lor. abia esti pe cale sa iesi dintr-o casnicie care nu era deloc misto, din cele povestite, o sa vezi ca este cel mai bine pt copiii tai ca se termina casnicia asta. da, copiii sufera ca nu isi mai vad parintii impreuna, si eu am suferit, dar sufeream si mai tare cand stiam ca taica-miu mintea incredibil ca are ore extra ore ca prof la nuh ce facultate si el babardea elevele. fericirea mea nu era ca stateau ei impreuna fara respect, fericirea mea nu era s-o vad pe maica-mea plangand si nefericita si terfelita emotional, fericirea mea a fost cand i-am vazut fiecare pe drumul lui. apoi a fost munca LOR sa ma vada pe mine fericita, fiecare in parte. ca nu au reusit, asta e alta poveste, dar sunt f multi care reusesc sa creasca copiii desi nu sunt impreuna. nu se rezuma numai la a trimite pensia alimentara si sunt multi care nu inteleg asta, iar aia care nu inteleg asta nu merita plansi. nici ca parteneri de viata si nici ca parinti.

tu chiar atat de naiva esti incat sa crezi ca oameni cu copii divorteaza fara sa aibe probleme grave? adica doar dintr-un moft gen *utai de-o noapte? chiar crezi asta? nu pot sa iti dau dreptate, chiar daca tu cunosti un exemplu, anuleaza tot ce stiu eu despre viata, relatii, casnicii, divorturi. Si desi sunt mai tanara ca tine, am fumat multe la viata mea. Nu divorteaza nimeni dintr-un moft, divorteaza cand i s-a luat, cand i-a ajuns cutitul la os, cazuri d-astea. Nu e vina numai a lui sau a ei, e a lor, deci moftul ala nu vine de la unul fara sa fie alimentat de celalalt.

sa-ti mai spun ceva, treaba asta cu 'a plecat ca nu a avut 'oo' sa lupte, a plecat ca un moft, a plecat ca nu a stiut sa prioriteze familia si principiile familiei...' bla-bla...asta am auzit-o in majoritatea cazurilor de la persoane care erau captive la un mom dat in casnicii de cacao, dar care nu indrazneau sa faca ceva, nici macar sa vb despre asta. cand s-au trezit abandonate foloseau exact replica asta ca sa se scoata curati, iar pe ceilalti ii terfeleau.

eu am ales singura sa bag divort, a fost naspa, foarte naspa..nici nu vreau sa imi imaginez cum a fost pt el, tind sa cred ca si mai naspa..si noi nu am avut copii, dar un lucru il stiu clar: eu nu am vb aiurea de el si nu l-am terfelit niciodata si nici el pe mine. si la cele mai crunte betii imediat de dupa divort cand imi venea sa ma impusc de ciuda ca am esuat, nu l-am terfelit. drept exemplu acum sunt in fosta casa comuna, tastez din sufragerie, am grija de plante si de pisici cat el e in vacanta. iesim la bere cu actualul meu.

concluzia, nu va mai tefeliti, lasati loc de buna-ziua, n-are rost...vina a fost a voastra, nu a lui, nu a ei, comuna..

Ampera ai mare dreptate pentru ca tot asa cred si eu.

Multe casnicii nici nu au avut o baza chiar asa de solida cum crede lumea.

Maxim respect pentru mama ta ca a divortat, mai ales ca profu' cred ca le-a si dezverginat pe unele din elevele alea pe care le babardea.

lorelai1907 a scris:

De ce ma intelegi mereu gresit?Am spus foarte clar,de multe ori,ca intr-adevar sunt situatii in care divortul e cea mai buna solutie, mai ales pentru copii.Cauzele care duc la un divort sunt multe: poate lipsa respectului,violente de tot felul din cauza neintelegerilor etc.Fiecare isi cunoaste situatia cel mai bine.Dar e pacat,cand de multe ori trecem peste probleme, care ar putea fi totusi discutate si corectate, si alegem din start divortul!Sunt multi care fac asa.Trec la alta casnicie,dupa aia la alta etc.

Cel mai rau e de copii.Crezi ca e usor cand exista copii ale aceleiasi persoane din trei casnicii?Cunosc cazuri.Copii care dezvolta depresii foarte urate din cauza imaturitatii parintilor si care mai tarziu sunt incapabili sa aiba o familie.Sunt situatii in care problema majora e la cel ce se grabeste sa divorteze,nu la partener.De acord,toti gresim,mai mult sau mai putin,dar nu toate greselile trebuie sa duca la divort.Asa nu mai existau demult familii.E usor sa zici: "Am divortat ca nici mancarea nu o facea buna!".Cunosc cazuri concrete,scuze din astea ca "facea ciorba prea acra" etc , si care de fapt mascheaza o relatie cu o alta femeie.Si genul asta de oameni, repeta aceeleasi greseli la nesfarsit,fara sa invete nimic.Macar daca schimbarea ar fi intr-un ceas bun,dar sunt cazuri in care merg mai departe pana la batranete,fara sa se maturizeze.Au la activ poate si cate trei casnicii,multe relatii... si pana la urma sfasesc tot singuri...Nu e bine nici asa!Dar repet: pentru un copil,decat sa stea intr-o casa in care cei doi parinti isi sparg capetele...sau se dezumanizeaza,e infinit mai bine sa creasca doar cu parintele care vrea sa fie parinte.Te rog, nu mai intelege gresit!Doar discutam si emit niste opinii personale, atat!Si nu sunt pentru extreme,nici intr-o parte,nici in alta!

Si cazul meu,intr-adevar e unul in care divortul a fost cea mai buna solutie,pentru mine si pentru copii,pentru ca mai tarziu am fi ajuns la lucruri cu mult mai grave.Si nici un copil nu merita asa ceva.Deci vezi, nu sunt pentru traiul in comun in orice conditii!Dar macar am incercat,desi nu am avut cu cine.Cunosc cazuri fericite,in care unul dintre soti a calcat gresit,intr-un fel sau altul,si-a recunoscut greseala,au discutat si au mers mai departe,iar azi au familii de invidiat.Asta zic,nimeni nu e perfect!Atata timp cat intelegem asta,cand ne asumam propriile greseli, sunt multe sansa sa putem salva o casnicie.Unde nu se poate,nu se poate si gata!Intotdeauna alegem ce e mai bine pentru copii!

Dar de ce femeile cred intodeauna ca o ciorba prea acra mascheaza o relatie cu o alta femeie, pentru ca femeia aia nu a aparut asa din senin.

Este normal ca barbatul sa aiba nemultumiri in casnicie si sa caute sa-si rezolve singur problemele din moment ce femeile atunci cand simt nevoia sa discute, de fapt aduna "munitie" si asa fac inutila orice discutie.

Cand eu sustin ca atunci cand partenerului incepe sa nu-i placa mancarea gatita de sotie e un semn ca relatia scartaie sar toate purtatoarele de vulva in sus sa ma puna la punct si asa se intampla si atunci cand partenerul lor cauta motive de discutie, ca nu e asa usor sa-i spui femeii ca s-a facut cat casa poporului sau alte chestiuni mult mai "delicate" care se pot intoarce impotriva ta.

Pai o casnicie poate fi salvata dar intrebarea care se pune este daca merita salvata.

Naeema a scris:

Tu cu ciorba ta. Mi-ai adus aminte de o faza cu al meu pe la inceputul casniciei. Nu stiam sa fac orezul cum trebuia si intr-o zi imi zice el: sa stii ca s-au intamplat si divorturi pe chestia asta cu orezul.

Si cum trebuia facut orezul ca sa fie bine?!

red spider a scris:

Apropo de ciorbe si alte mancaruri,de 30 ani eu gatesc si stiu sa gatesc f multe feluri de mancaruri,de fapt mi s-a spus deseori ca bucatar trebuia sa ma fi facut.Chestia e ca-mi place sa gatesc Pare ciudat dar e adevarat.

Asa ca toate femeile care au trecut prin viata mea n-au gatit niciodata

Imi cer scuze daca nu e la subiect.

XO

Maxim respect! E si asta un mod de a controla relatia.

lorelai1907 a scris:

Foarte frumos!Multi inainte!Si care credeti dvs. ca e cauza atator divorturi in ziua de azi?Nu credeti ca uneori (subliniez ca sa nu mai fiu inteleasa gresit), poate se trece prea usor peste tot,cand cu un pic de bunavointa de ambele parti s-ar rezolva multe probleme si poate nu s-ar mai ajunge imediat la divort?Chiar astazi am aflat de inca un cunoscut care a divortat,dupa ce sotia a invocat nu stiu ce motive stupide,ulterior sa se afle ca de fapt era indragostita de altul.Si dupa un an de la pronuntarea divortului,ea s-a intors acasa,regretand plecarea.Poate uneori oamenii se pripesc in luarea deciziilor,in loc sa cantareasca bine totul.

Adica tot asa crezi ca o sa se intample si in cazul dumitale de tot tragi sperante, dar asta nu se va intampla decat daca si dumneata te vei schimba, pentru ca schimbarea dumitale va conduce si la schimbarea sotului sau a fostului tau sot.

Mie mi se pare ca femeia aia a procedat absolut corect in loc sa joace la dublu sau sa viseze in zadar.

Nici nu ai idee cata beatitudine te poate cuprinde atunci cand te trezesti dimineata gol pusca langa doua femei care iti admira erectia, dar trebuie sa treci prin asta ca sa intelegi situatia.

Ampera a scris:

asa, si?

ce trebuia femeia aia sa faca? sa nu bage divort si sa bea apa sfintita sa ii treaca indragosteala?

sa zica barbac-su merci ca a avut bunul simt sa divorteze de el si nu l-a jucat la dublu. si daca s-a intors acasa, ce? l-a fortat pe fostul sa o primeasca? daca ala a primit-o inseamna ca stie el de ce...

face pereche cu romania inedit, si ala vb numai din exemple cunoscute. cred ca prea multe canale de tv gen telenovele, in fine...

Eu nu ma uit la televizor pentru ca sta scos din priza in sufragerie si telenovele n-am mai vazut de multa vreme.

Amuneth a scris:

Sunt total contra , daca acei parinti sunt nefericiti impreuna tu ce crezi ca , copilul ala nu vede? Eu zic ca mai bine separati si un mediu fericit , decat parintii imbufnati unul pe altul zilnic. De ce odata cu , copii nu mai ai dreptul la fericire ca si parinte? De ce unii gandesc asa? Chiar de copilul la momentul repectiv mic , nu intelege total ce se intampla , cand o sa creasca o sa zica " mama/tata daca erai nefericit/a de ce n-ai facut ceva".

Nu ai cum sa inveti din greseala altuia , pentru ca virgula cazurile chiar daca sunt asemanatoare persoanele sunt diferite , fiecare actioneaza diferit. Pune tu doua persoane in aceeasi situatie si vezi ca nu reactioneaza la fel.

Ba mai mult decat atat, acealeasi persoane puse in aceeasi situatie reactioneaza diferit in timp.

Pentru romania inedit: ca sa ma fi inteles cu sotul ar fi trebuit sa ma schimb eu,sa se fi schimbat el sau sa ne fi schimbat impreuna?

lorelai1907 a scris:

Pentru romania inedit: ca sa ma fi inteles cu sotul ar fi trebuit sa ma schimb eu,sa se fi schimbat el sau sa ne fi schimbat impreuna?

ar fi trebuit sa nu te transformi in ma-sa, trebuia sa ramai nevasta-sa

(e cu dezlegare de la ineditul)

lorelai1907 a scris:

Nu o sa imi refac viata.Tocmai ca stiu ce inseamna pentru niste copii care isi iubesc tatal,sa vada un strain in locul lui.Nu le pot face asa ceva copiilor mei.Nu zic ca e bine sau rau ce fac ,e doar e ceea ce simt,vizavi de copiii mei.Din moment ce stiu ca le-ar face rau,optiunea asta pica din start.

nasol! copiii o sa plece in ceva ani si o sa-si faca familiile lor, cu grijile lor, copiii lor, iar tu o sa ramai singura

nici maica-mea nu s-a mai recasatorit, tot ca sa ne protejeze pe noi de diversi indivizi. tin minte ca a iesit la cina cu un tip si cand s-a intors acasa i-am zis cu ura in ochi ca nimeni nu o sa-l inlocuiasca pe taica-miu (desi fusese un nenorocit care merita inlocuit...). eram copila proasta si nu am inteles ce am zis atunci, dar se pare ca nici maica-mea nu a fost mai desteapta pt ca m-a ascultat.

acum regret ca nu are cu cine sa isi imparta batranetea, eu sunt la 3000km, o vad 4 zile pe an, ne-am instrainat si racit din cauza distantei, era frumos sa o vad ca are cu cine sa stea la o cafea si sa imparta bune si rele.

Ampera a scris:

ar fi trebuit sa nu te transformi in ma-sa, trebuia sa ramai nevasta-sa

(e cu dezlegare de la ineditul)

nasol! copiii o sa plece in ceva ani si o sa-si faca familiile lor, cu grijile lor, copiii lor, iar tu o sa ramai singura

Iar copiii...ei sa fie bine,bucurie mai mare nu am.Iar de plictisit,nici vorba,o sa am ce face!

Am urmarit discutia pe sarite; vad ca e destul de intensa. Eu zic ca toata lumea are dreptate, cu mentiunea ca toti se refera la situatii si caractere foarte diferite.

In locul ipotezei cum ca oamenii se schimba, desi evident se intampla si asta, o aleg pe cea cum ca multi nu isi arata adevaratul caracter in perioada dinaintea casatoriei (sau logodnei, luarea unui angajament de genul etc), sau imediat dupa. Exista persoane care se comporta dupa un tipar ciudat de fix - ''lucreaza'' la potentialul partener prin orice metoda pana obtin un angajament, se asigura ca nu va pleca (prin casatorie, un copil etc) apoi isi dau arama pe fata si il folosesc pe respectivul ca latrina psihica, scuzati limbajul. De obicei se manifesta prin control, iresponsabilitate financiara, izolarea sociala a partenerului, insulte, amenintari, inselat, duplicitate etc. Exista multe carti si studii pe tema asta (pot sugera cateva daca vreti).

Problema e ca persoanale care cad in asemenea capcane sunt de obicei foarte naive (de preferat traumatizate in primii ani de viata), usor de pacalit cu un minimum de afectiune - dupa care ele tanjesc - si dezvolta o dependenta nesanatoasa de manipulatori, comparabila cu sindromul Stockholm. De asemenea, tind sa creada ca relatia lor e unica, pana isi iau inima in dinti si cauta informatii de specialitate despre aceste tipare de comportament, facand legatura instantaneu cu situatia lor de acasa.

Nu vorbesc doar din experienta proprie ci dupa interactiunea cu zeci de femei - si cativa barbati - care descriu cam acelasi lucru. Experientele lor sunt foarte asemanatoare.

Ampera a scris:

nasol! copiii o sa plece in ceva ani si o sa-si faca familiile lor, cu grijile lor, copiii lor, iar tu o sa ramai singura

nici maica-mea nu s-a mai recasatorit, tot ca sa ne protejeze pe noi de diversi indivizi. tin minte ca a iesit la cina cu un tip si cand s-a intors acasa i-am zis cu ura in ochi ca nimeni nu o sa-l inlocuiasca pe taica-miu (desi fusese un nenorocit care merita inlocuit...). eram copila proasta si nu am inteles ce am zis atunci, dar se pare ca nici maica-mea nu a fost mai desteapta pt ca m-a ascultat.

acum regret ca nu are cu cine sa isi imparta batranetea, eu sunt la 3000km, o vad 4 zile pe an, ne-am instrainat si racit din cauza distantei, era frumos sa o vad ca are cu cine sa stea la o cafea si sa imparta bune si rele.

Cred ca in cazuri extrem de rare copiii accepta un nou partener pt. mama lor. Tatal meu a decedat cand eu aveam 11 ani si fratele meu 10. Desi eram sarantoci, maica-mea n-a dus lipsa de pretendenti, chiar daca nu cauta (si au fost unii cu situatie materiala f. buna, poate din cauza ca era o femeie foarte frumoasa). Daca n-ar fi fost fratele meu (care avea autism), cred ca pana la urma l-ar fi acceptat unul dintre ei. Cu toate ca riscam s-o incasez, eu i-am spus adesea ca eu n-as accepta un nou tata pt. nimic in lume. Singurul barbat pe care l-am acceptat in preajma ei a fost tatal unei prietene, care intotdeauna s-a purtat frumos cu mine si care ma trata ca pe fiica lui atunci cand mergeam la ei in vizita, asta cu mult inainte de a incepe el sa ii faca curte maica-mii (cand sotia lui inca traia si nici nu se punea problema de asa ceva). Da, copiii sunt egoisti.

Fiero a scris:

Cred ca in cazuri extrem de rare copiii accepta un nou partener pt. mama lor. Tatal meu a decedat cand eu aveam 11 ani si fratele meu 10. Desi eram sarantoci, maica-mea n-a dus lipsa de pretendenti, chiar daca nu cauta (si au fost unii cu situatie materiala f. buna, poate din cauza ca era o femeie foarte frumoasa). Daca n-ar fi fost fratele meu (care avea autism), cred ca pana la urma l-ar fi acceptat unul dintre ei. Cu toate ca riscam s-o incasez, eu i-am spus adesea ca eu n-as accepta un nou tata pt. nimic in lume. Singurul barbat pe care l-am acceptat in preajma ei a fost tatal unei prietene, care intotdeauna s-a purtat frumos cu mine si care ma trata ca pe fiica lui atunci cand mergeam la ei in vizita, asta cu mult inainte de a incepe el sa ii faca curte maica-mii (cand sotia lui inca traia si nici nu se punea problema de asa ceva). Da, copiii sunt egoisti.

Dumnezeu sa il odihneasca!

Nu stiu daca e vorba de egoism.Unele lucruri pur si simplu nu pot fi inlocuite, cel mult compensate..