Fobie sociala

te intrebam pt ca mi se pare ca esti tot haotica si poate nu ai urmat ceva care sa iti priasca cu advearat, in spetza incercam sa te ajut deschizandu-ti orizonturile dar asta nu am cum sa o fac fara ajutorul tau. si in final, nu are nicio treaba calciul cu anxietatea, dar ma rog, cand te hotarasti sa abordezi problema cum se cuvine da-mi un pm. ca si eu la inceput pana am ajuns la solutia buna am trecut prin diferite experiente care nu m-au ajutat prea tare.

AliceInWonderland a scris:

Trebuie sa imi echilibrez viata. Acest lucru l-am reusit in mare parte. Poate doar pustnicia ar fi o solutie finala extrema, careia i-as face fata cu brio daca as avea mancare, tigari si caldura (w00t).

Cu alte cuvinte, sunt constienta ca am nevoie de ceilalti. Dar cand ma apuca nebunia cu greu reusesc sa-mi sterg gandurile astea din capatana.

Acest "trebuie" vine de la "amanare". Solutina finala extrema propusa de tine nu e completa. Pustnicia fara apa si antena Digi nu cred ca poate fi conceputa :P:

PS: Nebunia e perfect normala

AliceInWonderland a scris:

Ma stresseaza fiecare lucru pe care trebuie sa-l fac in prezenta altor oameni. Ma gandesc mereu ca ma fac de ras si, culmea, chiar reusesc sa ma fac de ras in fata multor persoane. Mi-am creat o imagine care dezgusta pe altii si uite-asa ajung sa ma considere ultimul om, cum de altfel si cred ca sunt. Parca m-am plictisit de viata. Iar uneori complexele astea de inferioritate sunt inlocuite de o ura imensa fata de ceilalti, cu toate ca stiu ca de fapt ei sunt cei normali, OAMENI, nu eu. M-am sictirit.

Pai eu am cam aceeasi situatie de vreo 3 ani, singura problema... sunt nesimnitit asa ca nu cred ca am complexe de inferioritate... acelea nu sunt prezente. In majoritatea timpului nu imi pasa sau in cazuri mai rare urasc majoritatea oamenilor.

oare e posibil sa scapam in totalitate de fobia asta sociala sau cum se cheama??tot timpul ma gandesc ca no sa reusesc niciodata,stiu ca tre sa fiu optimist dar cam greu.

daca vreti sa vb adresa de email [email protected] salut si astept sa vorbim .

miar face placere sa vb cu voi despre aceste stari emotionale pe care le traim zi de zi si care ne afecteaza starea si bucuria de a trai viata asa cum ar trebui traita .email [email protected],lasami un msj si eventual vb pe mess.

Salut ! Am si eu aceasta problema de aproximativ 2-3 ani ... totul a inceput intr-o zi si nu se mai termina ... ! Mi se intampla cand sunt in fata unui grup mare de persoane , cand intalnesc persoane noi sau sunt in centrul atentiei ! Nu ma balbai , nu ma incurc insa....transpir si ma inrosesc ! Am lucrat un an intr-un domeniu in care in fiecare zi vorbeam cu n persoane care mai de care ... mediu era ok ... fete multe toate cele si se intampla sa am aceste "probleme" ... si uite asa si in prezent ma confrunt cu aceeiasi situatie ... sunt din Bucuresti , am 20 de ani ... daca doriti lasati un id pe privat sa mai discutam si eventual veniti cu ceva sfaturi ! O zi buna ...

?!?!?! mai intra careva pe aici ?

MeAdyy a scris:

?!?!?! mai intra careva pe aici ?

am pierdut din nou o noapte cu ochii in monitorul pc lui pentru ca mi s-au parut interesante si extrem de familiare multe din confesiunile multor de pe aici si asta din cauza faptului ca sunt in situatii asemanatoare cu multe dintre persoanele care au postat aici.Nu am avut rabdarea sa citesc de la pagina 1 pana la 40 caci aici e aproape dimineata dar am constatat cand am incercat sa imi fac id sa postez si eu ceva,ca deja am aici cont.Nici eu nu mai tin minte in cate locuri am incercat sa caut ajutor logandu-ma pe diferite site uri unde gaseam acelasi subiect si anume fobia sociala.cred ca am postat si aici daca am contul facut dar chiar nu mai am rabdarea sa rasfoiesc mai mult caci e deja dimineata.Am sa spun pe scurt doar ca eu am avut o situatie mult mai dificila si nu o spun doar in mod subiectiv ci in mod obiectiv caci depasisem un an in care nu mai puteam sa ies in fata casei mele.Inchipuiti-va luni de zile sa stai numai in casa .O adevarata temnita si asta caci imi era frica de moarte sa ies singura din casa.Nu mai spun cat de salbatica eram cand incercau sa apara contacte din afara de genul o invitatie undeva sau vizita cuiva oricine ar fi fost acel om .Telefonul?era clar ca era dat pe volum zero caci doar daca suna cineva incremeneam si treceam prin toate starile alea ,atacuri de panica,anxietate teama disconfort maxim.

Fobia mea sociala o am de ani de zile nici eu nu mai stiu cand am primit-o in sufletul si mintea mea dar s-a cuibarit cu un tupeu fantastic.Asa ca sa mai fac si haz de necaz.Nu am sa dau sfaturi nimanui pentru ca nici eu nu credeam suta la suta in sfatul nimanui pentru ca fiecare persoana isi dadea cu parerea in mod diferit dupa cum e si normal si desi nu credeam in ce eram sfatuita,cautam totusi cu sete infinita parerile celorlalti chiar daca unele ma intrigau altele ma descurajau altele ma duceau sub semn de intrebare.Pot doar sa impartasesc din experienta mea si sa pun la dispozitie un blog pe care il scriu destul de des si in care se pot vedea regrese dar si progrese din toata aceasta lupta a mea cu fobia sociala si atacurile de panica rezultate de pe urma fobiei.Nu am reusit sa termin lupta dar nu ma las batuta pentru ca experienta acestei dureri care mi-a marcat tineretea ma intareste si ma face sa schimb treptat ceea ce initial ne pare tuturor imposibil.Eu cred ca se poate si stiu ca se poate sa invingem.E nevoie de lupta cu noi insine si de schimbare a mentalitatii.Nu in totalitate caci ar fii imposibil sa construiesti un alt personaj intr-unul deja existent dar cu siguranta va trebui sa ne dam seama unde sunt greselile de gandire si cum sa le schimbam incetisor cu pasi mici dar siguri.Totul pleaca de la ganduri .Asta e problema de baza a fobiilor-gandurile si parerile noastre despre situatiile respective.

Aici este jurnalul meu http://darkbutterflyme.blogspot.com/

Pai din ce citesc si vad la tine acolo pe blog vad ca esti intr-o tara straina , pari a avea un job ok , prieteni ai , arati bine , astea sunt realizari pe care ar trebuii sa le valorifici si sa te simti ok in pielea ta atunci cand iesi intre oameni.

in primul rand trebuie sa te detasezi de pareea celorlalti.

pe scurt, sa nu mai conteze pt tine cum esti tu vazuta cu bujori si transpirand si cu emotii. Ei si ce? Nu ai fost, nu esti si nici nu vei fi singura insituatia asta.

In al doilea rand, foarte bine ca multi oameni stau departe de tine din aceasta cauza (efectul bumerang), caci asa esti pazita de cei care iti pot face fata ca om si suflet si cei care nu.

Nu te mai gandi 'ce voi face cand voi fi in mijlocul lor'..gandeste-te ' cine merita si de ce sa incep o discutie cu el/ea'..

o problema este problema atat timp cat tu ii permiti sa te afecteze.

Si sa nu te mai temi..viat si asa are atat surprize placute cat si neplacute. Tu trebuie sa mergii inainte sia sta vei face. Asta fac toti..