Daca tot vorbesti de animale, tratezi ecuatia putin cam superficial. Lasa-ma sa iti spun de ce.
Un animal va ataca de multe ori, va accelera spre tine..dar cand va vedea ca nu simti nevoia sa contraataci, va ajunge sa te ocoleasca sau sa se intimideze in fata ta. Un elefant niciodata nu ii va da atentie unui animal mic si inofensiv, oricat de urat va face el.
Cand sunt cazuri extreme e una. Exceptiile intaresc regula, totusi.
Multi judeca un crestin ca e fraier. Nu e fraier. Lasa-ma sa iti dau un exemplu.
Cand eram copil, primeam dulciuri f bune din strainatate de la verii mei. Pe atunci in tara nu prea se gaseau. Cand cineva incerca sa ma 'pacaleasca' sa ii dau dulciuri, considerau ca m-au fraierit cand le cedam mai mult sau faceam asa zise 'targuri' cu ei - targuri in care eu ieseam chipurile in dezavantaj. Si da, considerau ca m-au fraierit.
Or, eu le dadeam mai mult pentru ca voiam, nu pentru ca ma fentau ei mai tare. Insa nu simteam nevoia sa le demonstrez asta.
Problema aparea atunci cand eu nu voiam sa le mai cedez ceva si pur si simplu nu aveau cu cine discuta. Atunci ramaneau oarecum socati. Unii incepeau sa ma cunaosca cu adevarat.
La fel si cu intimidarea.
Exista mai multe feluri in care sa ii faci fata:
-contraatacul (maraitul, lupta)
-pusul cu botul pe labe (daca ai cu ce)
-ignorarea (care uneori nu e suficienta)
-sau...efectiv sa intelegi ca nu ai de ce te intimida.
Multi nu realizeaza ca solutionarea unui conflict poate sa fie muuult mai usoara dupa ce te-ai detasat. Dupa ce ai realizat ca in acea ecuatie, tu esti ca si un elefant 
Bine, e un exemplu, ia-l te rog ca atare.
Apoi, lucrurile incep sa se aseze de la sine.
Eu feresc privirea, seful intelege ca m-am suparat si daca vrea sa revin la atitudinea pro-activa (nu doar de suficienta) - este necesar sa schimbe placa si oarecum sa ma faca sa inteleg ca isi cere scuze. Nu am nevoie sa o faca verbal de fata cu toti. Chiar nu am.
