Fobie sociala

As avea si eu o intrebare: a reusit cineva sa se vindece de fobie sociala? Si daca da, cum? Sunt tare curios...

Sfaturile de pe aici sunt foarte bune sa-ti mai ridice putin moralul dar nu te vindeca nici pe departe. Chestii de genul "ai incredere in tine" sunt foarte usor de zis dar pentru persoane care sufera de fobie sociala cam greu de pus in practica, daca nu imposibil... daca nu suferi de aceasta boala, nu poti intelege nici 10 % prin ce trece o astfel de persoana.

Eu zic ca se poate trai cu fobia asta dar sunt foarte curios pana cand... Cand zici STOP?... mi-ajunge !

Vorbesc singur sau mai sunt si alti suferinzi pe-aici? : )

acum citii si eu pe net despre fobia sociala. mai rar caracterizari in care sa ma regasesc atat de bine :D

da' devil tu ai incercat cu psihoterapie de tip comportamental-cognitiv ? cica asa se trateaza...

eu nu am de gand sa ma incerc sa ma tratez. merg pe mottoul "asta-s eu n-am ce sa fac" :)

da a scris:

As avea si eu o intrebare: a reusit cineva sa se vindece de fobie sociala? Si daca da, cum? Sunt tare curios...

Sfaturile de pe aici sunt foarte bune sa-ti mai ridice putin moralul dar nu te vindeca nici pe departe. Chestii de genul "ai incredere in tine" sunt foarte usor de zis dar pentru persoane care sufera de fobie sociala cam greu de pus in practica, daca nu imposibil... daca nu suferi de aceasta boala, nu poti intelege nici 10 % prin ce trece o astfel de persoana.

Eu zic ca se poate trai cu fobia asta dar sunt foarte curios pana cand... Cand zici STOP?... mi-ajunge !

Vorbesc singur sau mai sunt si alti suferinzi pe-aici? : )

Eu ma confrunt cu aceasta problema de ceva timp...nu sunt "vindecata" dar constat ca am facut pasi foarte mari spre a ma simti mai bine in pielea mea, si m-am impacat mult cu complexele mele si cu manifestarile pe care eu le consideram foarte jenante. De aceea aceste manifestari m-au deranjat tot mai putin iar cu timpul am vazut ca pur si simplu au disparut, nu se mai manifastau, decat intr-o masura relativ mica. (cu care ma confrunt momentan).

Ce m-a ajutat foarte mult a fost tehnica de "restructurare cognitiva"; aceasta se bazeaza pe faptul de a-ti identifica gandurile din situatiile problema (pornind de la ideea ca gandurile sunt baza unei atitudini, a unui act), acele ganduri care te fac sa te simt stanjenit, jenat de anumite atitudini ale tale. Pentru fiecare gand de-asta pe care psihologii il denumesc "nefunctional" cautam sa-mi aduc alte ganduri alternative, ganduri mai rationale, mai pozitive, care rand pe rand s-au structurat si le-au inlocuit pe cele "nefunctionale". (se stie ca modul de perceptie a fobicului social este destul de disproportionat in raport cu reactiile reale ale oamenilor, deoarece el exagereaza posibilitatea de critica a lumii).

Psihoterapeuta mea imi zicea mereu ca nu te poti vindeca in totalitate de fobie sociala (poate nici nu ar fi indicat) si ca fiecare dintre noi are un grad mai mic sau mai mare de fobie sociala. Important e cred, sa ajungi la un anume echilibru intre aceste manifestari si conceptia ta despre tine, astfel incat sa te simti bine in pielea ta asa cum esti. De exemplu am vazut la alti oameni manifestari pe care le constatam si la mine, dar acei oameni pareau (probabil sa fie chiar asa, n-am cum sa stiu exact) ca nu sunt stanjeniti de ele, si ca se simteau bine in pielea lor, si cu siguranta exista astfel de oaneni.

Ideea aceea cu "gata pana aici a fost....mi-ajunge" cred ca poate functiona. Pentru ca daca ajungi la gradul de saturatie, s-ar putea sa fii destul de motivat sa te decizi sa faci ceva, in cazul asta, cu fobia sociala, sa cauti s-o depasesti cumva. Dar nu e necesar totusi sa ajungi pana la acel prag. E bine sa stii cat mai exact ce anume iti doresti, si sa actionezi in acel sens.

Am incercat ceva terapie, dar nu mi se parea ca da roade. Nu prea vad cum ma poate ajuta un doctor. Poate am ajuns intr-o stare irecuperabila si nu mai pot fi tratat : ))) Cu ce ma ajuta sa mi se zica ca intr-o anume situatie n-are de ce sa-mi fie frica? Asta stiu si eu ca nu e OK... si totusi incep sa rosesc, sa transpir, sa-mi tremure mainile, nu ma mai concentrez etc. Sunt momente in care pot lupta cu aceste simptome, dar destul de rar le tin in frau.

Ce ma deranjeaza de fapt nu e neaparat comportamentul meu in anumite situatii (cu asta m-am obisnuit deja), ci faptul ca simt ca o iau din ce in ce mai repede la vale... parca o iau razna si ma izolez de toata lumea.

Merg deja pe 29 ani si parerea mea este ca pana acum am ascuns destul de bine faptul ca am probleme, dar simt ca in ultimii ani am pierdut usor usor controlul.

Si eu as merge pe varianta expusa mai sus "las-o ma, ca merge asa". Mi-e frica totusi ca la un moment dat va fi prea tarziu pentru orice tratament si n-o sa mai am putere sa continui. Si nu asta ar fi tragedia... asta ar fi varianta usoara de a scapa dar nu pot sa-mi ranesc familia... pentru ei traiesc !

Mergem inainte ! E bine sa mai discuti cu persoane care trec prin aceleasi trairi... Va multumesc pentru raspunsuri !

Si referitor la ce zicea floricik: cred ca e foarte important la ce varsta incepi terapia. Tu esti ceva mai tinerica. Cu cat se agraveaza mai tare cred ca e mai greu de vindecat. Bafta in continuare !

da a scris:

Cu ce ma ajuta sa mi se zica ca intr-o anume situatie n-are de ce sa-mi fie frica? Asta stiu si eu ca nu e OK... si totusi incep sa rosesc, sa transpir, sa-mi tremure mainile, nu ma mai concentrez etc. Sunt momente in care pot lupta cu aceste simptome, dar destul de rar le tin in frau.

Ideea nu e ca tu sa crezi pe cineva daca iti spune ca n-are de ce sa-ti fie frica (e foarte putin probabil lucrul asta). Ideea e sa reusesti sa iesi din convingerile si gandurile care te influenteaza in "rau" (care te fac sa te simti dezorientat, ciudat, stanjenit, jenat etc), si care sunt ca si in cadrul unei spirale, s-au structurat foarte foarte bine, de tu acuma ai impresia ca nu mai poti vedea peste ele alte alternative. Ideea e ca tu sa iti maresti orizontul si sa vezi si alte explicatii posibile pentru situatiile problematice.

da a scris:

Mi-e frica totusi ca la un moment dat va fi prea tarziu pentru orice tratament si n-o sa mai am putere sa continui. Si nu asta ar fi tragedia... asta ar fi varianta usoara de a scapa dar nu pot sa-mi ranesc familia... pentru ei traiesc !

Traieste mai intai pentru tine, si ai grija cum e cu ranitul propriei persoane mai intai.

Ai mai intai grija de tine.

Bafta si tie!

Eu cred ca la orice varsta, daca iti doresti ceva indeajuns de mult si esti motivat sa faci lucrul respectiv, il vei face.

Sunt constient ca nu pot rezolva problema decat cu ajutorul unui profesionist dar si aici am 2 problema... 1 Nu-mi place sa vorbesc cu cineva fata in fata despre astfel de probleme si 2. nu imi plac psihologii... Sunt convins ca nimanui nu-i plac, dar eu chiar nu-i pot suferi... Mi se par niste persoane increzute, care-ti vorbesc de sus... si asta ma enerveaza la culme.

Toata viata am pus binele altora in fata. Mai bine ies eu in pierdere, mai bine sufar eu etc. Nu ma iubesc absolut deloc, as putea zice ca-mi sunt indiferent.

E greu sa gasesti un doctor bun si nu prea am timp sa caut. In plus familia nu stie nimic si nu pot sa-i las sa banuiasca ceva. De aceea nu cred ca as fi de acord sa iau medicamente si s-ajung pe-acasa pe jumatate drogat, iar un tratament poate include si medicatie.

Si uite asa am ajuns sa ma complac in situatia asta...

Concluzia: solutia salvatoare este un psiholog. OK... : )

Hello! Am fobie sociala... imi zice si mie.. cum traieste un om cu fobie sociala viata? eu am 20 acu... si sincer.. sunt in impas logic.. nu gasesc nici in imaginatie o solutie.. ce sa mai vorbesc de practic.. vad singura solutie ca fiind sa ma arunc de pe bloc..dar in acelasi timp nu as face-o niciodata... mi-e frica, sunt rational, ... nu pot..deci sunt prins la mijlocul cacatului asta! ..daca stiti cum o rezolvat vreun om cu fobie sociala problema.. (dar cu fobie aia..adevarata..nu urme mici de anxietate..) ...ca si dragostea.. toate-s dragoste..dar numa UNELE e reale:P .. asa ca.. spuneti-mi si mie..ce dracu ma fac io ? .. am vb cu 2 fete pe net, ne-am indragostit cica... dar..atat.. pasu in realitate.. prima oara o iesit prost..ca era o proasta tarfa curva...si la a doua... nu am mai ajuns..am inceput sa nu mai vb..si ..ne-am deparatat unu de altu... ea pt ca nu prea e atractiv un om incapabil si cu fobie sociala..ce barbat mai e si ala:)))) sotzu lu dracu... nu-s bun de nimic...si io... din cauza ca stiam ca asta e adevaru..ca nu are ce sa faca nimeni cu un parazit ca mine..ca io.. nu ma imaginez sa muncesc NIMIC niciodata... nu-s bun de NIMIC!!!!!!!!!!!!!!!! pt mine e o provocare si sa merg la magazin ..doar sa merg prin super market..tre sa am mare stapanire de sine...sa nu ma ia dracu.... sa vb cu cineva... doar "trecator pe zebra" care ma intreaba cat e cesul.. ma sochez, balbai, inrosesc...si ma enervez RAU ca m-am facut de cacat..iar..si iar...si iar... ..si omu normal.. ramane socat si se uita ca la psiho... parintii nu stiu ca io am asa ceva.. deci.. de 1 an si ceva sunt in depresie... si ca nu gasesc love..si ca am viitoru ... FUCKED ... cred ca.... I AM FUCKED FUCKED FUCKED!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! nu ? aveti alta parere? Bye

bai nene treaba sta cam asa.

nu te mai gandi la dragoste, ca din pacate nu prea exista asa ceva. e ca cu mos craciun cum zicea cineva.

zici ca nu esti bun de nimic. tata ai luat vreo data sapa in mana? gandeste-te ca sunt oameni care lucreaza la regia de canalizare si sapa ca sa ajunga la ..... ma-ntelegi.

trebuie sa muncesti ceva, sa ai un servici sau sa faci o scoala. nu ce-ti place, ca astea-s vise(mos craciun), fa ceva ce poti tu face.

du-te la psihoterapeut. daca insa baiatul iti zice sa iei pastile lasa-l in treaba lui, si cauta altul! sa nu cumva sa incepi sa iei porcarii ca o iei pe un drum fara intoarcere.

ia si mananca calumea, fa-ti analize, ia vitamine. incearca sa-ti gasesti un sport ceva, o miscare care-ti place.

referitor la sensibilul subiect fumei, incearca sa nu mai ai grija de toate detaliile cand vbesti pe net. in caz ca te vei intalni cu fata in oras sa mai ramana ceva nediscutat. iti mai spun inca o data: lasa dragostea poetilor, eu unul n-am vazut-o!

in concluzie, incearca sa ai peste zi activitati care sa te oboseasca. foloseste-ti si capul si corpul in timpul zilei, ca sa poti dormi bine noaptea!

incearca sa nu te mai gandesti la viata, la soarta lumii s.a.m.d. viata e o mare mizerie,lumea e o mare mizerie, oamenii sunt niste mizerii

tot ce poti sa faci tu e sa cureti cat mai bine mizeria din jurul tau si eventual sa dai un petec de ajutor si altuia, cand ai ocazia. dar f important: daca ajuti, nu astepta recunostinta!!! ajuta si-atat!

Cred ca fobia sociala isi are origilnile in relatia cu parintii..Defapt cam majoritatea problemelor de genu astora despre care vorbim pe forumu asta cred ca se dobandesc printro comunicare defectuoasa (comunicare disociata) pe care o avem cu parintii.

Anonim Desigur a scris:

Hello! Am fobie sociala... imi zice si mie.. cum traieste un om cu fobie sociala viata?

Bine zice hernandez, bine zice Un Om

Traiesti intr-un mediu care te innebuneste. Acum n-ai cum sa intelegi care sunt agentii responsabili, dar poti sa incepi sa gandesti la asta.

Cititi Educarea caracterului prin aventura programata si reflectati.