Buna tuturor . Am dat si eu de forumul asta si am gasit topicul asta legat de fobia sociala. Intamplator detin si eu asa ceva.
Mi-am dat seama ca am o problema in urma cu cativa ani (2,3) insa am ignorat problema si acum cateva luni am constientizat ca nu o duc bine deloc si am inceput sa ma interesez si sa fac cercetari asa am descoperit ca am fobie sociala.
Problema e veche nici nu stiu exact de cand o am ... sau mai bine spus nu-mi mai aduc aminte cand eram "normal" si cum era cand nu aveam aceasta problema , cert e ca in tineretea mea, plod fiind eram mai timid si cred ca de acolo a evoluat totul si am ajuns sa am fobie sociala.
Acum stau si ma gandesc... cum era mai bine... cand nu constientizam problema sau acu cand stiu de ce sufar... constat cu tristete ca acum ma stresez mai tare decat atunci cand nu stiam de boala si imi iese prost de multe ori fiindca ma gandesc la acest handicap si ma inhib mai tare.
E adevarat ca fobia mea s-a agravat de cativa ani incoace , inainte suportam mai usor oamenii si discutiile cu strainii iar acum ma balbai , tremur, mi se incoarda muschii , rosesc mult mai usor mult mai repede si mult mai des . Nu totdeauna e la fel.... uneori reusesc cat de cat sa ma descurc intr-o conversatie cu un strain (asta insemnand ca nu tremur ci doar rosesc si imi creste tensiunea, ori nu imi tremura asa de tare vocea etc ) alteori e dezastru. Mersul pe strada e dificil deasemenea...sa fiu privit, sa vad cu coada ochiului ca ma priveste careva, nu pot mentine contactul vizual cu cel cu care vorbesc, ori pur si simplu pe strada cand se uita cineva la mine si nu imi mut privirea cateva secunde din ochii respectivului care se uita in ochii mei deasemenea simt ca imi creste tensiunea si incep sa am frisoane . La facultate nu pot sa vorbesc (cu atatia colegi care se uita la mine) profesorului daca ma intreaba ceva ma rosesc, imi tremura vocea, ma agit nu mai pot sta locului, sunt derutat ma uit in stanga in dreapta, nu mai stiu cum sa-mi tin mainile, e groaznic ...
Am observat ca atunci cand sunt cu cineva cunoscut si intalnesc persoane noi tolerez mai bine totul, asta depinde de situatie si de moment, uneori e mai bine alteori prezenta celui cunoscut nu prea conteaza, deasemenea ma pot simti incomod chiar si langa o persoana cunoscuta in unele momente, mai ales dupa ce nu il vad mult timp insa dupa catva timpu petrecut cu persoana respectiva revine totul la normal . Auzisem aici pe cineva care zicea ca dupa ce bea nu mai are probleme, ei la mine nici atunci nu e sigur... uneori ma ajuta alteori pot fi oricat de ametit ca e la fel de dificil ca si atunci cand sunt trezi ba chiar mai rau...
Am citit discutiile de aici si toate sfaturile si am realizat ca si eu am pus multe in practica fara macar sa stiu... nu am ezitat sa merg in locuri populate de necunoscuti, sa ies in oras, am preferat de obicei sa ies afara in societate chiar daca am aceaste probleme, am introdus in grupul de prieteni (sau mai bine zis s-au infiltrat ei) necunoscuti si cu toate astea tot am probleme, cateodata e mai bine alteori e mai prost . Si acum prefer si intr-una am incercat sa ies cat mai mult in societate sa intru in contact cu cat mai multi necunoscuti si de ani de zile o tot fac ... nu stiu daca m-a ajutat cu ceva , imi place sa cred ca da... prin faptul ca uneori nu iese chiar atat de rau... insa alteori iese prost si imi doresc de multe ori sa ma pot teleporta pana acasa in camera mea iar drumul cu autobuzul pana acasa din oras e un chin si trece atat de greu.
De asemenea am observa ca , avand treburi prin oras si intorcandu-ma pe acasa chiar pentru 15 minute , conta foarte mult, paca ma incarcam cu energie pozitiva, si imi dadea putere si ma mai readucea la o stare normala, caci afara din casa in spatii populate sunt intr-o continua panica si frica , iar cand gasesc un loc mai ferit de lume incep sa ma linistesc.
De asemenea am obsevat (dupa cum mai zicea si altcineva acu multe posturi in urma ) ca persoanele cu personalitate puternica ma afecteaza cel mai tare , iar cu cele mai sterse e mult mai usor .
Eu sunt constient ca nu o sa pot scap de cac*tul asta dar incerc sa ameliorez situatia.
Iar celor care nu sufera de asa ceva ... vreau sa le spun ca e foarte greu sa inteleaga, daca nu ai asa ceva nu ai cum sa intelegi cum ne simtim si cat de greu e sa faci unele chestii banale ....depinde si de persoana , altii sunt mai slabi de inger si sunt depasiti de situatie ...bine... cu totii suntem depasiti in unele momente pentru ca nu suntem de fier... insa nu trebuie sa ii judecati! nu aveti cum sa stiti cum e sa fii in pielea lor...
As vrea sa imi spuna persoanele implicate in discutiile de aici care sufera de boala asta care au pus in practica ceva din cele spuse aici daca au facut anumite progrese .