Recent am citit o lucrare deosebita, intitulata "Dumnezeu si stiinta". In ciuda ttitlului cam fad - care anunta o carte proasta - am parcurs primele pagini si... rezultatul a fost captivant.
Cartea este un dialog intre filosoful Jean Guitton - unul din emulii lui Henri Bergson - si doi savanti rusi, fratii Grichka si Iuri Bogdanov. Cartea - care a aparut in 1992 la editura Harisma - pune intr-o lumina noua fenomene pe care cititori mai putin obisnuiti cu domeniul stiintiei le cunosc sumar, precum si chestiuni "de frontiera" cum ar fi Marele Atractor, problema particulei elementare, elemente de cuantica etc.
Scopul cartii nu este de a sustin existenta lui Dumnezeu, ci doar de a arata ca intre stiinta si religie pot exista asemanari mult mai mari decat ne putem astepta. Impresia generala este ca si stiinta are multi "idoli", pe care nu ni-i explicam pentru ca nu prezinta nici un interes pentru viata practica de zi cu zi. Oare la ce ne poate folosi teoria unui matematician privind universurile paralele, si cat reprezinta matematica in stare pura si cat adevar?
Haideti sa discutam o problema spinoasa: este stiinta un teren solid, un loc al certitudinilor, sau ne aflam tot pe nispuri miscatoare?

)Biblia a fost demonstrata,a fost descoperita arca lui Noe,primul nascut din casa Faraonului care a fost ucis de cele 10 urgii in timpul lui Moise,si din cate stiu eu stiinta nu a demonstrat mai niciodata neautenticitatea faptelor biblice.