Ati fost vreodata tristi?

Sustin parerea lui la i g i u sa (mai putin partea cu scrisul concis - daca simti nevoia sa te descarci, scrie linistita) - stiu si eu cum e sa fii trist. Chiar mai mult decat atat - aveam mai putin decat varsta ta si soarta imi luase cateva dintre persoanele cele mai dragi. Iar pe cei care au incrcat sa ma ajute - i-am incepartat din mandrie, orgoliu sau alte motive.

Cunosti senzatia de cadere in gol - cand simti ca incerci sa faci ceva, sa te legi de cineva si nu poti, pentru ca ceva din interiorul tau nu te lasa? Am trait-o si pe asta.

Si solutia nu e decat una singura - pe care ti-au recomandat-o deja si ceilalti, si ai face foarte bine sa ii asculti - sa incepi prin a te schimba pe tine, iar apoi, urmatorul pas e de a schimba anturajul. Oricum esti la varsta la care ai toata viata inainte - si ai face foarte bine sa profiti de varsta minunanta pe care o ai si care nu se mai intoarce niciodata. Poate daca intri la facultate si iti schimbi colegii, ai sa incepi sa vezi din nou viata in roz.

Si nu uita - daca nu am avea si momente de tristete, poate nu am putea aprecia nici bucuriile la justa lor valoare. Ce zici?

Parerea mea, asa cum am mai spus-o, este ca nu trebuie, cu nici un pret, sa te dai batuta, ci sa te lupti continuu. Pentru ca merita :)

adevarul e ca....nu vreau o viata in roz...dar nici una cuprinsa de intuneric....si daca sa vrea sa ma schimb tot n-as sti de unde sa incep.... tot n-as sti daca as avea forta necesara....sa las anii de singuratate continuua si sa ies deodata la lumina....voua va e usor...aveti pe cine va bizui....dar eu...sunt singura in aceasta lume cruda........

Ai incredere in tine! Uite deja ti-ai facut niste prieteni aici pe roportal!

Pisica neagra are dreptate. Ai toata viata inainte!

Cand am trait clipele cele mai triste, am fost complet singura. Uneori cred chair ca sunt prea egoista si egocentrica - dar daca tu nu gasesti puterea in tine sa te schimbi, sa te ridici si sa pornesti mai departe, atunci nu te poate ajuta nimeni. Pentru ca sa schimbi lumea, trebuie sa incepi mai intai cu tine.

Mie imi place mult fotografia si, poate suna ciudat, dar recomandarea mea e sa rotesti obiectivul - lucrurile care nu ti se pareau clare, se vor clarifica. Cele importante se vor evidentia. Bucura-te de fiecare lucru, cat de mic, pentru ca bucuria si fericirea nu sunt stari continue - chiar si atunci cand esti fericit poti sa ai momente de tristete. Dar ele trebuie sa ramana numai atat - momente.

Fa ceva ce iti place, gaseste-ti un hobby si apoi incearca sa vorbesti cu altii despre asta. Poate fi un bun inceput.

Sau ia-ti un animal - uneori, si asta poate face minuni. Si nu te gandi ca poti schimba totul intr-o zi - ci numai putin cate putin. Si nu uita, bucura-te de fiecare mica realizare.

:)

incredibil...dar in mine,la mine nu exista nimica bun....

Asa ceva nu exista, Adriana, pur si simplu nu exista - fiecare avem cel putin cate ceva bun (dupa cum avem si cel putin cate ceva rau, din pacate). Ti-am spus, numai tu singura poti sa te analizezi si sa descoperi ce anume e bun in tine.

Hai incearca :)

eu cred ca vrei sa te schimbi adriana, din moment ce te/ai deschis in fata noastra. te admir pentru. ca ai avut curajul sa fi tu, sa ni te arati asa, naturala. nu te compatimesc si nici nu incerc sa te inteleg pentru. ca mi/e imposibil. insa nu/mi sa cred ca la 18 ani esti atat de daramata sufleteste si psihic...nu te fac nebuna...nu ma/ntelege gresit. poate vei urma sfaturile ce ti/au fost oferite pana acum. fa/ti cadou se craciun o schimbare radical. vezi si celelalte culori...pentru. ca exista in si pentru. toti. tine/ma la curent...

Incerc din rasputeri sa reusesc, incerc din rasputeri sa ajung unde majoritatea omenirii isi doresc sa ajunga, unde cei mai norocosi isi implinesc cu adevarat Legenda Personala...

Visez sa imi gasesc destinul, sa stiu ce drum voi urma in aceasta viata.... ce fel de tipar vor urma zilele mele... dar atat am...vise...nimica mai mult..... pentru ca eu sunt un nimica....pentru ca sunt un nimeni.. pentru ca urasc atat de mult viata.... pentru ca urasc sa mai fiu singura printre straini.... si imi doresc ca pentru o singura data sa pot zambi de fericire....

Imi doresc sa ajung intr-un loc unde sa pot spune ceea ce gandesc fara sa-mi fie teama de esec sau de lume... unde pot sa ma simt libera....

Visez la un loc in care pot iubi cu adevarat.... un loc unde teama de persoane... de neincrederea lor... de dezamagirea pe care o pot oferi..... sa dispara in ceata din care au venit.... in loc in care pot visa la el nestingherita... intr-un loc in care faptul ca la-am mintit ca m-am prefacut ca sa-la indepartez , pentru ca mi-a fost teama ca la-as putea iubi.... sa dispara.... sa ramana doar iubirea pe care am inceput sa i-o port din momentul in care am observat ca a plecat... din viata mea.... ramanand doar in sufletul meu chinuindu-ma..................

Visez la un loc unde sa nu-mi mai fie frica de intuneric.... iar golul intunecat al inimii mele sa fie umplut cu lumina........ visez sa traiesc iluzia fericirii..... sa vad de ce oamenii isi doresc atat de mult sa-o atinga........

Azi am prins din zbor un zambet.... si in lumea mea neagra sa-a miscat ceva... asa ca azi am dat putin in sentimentalism....melancolia mea a trecut brusc de la aflarea unor raspunsuri ale vietii...la intelegerea, cel putin patetica mea intelegere, a ei ... si am inceput sa analizez anumite aspecte al lumii mele.......si m-am trezit scriind „chestia” de mai sus....... m-ati prins pe picior bun azi..... cine stie cand se va mai repeta..........

Visez la un loc in care pot iubi cu adevarat.... un loc unde teama de persoane... de neincrederea lor... de dezamagirea pe care o pot oferi..... sa dispara in ceata din care au venit.... in loc in care pot visa  la el nestingherita... intr-un loc in care faptul ca la-am mintit ca m-am prefacut ca sa-la indepartez , pentru ca mi-a fost teama ca la-as putea iubi....  sa dispara.... sa ramana doar iubirea pe care am inceput sa i-o port din momentul in care am observat ca a plecat... din viata mea.... ramanand doar in sufletul meu chinuindu-ma..................

Visez la un loc unde sa nu-mi mai fie frica de intuneric.... iar golul intunecat al inimii mele sa fie umplut cu lumina........ visez sa traiesc iluzia fericirii..... sa vad de ce oamenii isi doresc atat de mult sa-o atinga........

Lasa aceasta teama .....uita de ea ...si vei avea numai de castigat...invata sa ai incredere in oameni si vei fi surprinsa de rezultate.

"Fericirea asteapta....pe cei ce plang...pe cei ce sufera...pe cei ce cauta..pe cei ce incearca...pentru ca numai aceste persoane pot aprecia acele intamplari care au lasat un semn in viata lor."

teama e o parte din viata mea.... e o parte din viata ta... e o parte din viata tuturor... e intr-un fel benefica... dar in si, in acelasi timp, diabolica...adica licae God...cu o mana da si cu alta ia.... iar pentru mine ia, in permanenta ia... nu ma primesc inapoi decat si mai multa teama.... intr-un fel mi-e teama chiar de MINE, ceea ce e chiar bizar, dar nu stiu, asta simt....

ah.....Bacca Cat...am 2 pisicute si un catel....o cateluta... care ma calca pe nervi ca n-o pot dresa... si ca latra toata noaptea la catelul vecinului..imi provoaca insomii...am creat ceva, din pct de vedere literar pe tema asta, poate o pun aici la creatie sa-o cititi, sa va amusati(prima pers care a citit-o a spus, citez "tu, fato, n-ai auzit de somnifere...")

in fine....oare de ce pentru mine nu exista nici un liman ispititor... de ce nu reusesc sa-mi gasesc drumul spre viitor....

ah,si...in afara de mine nimeni nu se mai arata trist la orizont in afara de cei care incearca sa ma ajute si care, intre noi fiind vb, o sa ajunga sa ma deteste....asa proorocesc...si "asa" o"sa fie!"...