ups 
Cum iti dai seama...
Început de aina, Lun 17 apr 2006 · 475 răspunsuri · 81.506 vizualizări
thunami a scris:
Oh... sentimente!... Acum imi dau seama ca ai putea tine la mine! Sa stii ca sufletul meu e cel mai sigur seif pentru sentimentele tale. Cu briza iubirii tale ai putea aduce iar primavara in inima mea!
Da sentimentele trebuie sa fie prizoniere? Inchise in seif?
thunami a scris::)Oh... sentimente!... Acum imi dau seama ca ai putea tine la mine! Sa stii ca sufletul meu e cel mai sigur seif pentru sentimentele tale. Cu briza iubirii tale ai putea aduce iar primavara in inima mea! 8) Iar tu ai fi printesa acestei feerii...
Da sentimentele trebuie sa fie prizoniere? Inchise in seif?
thunami a scris:8)Oh... sentimente!... Acum imi dau seama ca ai putea tine la mine! Sa stii ca sufletul meu e cel mai sigur seif pentru sentimentele tale. Cu briza iubirii tale ai putea aduce iar primavara in inima mea!
Acum imi dau seama cat bine pot face cateva cuvinte, fie si daca sunt spuse pe un forum public, de catre un necunoscut si nici nu sunt reale. Sau...poate ca au potetial.
Multumesc, thunami! 
Bloodrayne a scris:Da sentimentele trebuie sa fie prizoniere? Inchise in seif?Da sentimentele trebuie sa fie prizoniere? Inchise in seif?
Nu pricepusi, sunt la adapost de suferinta!
ariana2006 a scris:Acum imi dau seama cat bine pot face cateva cuvinte, fie si daca sunt spuse pe un forum public, de catre un necunoscut si nici nu sunt reale. Sau...poate ca au potetial.
Multumesc, thunami!
Mi-a facut placere! Intr-adevar dragostea nu trebuie vanduta, trebuie daruita neconditionat!
Daca mintea mea este mai aspra si poate sa mai loveasca din cand in cand, acela e sufletul meu si nu mi-e frica sa ma arat. Si ti le-am spus pentru ca stiu ca ti se potrivesc!
Mai rau e sa stai ani langa cineva si sa iti dai seama ca traiesti langa o persoana pe care doar credeai ca o cunosti. Si ajungi sa te intrebi cine e, ce vrea de la tine, oare tine la tine? Si deodata te simti strain in propria iubire!
thunami a scris:Mi-a facut placere! Intr-adevar dragostea nu trebuie vanduta, trebuie daruita neconditionat!Daca mintea mea este mai aspra si poate sa mai loveasca din cand in cand, acela e sufletul meu si nu mi-e frica sa ma arat. Si ti le-am spus pentru ca stiu ca ti se potrivesc!
Mai rau e sa stai ani langa cineva si sa iti dai seama ca traiesti langa o persoana pe care doar credeai ca o cunosti. Si ajungi sa te intrebi cine e, ce vrea de la tine, oare tine la tine? Si deodata te simti strain in propria iubire!
Se vede ca asta ti s-a intamplat. Se vede si la mine?!
Mi se potrivesc si poate chiar era nevoie sa citesc asa ceva.
ariana2006 a scris:Se vede ca asta ti s-a intamplat. Se vede si la mine?!Mi se potrivesc si poate chiar era nevoie sa citesc asa ceva.
... din pacate!
E mai usor sa citesti sufletul unui om decat mintea! Mintea celuilalt este un labirint de intrigi in care te pierzi usor si devii prizonierul sperantelor si dorintelor pe care ti le focalizezi spre partener. Dar sufletul nu minte niciodata: ori iubeste, ori nu! Se spune ca in timp iubirea se transforma - din cauza sufletului care preia controlul. Cand incep sa se dilueze focurile trupesti sufletul gestioneaza relatia in sensul departarii de partener sau al apropierii prin iubire. Cand iubesti partenerul de viata devine o prioritate. Daca nu iubesti prioritare sunt doar nevoile tale in acea relatie.
thunami a scris:Cand iubesti partenerul de viata devine o prioritate. Daca nu iubesti prioritare sunt doar nevoile tale in acea relatie.
Inseamna ca l-am iubit cu adevarat, pe cel pt inca mai nutresc sentimente pure. Desi nu imi e si nici nu mi-a fost partener de viata.
Editat Lun 1 mai 2006 01:37
thunami a scris:Nu se considera vinovat cu nimic si probabil asteapta sa te intorci in genunchi la el.Eu cred ca nu te pot cumpara la cat de 'scumpa' esti, dar daca m-ai cunoaste mi te-ai da pe gratis (sufleteste, bineinteles)!
Intradevar cred ca asa e. Tot ceea ce face este sa ma intrebe de ce i-am facut asta .. insa nici un semn ca vrea sa inteleaga motivele mele. Mesajele vin , mailurile vin.. insa nu vad nici o incercare de a vorbi fata in fata cu mine .. si nici un semn dupa cum am mai zis , ca ar incerca sa intelegea intradevar ceea ce am zis si facut . Mi se pare ca e egoist si se gandeste doar la ce a patit el acum.. fara sa se gandeasca si la ce se intampla in jurul lui.
thunami a scris:Mi-a facut placere! Intr-adevar dragostea nu trebuie vanduta, trebuie daruita neconditionat!Daca mintea mea este mai aspra si poate sa mai loveasca din cand in cand, acela e sufletul meu si nu mi-e frica sa ma arat. Si ti le-am spus pentru ca stiu ca ti se potrivesc!
Mai rau e sa stai ani langa cineva si sa iti dai seama ca traiesti langa o persoana pe care doar credeai ca o cunosti. Si ajungi sa te intrebi cine e, ce vrea de la tine, oare tine la tine? Si deodata te simti strain in propria iubire!
Foarte frumos spus si sunt sigura ca ai dreptate si sincera sa fiu cred ca forte multe persoane se regasesc in vorbele tale!
Pai si cum trebuie sa functioneze acea relatie , cand nimeni nu va lasa de la sine?
Tu ai mai cedat si nu mai vrei sa cedezi. El este orgolios si nu vede propria greseala, considerandu-se umilit de plecarea ta. (Poate asa vede el ca e normal sa fii barbat.)Nu e nimc rau in orgoliu,(imi plac barbatii orgoliosi)trebuie insa si inteligenta.
Pana la urma tu il iubesti? Si daca da, cum de ati ajuns aici? De ce te-ai lasat manevrata, sperand ca intr-o zi va deveni mai bun? Nu zic ca nu ii vrei binele, insa (chiar daca orice invat are dezvat) nu cred sa se schimbe. Este doar o batalie a orgoliilor. Acum daca , pe buna dreptate sau nu ai devenit si tu orgolioasa, mentine hotararea actuala, de a nu te intoarce. Daca il mai vrei sa asumi si partea asta cu orgoliul, insa vezi ca el e deja invatat ca poate sa bea, ca nu trebuie sa-ti dea explicatii, ca tu nu poti pleca si sa-ti iei adio ca el sa iti ceara iertare (rar barbatii care fac asta in fata unei femei).
Asa am dedus , poate gresesc, ca tu l-ai vrea cu conditia sa se schimbe. Orice schimbare vine din sine , cel putin eu nu am vazut om sa se schimbe numai ca vrea partenerul, nu pe termen indelungat.
Si daca tu nu ai putut sa ii explici (atunci cand greselile s-au intamplat )motivele tale, nu ai reusit sa ajungi sa impui de la inceput reguli. De vina o fi fost si dragostea.
In situatia actuala, el este tot atat de egoist precum esti si tu. Dar ai tot dreptul sa te gandesti la tine. Nu cred ca se va schimba, tine la tine (dovada mailuri, mesaje) nu ii esti indiferenta, dar el simplu nu vede unde a gresit, o fi de vina educatia primita in familie- educatie de baiatul mamii.
thunami a scris:Nu pricepusi, sunt la adapost de suferinta!
Desi nu vreau sa sufar, prefer riscul asta decat sa fie la adapost de suferinta sentimentele. Pe termen lung, atat prizonierul cat si gardianul se satura de situatia asta.
Bloodrayne a scris:Pai si cum trebuie sa functioneze acea relatie , cand nimeni nu va lasa de la sine?Tu ai mai cedat si nu mai vrei sa cedezi. El este orgolios si nu vede propria greseala, considerandu-se umilit de plecarea ta. (Poate asa vede el ca e normal sa fii barbat.)Nu e nimc rau in orgoliu,(imi plac barbatii orgoliosi)trebuie insa si inteligenta.
Pana la urma tu il iubesti? Si daca da, cum de ati ajuns aici? De ce te-ai lasat manevrata, sperand ca intr-o zi va deveni mai bun? Nu zic ca nu ii vrei binele, insa (chiar daca orice invat are dezvat) nu cred sa se schimbe. Este doar o batalie a orgoliilor. Acum daca , pe buna dreptate sau nu ai devenit si tu orgolioasa, mentine hotararea actuala, de a nu te intoarce. Daca il mai vrei sa asumi si partea asta cu orgoliul, insa vezi ca el e deja invatat ca poate sa bea, ca nu trebuie sa-ti dea explicatii, ca tu nu poti pleca si sa-ti iei adio ca el sa iti ceara iertare (rar barbatii care fac asta in fata unei femei).
Asa am dedus , poate gresesc, ca tu l-ai vrea cu conditia sa se schimbe. Orice schimbare vine din sine , cel putin eu nu am vazut om sa se schimbe numai ca vrea partenerul, nu pe termen indelungat.
Si daca tu nu ai putut sa ii explici (atunci cand greselile s-au intamplat )motivele tale, nu ai reusit sa ajungi sa impui de la inceput reguli. De vina o fi fost si dragostea.
In situatia actuala, el este tot atat de egoist precum esti si tu. Dar ai tot dreptul sa te gandesti la tine. Nu cred ca se va schimba, tine la tine (dovada mailuri, mesaje) nu ii esti indiferenta, dar el simplu nu vede unde a gresit, o fi de vina educatia primita in familie- educatie de baiatul mamii.
Desi nu vreau sa sufar, prefer riscul asta decat sa fie la adapost de suferinta sentimentele. Pe termen lung, atat prizonierul cat si gardianul se satura de situatia asta.
Buna,
Dupa atata timp nu cred ca ar trebui sa se mai puna vorba de orgoliu . Cred ca ar trebui amandoi sa incercam sa incercam sa ne intelegem si sa lasam de la noi pentru a rezolva problemele. Nu zic ca daca am discuta s-ar rezolva ceva.. dar macar incercam. Cred ca se merita sa incercam macar dupa atata timp. Eu mi-am explicat punctul de vedere si chiar am propus sa discutam de f multe ori .. insa el e orbit de orgoliu .. de ceva.. nu stiu de ce anume...insa refuza sa discute. Asta e una din problemele principale ca sa zic asa lipsa de comunicare din partea lui. Acum l-as primi inapoi intradevar doar daca s-ar schimba sau macar sa imi arate ca incearca sa se schimbe..l-as ajuta sa se schimbe poate nu stiu .. depinde de cat de mult isi doreste asta. Dar primul pas din partea lui cred ca ar fi sa renunte la ceea ce il impiedica sa vina sa vorbeasca cu mine. Caci prin mailuri si sms nu se poate vorbi asta e clar. Este clar ca se simte jignit ca am plecat. Asta m-ia zis foarte clar. Insa nu inteleg de ce simte asa doarece i-am zis exact de ce am plecat. Am plecat ca sa realizam amandoi ce se intampla. Nu cred ca stand unul langa altul 24 H din 24 H putem intelege ce se intampla si putem accepta greselile facute si sa incercam sa ne schimbam. Poate ca am gresit ca m-am mutat cu el de la inceput.. poate am oferit prea mult dintr=o data .. poate ca am acceptat prea mult.. Desi de fiecare data cand gresea ii spuneam ca ma deranjeaza si speram sa asculte ce zic .. nu numai sa "dea din cap" cum se zice. Poate toate acestea au dus la situatia inc are ne aflam. Stiti cum se zice.. apreciem ceea ce avem doar dupa ce pierdem acel lucru.. exact la chestia asta mam gandit cand am plecat.. in speranta ca va realiza ce face. Daca am gresit .. nu stiu .. oricum nu regret ceea ce am facut.. mai devreme sau mai tarziu tot ajungeam aici .. si cred ca e bine ca sa ne dam seama din timp pe cine avem alaturi decat sa fie prea tarziu. Si asta a fost cea mai buna metoda pe care am vazut-o in acest moment, ca sa imi dau seama de acest lucru. Recunosc mi-e dor de el de innebunesc...il iubesc foarte mult.. insa nu e de ajuns ca sa ramanem impreuna.. trebuie ca ambii sa simtim la fel sau macar aproape la fel. Daca nu se fac compromisuri si nu avem incredere unul in celalalt nu cred ca se poate ajunge undeva. Situatia pare foarte complicata insa eu zic ca totul e simplu. Daca iubesti faci compromisuri si incerci sa privesti si punctul de vedere al iubitului nu numai din al tau si asta te va ajuta intotdeauna. Totul e sa gandesti in 2 .. nu numai in unu. Orgoliul nu ar trebui sa fie asa de pronuntat .. cel putin fata de mine.
Maria.