cum îl cheama pe tipul respectiv, Ashtar? aham, altul în camasa de forta.
Misterul zborului Malaysia MH-370
Început de The Bitch, Joi 13 mar 2014 · 146 răspunsuri · 9.645 vizualizări
Tipul respectiv cica e un lider astral.
Spre asta am vrut sa duc discutia.
In legatura cu empatia: este supraestimata, ca multe altele.
Are un rol de coeziune sociala, daca o analizezi dpdv statistic. Insa coeziunea sociala, ca si societatea, rasa umana pe mine ma lasa rece.
Specia umana insasi va disparea inevitabil candva. Fie rasa de pe fata pamantului de meteoriti, comete, radiatiile unei supernove din apropiere, transformea Soarelui in giganta rosie, saracirea ADN-ului, nanoroboti, degenerare genetica, nu are cum sa scape. Ar trebui sa simt compasiune pentru asta? Din contra, isi merita soarta.
Zilnic se dau stiri cu morti. Stire: au murit 18 in uragane in SUA. 54 in inundatii in Australia. 345 in cutremur in Chile. Ce ma intereseaza pe mine? Toti murim.
Pasagerii aceia si-au asumat toate riscurile cand au urcat in avion. Daca nu o faceau, mergeau cu vaporul.
De ce sa simt eu empatie pentru straini? De ce sa imi saracesc energia psihica? Ajuta la ceva? Mai bine imi dau energia psihica acelor cativa care o merita, din jurul meu. Energia psihica e limitata.
Daca o sa tot investim mila acolo unde nu are niciun rost, ne vom secatui candva.
Daca tot e sa investesti compasiune, macar sa fie acolo unde chiar este eficienta: un boschetar din fata ta, caruia ii e foame, si caruia compasiunea ta ii poate astampara foamea (cu haine, pranz cald, o vorba buna).
Parca am mai auzit undeva de Ashtar asta :think:
Revenind la pasageri, pentru ei nu simt nimic. Nu i-am cunoscut. Si au dus o viata buna, daca si-au permis avion. Daca ar fi sa simt un dram de mila, as simti mai degraba pentru copiii din tarile asiatice care muncesc la caramizi de la cativa anisori. Sau pentru copiii mutilati de mine antipersonal.
Sau pentru cei care nu au nicio sansa sa guste ceva din bucuriile vietii.
Pasagerii au murit, asa cum toti vom muri. Si toate mortile ma lasa rece. E bine sa acceptam moartea, in sens buddist, si chiar sa radem de ea.
Eu prefer sa rad in hohote cand va veni momentul sa mor.
Nu moartea e problema, ci sa nu iti poti trai deloc viata.
Editat Mie 30 apr 2014 20:46
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Daca tot e sa investesti compasiune, macar sa fie acolo unde chiar este eficienta: un boschetar din fata ta, caruia ii e foame, si caruia compasiunea ta ii poate astampara foamea (cu haine, pranz cald, o vorba buna).
Problema asta cu empatia e marsava rau. Tantile astea "empatice", de ce zic ele ca sunt empatice ? Uite de ce: Tanti Marioara de la 4 trece in piata pe langa un om al strazii. Tanti Marioara e o doamna. Ea este empatica. Prin urmare isi foloseste empatia si zice: "Ooo... saracul om. :( " Tanti Marioara isi termina de exprimat empatia si merge mai departe fericita ca e o persoana nobila ca e empatica.
Cam asa cu empatia asta...
Editat Mie 30 apr 2014 20:49
Ai dreptate, Tadaya.
Dar mai degraba asta denota capacitate de detasare, nicidecum control al empatiei.
King1 a scris:Parca am mai auzit undeva de Ashtar asta
posibil,
e un galactic cu blog, are chiar reclame, ce mai, un adevarat omulet verde,
o revelatie pentru pamânteni, un papagal stelar.
exemplificare:
Prefer sa simt empatie pentru ca eu vreau, pentru ca eu decid, pentru ca eu aleg sa simt empatie sau nu, in functie de context, si sa o directionez acolo unde chiar este nevoie de ea (mai ales daca pot sa ajut efectiv).
Nu vreau sa simt empatie in mod automat, doar pentru ca asa m-au dresat parintii, profesorii si societatea in care am crescut si care s-a fortat sa ma modeleze. Atunci nu as fi o persoana libera.
aramis a scris:posibil,
e un galactic cu blog, are chiar reclame, ce mai, un adevarat omulet verde,
o revelatie pentru pamânteni, un papagal stelar.
exemplificare:
Da 
Editat Mie 30 apr 2014 20:52
Poti sa fii la carma vietii tale, just.
Poti sa alegi sa te detasezi si prin antrenament sa o faci tot mai usor.
Dar nu poti sa alegi sa nu simti. Se aduna..si subconstientul e sub presiune.
Acceptarea ca simti, dar nu poti schimba nimic in aceste cazuri..e mai sanatoasa.