Cum iti dai seama...

Am uitat sa mentionez ceva f important . Cand mi-am luat ultimele bagaje nu l-am gasit acasa. Apoi aflu ca el era inafara orasului undeva .. cu o persoane de gen feminin. Asta am alfat de la prietena unui prieten bun de a lui . Bineinteles asta nu trebuia sa ajunga la mine. Ce pot sa cred ? A zis intentionat ca sa ajunga la mine sa imi arate ca nu il intereseaaza -- asta intr-un moment de furie. Vreau sa uite si asta e metoda lui ? Sau pur si simplu se simte bine asa cum e acum ..fara mine. Desi nu stiu ce sa cred pentru ca imediat in acea seara imi da mailuri si mesaje as acum am povestit in mesajul anterior. Sincera sa fiu am inceput sa obosesc sa privesc toate posibilitatile care exista de ce ar face asta si de ce nu ar face altceva. totul ar fi mai simplu daca ar exista comunicare.

E bine ca ti-am citit povestea. Nu a facut decat sa imi deschida oarecum ochii. Mi-am vazut propria poveste cu alti ochi.

Pentru el nu esti decat "manta de vreme rea". Daca e singur si se plictiseste sau are nevoie sa ii faca cineva de mancare sau sa ii spele sosetele, iti trimite tie mesaje. Tu esti un fel de sotie casnica, in vreme ce el e BARBATUL catuia i se cuvin toate. Nu sunt nicidecum o feminista, ba dimpotriva. Ma fascineaza sexul tare si uneori chiar tind sa le dau lor dreptate in orice si sa acuz femeia. Mai ales daca ea este o femeie cicalitoare.

Poate ca ai gresit si tu pe undeva. De fapt, sigur ai gresit, insa din nici o fraza de-a ta nu reiese ca el te-ar iubi. Si cred ca tu stii asta deja. Mi-e teama ca te-ai obisnuit cu el, ca nu ai un cerc de prieteni si ca gandesti prea mult. Iesi, distreaza-te, ocupa-ti tot timpul cu ceva constructiv si probabil ca iti vei da seama ca nici ceea ce simti tu nu este dragoste adevarata.

Eu inca mai am problema ta. Si a trecut un an si jumatate de cand ne-am despartit OFICIAL.

ariana2006 a scris:

E bine ca ti-am citit povestea. Nu a facut decat sa imi deschida oarecum ochii. Mi-am vazut propria poveste cu alti ochi.

Pentru el nu esti decat "manta de vreme rea". Daca e singur si se plictiseste sau are nevoie sa ii faca cineva de mancare sau sa ii spele sosetele, iti trimite tie mesaje. Tu esti un fel de sotie casnica, in vreme ce el e BARBATUL catuia i se cuvin toate. Nu sunt nicidecum o feminista, ba dimpotriva. Ma fascineaza sexul tare si uneori chiar tind sa le dau lor dreptate in orice si sa acuz femeia. Mai ales daca ea este o femeie cicalitoare.

Poate ca ai gresit si tu pe undeva. De fapt, sigur ai gresit, insa din nici o fraza de-a ta nu reiese ca el te-ar iubi. Si cred ca tu stii asta deja. Mi-e teama ca te-ai obisnuit cu el, ca nu ai un cerc de prieteni si ca gandesti prea mult. Iesi, distreaza-te, ocupa-ti tot timpul cu ceva constructiv si probabil ca iti vei da seama ca nici ceea ce simti tu nu este dragoste adevarata.

Eu inca mai am problema ta. Si a trecut un an si jumatate de cand ne-am despartit OFICIAL.

Buna,

Trebuie sa recunosc ca m-am indepartat de prietenii care ii aveam.. insa asta nu inseamna ca i-am pierdut. Prietenii adevarati nu dispar asa de repede mai ales cand treci print-un moment mai greu. Si acum chiar am parte de sprijinul lor ceea ce ma bucura enorm si ma ajuta deasemenea. Ins asta e o alta poveste. Cat despre femeia casnica asta nu as putea zice.. eu lucrez de cand ma cunosc cu el.. am lucrat o perioada acasa.. iar de jumate de an lucrez la o firma. De gresit.. consider ca am gresit amandoi.. insa ceea ce este diferit la mine este dorinta de a incerca macar sa rezolv ceva daca nu se ajunge la rezolvare. Foarte multi imiz ic ca ma gandesc prea mult si ca ar trebui sa imi gasesc ceva inafar de serviciul de zi cu zi cu care sa imiocup timpul.. sa nu ma mai gandesc si sa las lucrurile sa vina de la sine.. insa stim cu toti ca e usor de zis dar greu de facut. O parte din mine isi da seama ca exista acea posibilitate ca el sa nu tina deloc.. sa fie obisnuinta sau eu stiu ce altceva. Dar o parte din mine inca mai spera. Cred ca pe masura ce va trece timpul ma voi convinge intradevar si imi va fi mult mai usor sa renunt la el. Despre dragoste..este singura relatie atat de serioasa si lunga pe care am avuto ... daca sunt obisnuit adoar cu el sau il iubesc cred ca timpul imi va spune.. insa nu cred ca obisnuinta poate sa iti provoace asemenea sentimente. Sunt mult prea profunde ca sa poata fi provocante doar de o persoana cu care te-ai obisnuit. am momente inc are incerc sa ma conving ca mie bine si asa .. insa nu dureaza f mult pana imi dau seama ca incerc sa ma mint singura . Nu imi este bine deloc.. dar nici sa continui cu el la fel cum am facut pana acum nu as putea.. mas minti din nou singura. Crezi ca gandesc prea mult.. iau in calcul pre multe posibilitati.. investighez edu prea mult.. atunci ce ar trebui sa fac... sa renunt pur si simplu? Nu stiu cum sa procedez ca sa nu imi para rau apoi ca am renuntat la ceva pentru care mai era o sansa cat de mica.

Inca o chestie ciudata este ca incearca sa gaseasca motive in jur din cauza carora am plecat de unde stateam impreuna. Cum ar fi : da vina ca am fost acasa de sarbatori si ca ai mei nu l-ar suporta ( nu stiu de ce ar zice asta pentru ca ai mei nu s-au bagat niciodata in viata mea si nici nu s-ar baga .. si dimpotriva el a fost si la mine acasa si a vazut asta) si ca m-au convins sa plec de acolo . Considera ca el nu re ce face daca ai mei nu il suporta si ca e alegerea mea. Intrun fel "bila" a ajuns din nou la mine .. si iarasi eu ar trebui sa iau o decizie. Dar niciodata nu pare sa se gandeasca ca poate el are o vina pentru ca eu am plecat. Ba sunt parintii mei .. ba nu il mai iubesc eu .. ba am vrut eu o pauza.. dar niciodata el.Asta e cel mai ciudat.. si asta ma ingrijoreaza la el. Desi are 27 de ani .. gandeste parca ar avea 15... no offence.

Am obiceiul de a nu da sfaturi. Uneori relatez pataniile mele si il las pe cel care are nevoie de sfaturi sa traga concluzia sa.

Iti ziceam ca sunt despartita OFICIAL de iubitul meu de un an si jumatate. Oficial, pt ca ne intalnim des si uneori ne comportam ca si cand am fi un cuplu. Mai ales in dormitor. Sau ne intalneam. Acum s-au rarit intalnirile. Chiar azi ne-am baut cafeaua de dimineata impreuna si am discutat despre noi. Eu inca sunt confuza si nu imi dau seama daca il iubesc pe el sau daca iubesc ceea ce am avut impreuna timp de aproape 7 ani. I-am zis asta, iar replica lui a fost: cand iubesti pe cineva ii iubesti si calitatile si defectele; noi doi nu ne mai inghitim defectele.

M-a ajutat sa imi dau seama ca intre noi doi nu mai era dragoste de multa vreme. Ne iubim, dar ca doi amici.

Si cu toate astea speranta inca mai e.

Ideea este ca in tot acest timp, de cand ne-am despartit si pana acum, am sperat mereu ca vom reveni la ceea ce am avut la inceput. Asta nu a facut decat sa prelungeasca suferinta. ACUM sunt de parere ca, daca ceva nu merge, trebuie sa ii pui capat acelui lucru. Mai bine suferi mai mult pt o perioada scurta, decat cate putin in fiecare zi, poate pt tot restul vietii. Sau cel putin al tineretii.

Uneori oamenii pentru a-si ascunde propriile minusuri, dau vina pe celalalt. Faptul ca nu este in stare sa poarte o discutie deschisa, fata in fata, sa vrea sa rezolve ceva...toate eschivarile....denota faptul ca nu stie ce vrea. Si daca nu stie ce vrea....e clar ca nu esti asa de importanta pentru el. Faptul ca ai oferit mai mult decat trebuie, l-a determinat sa nu poata aprecia ce i-ai oferit. Le-a primit pentru ca i s-au dat, nu neaparat pentru ca si le-ar fi dorit. Daca si le dorea, lupta pentru asta.

Oricat de mare ar fi obisnuinta, orice invat are si un dezvat. E bine ca ai prietenii alaturi. Te va ajuta sa treci pste asta. Eu nici macar prieteni nu am. Si tot reusesc sa trec mai departe. Chiar daca m-a schimbat si nu in bine, din anumite puncte de vedere, e mai bine asa.

ariana2006 a scris:

M-a ajutat sa imi dau seama ca intre noi doi nu mai era dragoste de multa vreme. Ne iubim, dar ca doi amici.

Si cu toate astea speranta inca mai e.

Ideea este ca in tot acest timp, de cand ne-am despartit si pana acum, am sperat mereu ca vom reveni la ceea ce am avut la inceput. Asta nu a facut decat sa prelungeasca suferinta. ACUM sunt de parere ca, daca ceva nu merge, trebuie sa ii pui capat acelui lucru. Mai bine suferi mai mult pt o perioada scurta, decat cate putin in fiecare zi, poate pt tot restul vietii. Sau cel putin al tineretii.

Eu una am refuzat propunerea lui de a fi amici, desi ne-am intelege extraordinar astfel. Dar consider ca nu merita. Sa-si gaseasca sustinerea in alta parte. daca n-as fi fost atat de oarba, as fi inteles asta cu mult inainte, n-as mai suferit timp de 1 an, in fiecare zi. timp in care el s-a folosit de sustinerea mea si nu a avut curajul sa-mi spuna ca vrea sa fim doar amici. acum el isi vede de viata lui, iar eu de singuratatea mea. eu sunt cea care a pierdut cel mai mult, nu el.

ariana2006 a scris:

ACUM sunt de parere ca, daca ceva nu merge, trebuie sa ii pui capat acelui lucru. Mai bine suferi mai mult pt o perioada scurta, decat cate putin in fiecare zi, poate pt tot restul vietii. Sau cel putin al tineretii.

ACUM eu nu mai sunt de acord cu asa ceva... daca vrei, exista si optiunea dualizarii... e nevoie de mult efort si bunavointa din partea celor 2 DAR... exista si optiunea asta.

catelusulschiop a scris:

ACUM eu nu mai sunt de acord cu asa ceva... daca vrei, exista si optiunea dualizarii... e nevoie de mult efort si bunavointa din partea celor 2 DAR... exista si optiunea asta.

Cand bunavointa si efortul este de o singura parte, cel mai bine e sa-i pui capat, crede-ma.

catelusulschiop a scris:

ACUM eu nu mai sunt de acord cu asa ceva... daca vrei, exista si optiunea dualizarii... e nevoie de mult efort si bunavointa din partea celor 2 DAR... exista si optiunea asta.

Ai zis bine "din partea celor 2". Daca numai unul vrea si chiar nu se mai poate face nimic nu prea vad rostul suferintei.

Eu vorbesc...care daca nu sufera putin nu se simte bine.

Ma simt ca un ecou. Am repetat ce a zis Flori.

ariana2006 a scris:

Eu vorbesc...care daca nu sufera putin nu se simte bine.

Iti garantez eu ca ai sa te poti simti chiar foarte bine si fara suferinta