Binele si raul

Malkia a scris:

Nu cred ca binele poate invinge doar in basme. Doar ca nici nu poate dura ("si au trait fericiti pana la adanci batraneti") , si cazurile in care dureaza sunt exceptia care confirma regula.

Binele e slab si raul e puternic, din cauza asta binele trebuie ajutat pentru ca raul sa nu invinga.

Este ca in natura, culturile sunt slabe si buruienile viguroase, sau cum spune

B. Auerbach despre oamnii sensibili, "Sensibilul: … om neinarmat printre cei mai puternici."

Nu va invinge nici binele nici raul.

In final,invinge prostul...ca are noroc.

Filozofia asta ii o porcarie.

Apopii a scris:

Asa este! Pentru a judeca binele si raul, am avea nevoie de un sistem de referinta absolut, care sa fie valabil pentru toti. Religiile au incercat sa creeze un astfel de sistem, dar l-au creat anapoda. Aceeasi actiune, este perceputa de unii ca fiind buna si de altii ca fiind rea.

Toate religiile au la baza absolutul (adevarul absolut, creationismul si/sau fixismul) , care sunt totusi in contradictie cu legile naturii care au la baza evolutionismul si relativitatea

Adalet a scris:

Pai daca e sa filosofam pe marginea subiectului "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in sac", ai sa constati ca exista liber arbitru. Conceptul de Dumnezeu a fost creat ca un liber arbitru, singura entitate care se contrazice pe tema asta ii biserica. Teoria asta poate fi valabila numai daca ne referim strict la divinitate. Daca ne referim la om, natura umana e guvernata de liberul arbitru, de aici si lupta dintre "bine si rau", legile/regulile exista tocmai pentru a ingradi puterea de decizie intr-un scop sau altul.

Parerea mea ii ca nu exista bine sau rau, ci numai ceea ce alegi tu, ca individ, sa faci si cum ii influentezi pe cei din jurul tau prin actiunile tale. Corectati-ma daca gresesc.

Notiunea de liberul arbitru a fost introdusa in epoca "moderna", cand au aparut diverse controverse in privinta textelor biblice, si a fost necesara crearea unei "interpretari" oficiale a bibliei, de catre biserica. In biblie nu gasesti asa ceva.D-zeu nu pomeneste de L.A.

Si nici de sinicidere ca ar fi pacat/

Corectati-ma daca gresesc...

binele invinge cand e prea tarziu pt cei care/l asteapta

Kahila a scris:

Notiunea de liberul arbitru a fost introdusa in epoca "moderna", cand au aparut diverse controverse in privinta textelor biblice, si a fost necesara crearea unei "interpretari" oficiale a bibliei, de catre biserica. In biblie nu gasesti asa ceva.D-zeu nu pomeneste de L.A.

Posibil sa fie adevarat, dar duala erezie se apropie relativ de acest termen. Din cate stiu eu nici Biblia, nici Coranul, nu te obliga sa asculti de poruncile lui Dumnezeu rezultatul, ajungi in iad. Rutina vietii tale ar trebui sa-ti sugereze ca nimeni nu te poate obliga sa urmezi o anumita cale, singurele aspecte care te pot forta sa schimbi macazul se incadreaza in categoria samsarilor de moralitate sau repercursiunilor, de aici rezultand ca nu prea exista bine si rau ci doar ce alegi tu sa faci. Intorcandu-ma la ideea ta din postul anterior, din anumite puncte de vedere pot fi de acord cu tine raportandu-ma la aparenta vietii de zi cu zi care ne face sa credem, dar numai aparent, ca liberul arbitru nu exista, nici chiar in neolitic nu a existat si s-a ajuns la eliminarea acestei variabile tocmai din cauza naturii umane (relativ defecta) si mai ales din cauza nevoilor de a pune ordine in haos. Si daca e sa ajung sa vorbesc si de SF-uri, mai ca as baga mana in foc ca legile universale nu permit inexistenta liberului arbitru dar asta ii doar o intuitie. Am aberat destul.

VEMANS a scris:

Din punct de vedere filosofic s-ar putea sa ai dreptate din cel logic nu prea este asa : cred ca lipsa luminii face sa existe intunericul . Intr-o lume "perfecta" creata de un Dumnezeu perfect ( Atotputernic , Atotstiutor , Atot.....) crezi ca ar trebui sa se stie daca e bine sau e rau ? Sau ceva perfect a creat ceva imperfect si atunci , vorba ardeleanului , e bai mare.

O zi buna si tie , Majer !

Si in lipsa intunericului ce ar fi ?

Nimic nu este imperfect. Totul este perfect si intr-o reala armonie.

Doar perceptia ta iti arata jumatatile de masura, si astfel vezi acea imperfectiune.

Ceva perfect, creaza tot ceva perfect.

Raul triumfa intotdeuna !

Anonim a scris:

Totusi cum credeti, binele va in vinge pina la urma? Sa fie oare cum spune Eminescu; "De vom departa cursa raului, raul va pieri" ?

ai vazut cum rasare soarele dimineata si lumina lui domina intunericul ?

oare a existat vreodata intuneric care venind sa domine lumina ?

nu raul nu va invinge niciodata . acesta este singurul si cel mai adevarat raspuns la intrebarea ta

am fost si de partea raului iar acum sint de partea binelui si stiu ca este mult mai greu de partea binelui dar te simti implinit si satisfacut atunci cind faci bine iar puterile iti cresc direct proportional cu fiecare fapta buna pe care o faci in schimb in cealalta parte te simti puternic dar singur si gol iar puterea fara liniste si satisfactie este ca o galeata fara fund adica nefolositoare , ca o rana care nu se vindeca niciodata

In primul rand, va salut cu respect. Primul post.

In al doilea rand ce am sa scriu aici e opinia personala, deprinsa din experienta si cugetul meu. Carti de filozofie deabea acum am inceput sa citesc.

Cred ca fiecare are dreptul la libera exprimare, dar unii din useri chiar bateau campii afirmand din o singura afirmatie ca binele sau raul o sa castige si mai erau si siguri de asta. Poate era o forma de ironie, neexprimata cum trebuia. Am parcurs toate paginile discutiei, deci stiu despre ce vorbesc.

In opinia personala nu exista bine sau rau, nu ne nastem cu notiunea asta, ci este o cunoastere dobandita de la societatea in care suntem crescuti. Faptul ca noi percepem durerea ca pe un rau, este doar o deprindere a copilariei, unde fiecare durere era insotita de lacrimi. Cum incepem sa crestem, cele doua notiuni, de bine si rau, incep sa se intrepatrunda si de multe ori coincid. Raul si binele depind de la o persoana la alta. Depinde de noi sa le sortam, sa zicem ca "daca facem X facem bine" si "daca facem X facem rau". Da, sunt amandoua "X" pentru ca amandoua sunt una, binele putand fi si un rau, depinde de situatie. Ca sa dau un exemplu dupa mintea mea, notiunile de rau si bine pot sa le compar cu apa: raul sa zicem ca este gheata si binele este aburul, iar cand cele doua se intrepatrund, avem lichidul. Acum, exemple de rau si bine stim sa dam fiecare, dar de "lichid", e mai greu. Un exemplu in care binele si raul se unesc: Daca omori un om, e un mare rau, asa stim de cand suntem in fasa. Dar daca ai avea ocazia sa-l omori pe "Criminalul Y" si sa salvezi sa zicem, 10 oameni, in cazul asta cine e acolo sa-ti zica daca e bine sau nu? Cine zice ca ai dreptul sa iei o viata, chiar daca astfel salvezi altele?

Ce vreau sa zic: eu percep binele si raul fiind unul si acelasi lucru, doar situatiile in care e implicat, aratandu-l in alta lumina. Raul tau poate fi binele meu si asa este peste tot. Totul e un pamant si-o Apa.

Retineti va rog: e parerea personala.

Hm...interesant.