Început de alias_dark_ely, Mar 18 apr 2006 · 419 răspunsuri · 48.718 vizualizări · închis
bydy a scris:Explicatia mea?Dumnezeu prin forta lui a facut in asa fel incat sa ajung la un spital,sa imi descopar boala si sa imi arate inca o data ca EXISTA!M-a vindecat trupeste si cel mai important:SUFLETESTE!
Credinţa ta te-a vindecat! nu Dumnezeu, ci dorinţa ta de viaţă!
bydy a scris:Pot spune ca cele afirmate de Einstein am trait pe pielea mea!(si,sigur,multi dintre noi (dac vrem sa recunoastem!) )am simtit subtilitatea Lui!Ex: Indepartare(constienta sau nu,de D-zu),accident stupid=spitalizare=analize medicale complexe=descoperirea unui organ intern extrem de afectat!(o boala veche de cel putin 1 an,de care eu habar nu aveam!)Tratament medicamentos...=fara rezultat!=oprit!=disperare,depresie(pt ca aceasta boala este catalogata ca fiind o boala a mizeriei si a saraciei-traim in Romania!) si...in sfarsit,ca ultima solutie(ca asa suntem noi oamenii!),indreptata atentia si rugaciunile catre Dumnezeu!rezultatul?dupa 2 saptamani,in care o noapte am perecut-o intr-o manastire,si restul in rugaciuni,plansete si cerut iertare ca m-am indepartat de El si L-am uitat,boala a trecut!am inceput sa respir normal si cele patru gaverne care le aveam pe plamanul drept,nu mai erau!
Explicatia doctorilor? O forta extraordinara de refacere a organismului. Explicatia mea?Dumnezeu prin forta lui a facut in asa fel incat sa ajung la un spital,sa imi descopar boala si sa imi arate inca o data ca EXISTA!M-a vindecat trupeste si cel mai important:SUFLETESTE!
Foarte interesant....
Inca un mod de a demonstra celor care se indoiesc de existenta Lui ,ca exista si ca nu ne rugam unui Dumnezeu imaginar.
Mădălin a scris:Foarte interesant....Inca un mod de a demonstra celor care se indoiesc de existenta Lui ,ca exista si ca nu ne rugam unui Dumnezeu imaginar.
DUMNEZEU EXISTA! Am trecut prin prea multe evenimente in viata ca sa le pot pune pe toate pe seama unei banale intimplari. Cine nu crede face o mare greseala. In fond ce pierd daca cred in El? Nu le cere nici bani, nici sa munceasca pentru El pe degeaba... Nu cere nimic, decit din cind in cind, mai ales cind sunt singuri, sa se gindeasca la El, sa stea cu el de vorba, asa cum stau copiii de vorba cu personaje imaginare. Atunci El se simte fericit, desi nu vedem asta, nu auzim nimic. Cu timpul insa vom simti bucuria Lui transferata in noi ca pe ceva extraordinar si de neinteles.
Cei ce nu cred in El, justifica aceasta ca pe o negociere:nu vad - nu cred! Ba sunt si revoltati ca au cerut ceva si nu au primit imediat.
El ne da cele ce avem nevoie atunci cind cerem cu toata fiinta, si atunci cind crede El ca meritam si intradevar avem nevoie. Daca ar oferi din belsug la fiecare la cel mai mic scincet, am fi ca acei copii care primesc o jucarie de cite ori pun botul, si din aceasta cauza nu le pretuiesc. Nu au o jucarie la care sa tina din tot sufletul. Nici nu stiu ce vor. Citi dintre voi, atunci cind erati mici, nu ati avut o jucarie pe care ati iubit-o chiar si atunci cind era buna de aruncat? Era jucaria pe care v-ati dorit-o din tot sufletul, care v-a fost oferita cu toata dragostea si care vi s-a lipit de suflet. Cam asa ceva se intimpla si cu relatia noastra cu Dumnezeu.
Dumnezeu sa va binecuvinteze, sa va dea sanatate si intelepciunea de a crede in El.
assiris a scris:DUMNEZEU EXISTA! Am trecut prin prea multe evenimente in viata ca sa le pot pune pe toate pe seama unei banale intimplari. Cine nu crede face o mare greseala.nu face nici o greseala, doar fiecare este liber sa-si aleaga propiul drum in viata, iar daca greseste sau nu ...nu suntem noi in ,masura sa-i judecam.
In fond ce pierd daca cred in El? Nu le cere nici bani, nici sa munceasca pentru El pe degeaba... Nu cere nimic, decit din cind in cind, mai ales cind sunt singuri, sa se gindeasca la El, sa stea cu el de vorba, asa cum stau copiii de vorba cu personaje imaginare. Atunci El se simte fericit, desi nu vedem asta, nu auzim nimic. Cu timpul insa vom simti bucuria Lui transferata in noi ca pe ceva extraordinar si de neinteles.
Cei ce nu cred in El, justifica aceasta ca pe o negociere:nu vad - nu cred! Ba sunt si revoltati ca au cerut ceva si nu au primit imediat.
nu pierd si nu castiga nimic, pentru simplu fapt ca El nu exista...pentru ei!
El ne da cele ce avem nevoie atunci cind cerem cu toata fiinta, si atunci cind crede El ca meritam si intradevar avem nevoie. Daca ar oferi din belsug la fiecare la cel mai mic scincet, am fi ca acei copii care primesc o jucarie de cite ori pun botul, si din aceasta cauza nu le pretuiesc. Nu au o jucarie la care sa tina din tot sufletul. Nici nu stiu ce vor. Citi dintre voi, atunci cind erati mici, nu ati avut o jucarie pe care ati iubit-o chiar si atunci cind era buna de aruncat? Era jucaria pe care v-ati dorit-o din tot sufletul, care v-a fost oferita cu toata dragostea si care vi s-a lipit de suflet. Cam asa ceva se intimpla si cu relatia noastra cu Dumnezeu.
Dumnezeu sa va binecuvinteze, sa va dea sanatate si intelepciunea de a crede in El.
El nu ne poate da nimic...noi trebuie sa luam totul de la viata!
...iar relatia fiecaruia dintre noi cu Dumnezeu, are o valoare intriseca!
Tu folosesti linux sau scrii direct in scripturile php ale sursei roportal?
Daca vrei sa impresionezi ai reuusit insa nu pare prea fair din punctul de vedere al palmasilor.
assiris a scris:DUMNEZEU EXISTA! Am trecut prin prea multe evenimente in viata ca sa le pot pune pe toate pe seama unei banale intimplari. Cine nu crede face o mare greseala. In fond ce pierd daca cred in El? Nu le cere nici bani, nici sa munceasca pentru El pe degeaba... Nu cere nimic, decit din cind in cind, mai ales cind sunt singuri, sa se gindeasca la El, sa stea cu el de vorba, asa cum stau copiii de vorba cu personaje imaginare. Atunci El se simte fericit, desi nu vedem asta, nu auzim nimic. Cu timpul insa vom simti bucuria Lui transferata in noi ca pe ceva extraordinar si de neinteles.Cei ce nu cred in El, justifica aceasta ca pe o negociere:nu vad - nu cred! Ba sunt si revoltati ca au cerut ceva si nu au primit imediat.
El ne da cele ce avem nevoie atunci cind cerem cu toata fiinta, si atunci cind crede El ca meritam si intradevar avem nevoie. Daca ar oferi din belsug la fiecare la cel mai mic scincet, am fi ca acei copii care primesc o jucarie de cite ori pun botul, si din aceasta cauza nu le pretuiesc. Nu au o jucarie la care sa tina din tot sufletul. Nici nu stiu ce vor. Citi dintre voi, atunci cind erati mici, nu ati avut o jucarie pe care ati iubit-o chiar si atunci cind era buna de aruncat? Era jucaria pe care v-ati dorit-o din tot sufletul, care v-a fost oferita cu toata dragostea si care vi s-a lipit de suflet. Cam asa ceva se intimpla si cu relatia noastra cu Dumnezeu.
Dumnezeu sa va binecuvinteze, sa va dea sanatate si intelepciunea de a crede in El.
A cere inseamna a presupune ca cel caruia ii ceri este un imbecil si nu stie cam ce ai tu nevoie.Slava Lui ca ne stie pe toti si nu are nevoie de milojeala noastra cotidiana.
ioanide a scris::flowers:A cere inseamna a presupune ca cel caruia ii ceri este un imbecil si nu stie cam ce ai tu nevoie.Slava Lui ca ne stie pe toti si nu are nevoie de milojeala noastra cotidiana.
ioanide, o idee buna, cere o exprimare subtila ! 
Buna la toti! Eu sunt noua aici, dar si user nou asa ca va rog sa aveti rabdare cu mine.
Tema propusa este foarte interesanta. Pacat ca nu este tratata cu respectul cuvenit si ma refer aici, in primul rand, la limbaj.
Nu am sa raspund intrebarii pentru ca nu pot sau, mai precis, as vrea sa raspundem impreuna dupa ce am sa descriu niste intamplari prin care am trecut. Si, toate aceste intamplari, au avut loc dupa ce am suferit o foarte grea pierdere.
La un moment dat, am hotarat sa revin in orasul natal. Primul apartament, la parter, a fost un dezastru. L-am vandut in numai doua luni si mi-am cumparat altul, tot un parter, dar securizat. L-am luat provizoriu urmand sa-l schimb in vara dupa ce-mi rezolvam alte probleme. Deci, mutarea in alta locuinta a fost previzibila din start. Numai ca trecea vara si nu-l puteam vinde. Clienti avusesem destui, dar nimeni nu s-a oferit sa-l cumpere din cauza dezavantajelor. Anuntul meu aparea in ziarul local la fiecare doua zile. Degeaba...
Cand am auzit soneria, am hotarat sa nu deschid. Nu avea cine sa ma caute. Insistenta cu care suna m-a determinat sa deschid. Erau doi tineri, ea cu un bebelus de cateva luni in brate. El, tanarul, mi-a spus ca au venit sa vada apartamentul. I-am invitat in casa si i-am condus dintr-o incapere intr-alta. Eram uimita, nu vorbisem cu nimeni, nu... Dar si mai uimita am fost cand mi-a spus ca: "La telefon ati cerut.... noi va dam atat... si facem si actele! Pentru ca ne place si vrem sa-l cumparam." Era de neimaginat, un pret pe care nici nu-l visasem! Noroc ca mi-am tinut gura si i-am lasat pe ei sa vorbeasca. Totul era atat de aiurea sau asa mi se parea mie. Dupa ce au plecat, am iesit si am cumparat ziarul din ziua aceea. Anuntul meu era acolo. Am inceput sa caut deasupra, dedesubt si am gasit un anunt similar cu al meu. Am sunat sa vad ce iese. Am aflat pretul, daja stiut, am aflat ca avea trei camere (al meu avea doar doua) si ca e perete in perete cu apartamentul meu... Deci... Am luat calendarul bisericesc si m-am uitat sa vad daca in ziua aceea era vreo sarbatoare. Da! Era 29 aug. "Taierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezatorul." Zi in care eu, prinsa de problemele personale, nu aprinsesem candela. :flowers:
silverstar a scris:Buna la toti! Eu sunt noua aici, dar si user nou asa ca va rog sa aveti rabdare cu mine.Tema propusa este foarte interesanta. Pacat ca nu este tratata cu respectul cuvenit si ma refer aici, in primul rand, la limbaj.
aceea. Anuntul meu era acolo. Am inceput sa caut deasupra, dedesubt si am gasit un anunt similar cu al meu. Am sunat sa vad ce iese. Am aflat pretul, daja stiut, am aflat ca avea trei camere (al meu avea doar doua) si ca e perete in perete cu apartamentul meu... Deci... Am luat calendarul bisericesc si m-am uitat sa vad daca in ziua aceea era vreo sarbatoare. Da! Era 29 aug. "Taierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezatorul." Zi in care eu, prinsa de problemele personale, nu aprinsesem candela.
limbajul este o cale de comunicare, iar felul in care il folosim ne defineste mai mult sau mai putin!
insa sa posezi prostia unora care au gresit apartamentul la rubrica "par anormal" , ma scuteste de alte comentarii.
cat despre faprul ca ai acceptat o suma de bani necuvenita, de la o familie tanara cu copil, iar ma scuteste de comentarii!
cred insa ca ar trebui sa aprinzi candela in fiecare zi!
astfel evitam "povestioarele" paranormale! :flowers:
raulmaniac a scris:limbajul este o cale de comunicare, iar felul in care il folosim ne defineste mai mult sau mai putin!insa sa posezi prostia unora care au gresit apartamentul la rubrica "par anormal" , ma scuteste de alte comentarii.
cat despre faprul ca ai acceptat o suma de bani necuvenita, de la o familie tanara cu copil, iar ma scuteste de comentarii!
cred insa ca ar trebui sa aprinzi candela in fiecare zi!
astfel evitam "povestioarele" paranormale!
Nu vad ce este :flowers: in acest caz. Este o intimplare din viata care argumenteaza tocmai ce scrie in topic.
Nu vreau sa intru in polemica cu tine si de aceea ma abtin la alte comentarii. Fiecare este liber sa-si expuna parerea cu privire la existenta Lui Dumnezeu si at
raulmaniac a scris:limbajul este o cale de comunicare, iar felul in care il folosim ne defineste mai mult sau mai putin!insa sa posezi prostia unora care au gresit apartamentul la rubrica "par anormal" , ma scuteste de alte comentarii.
cat despre faprul ca ai acceptat o suma de bani necuvenita, de la o familie tanara cu copil, iar ma scuteste de comentarii!
cred insa ca ar trebui sa aprinzi candela in fiecare zi!
astfel evitam "povestioarele" paranormale! :flowers:
Absolut eronat, dle raulmaniac care m-ai luat in suturi de cand am intrat pe acest forum, de la prima postare. Dar... mai sunt si alte forumuri daca aici nu am loc.
Cineva ar trebui sa fie nebun sa porneasca la drum sa faca o investitie atat de mare fara sa se intereseze de pretul pietei. Si-n perioada cat am facut actele, cei doi tineri ar fi avut tot timpul sa vada, sa constate ca eu urmaresc sa-l insel. Nu traiau in padure si nu erau singuri cu mine intr-un glob de sticla, nu? Pretul era cel practicat, numai ca eu nu l-am visat pentru ca mi-au trebuit multe luni sa-l vand. Cat despre candela... Am eu grija. Daca nu esti patronul site-ului sau vreun moderator, atunci, te rog politicos, nu te mai tine de mine, nu ma mai judeca, nu ma mai jigni si nu mai intina paginile pe care postez cu mesaje d'amour, cum ai facut aseara... Multumesc ca ma lasi in pace.
