Ati fost vreodata tristi?

simt o tristete enorma care de fapt este o plictiseala, poate sa-mi sugereze cineva vreun remediu contra ... plictiselii ?

Incearca sa privesti viata prin ochii prietenilor si o sa vezi ca nasti o bucurie in sufletele lor atunci cand tu apari....incearca sa zambesti cat mai des deoarece orice zambet isi are ecoul in suflet....incearca sa iubesti viata pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce nu poate fi.......gandesti in egala masura si cu creierul si cu inima caci sunt complementare.....

Si in ultimul rand,ai incredere ca intotdeauna este cineva care te va ajuta.Tot ceea ce trebuie sa faci este sa ceri ajutorul..faptul ca ai postat aici este un mic strigat de ajutor.Si ai incredere ca noi vom fi langa tine incercand sa te ajutam in masura in care tu ne lasi sa o facem.....Si tine minte:plictiseala nu exista cu adevarat..ea este o stare superficiala care nu rezista decat daca tu vrei ca ea sa reziste...

Asa-i...

adr}{ana a scris:

This life is so fuccaing crazy

tristetea vine de multe ori din lipsa de afectiune.......mi se intampla de foarte multe ori sa ma demoralizeze lucruri marunte...dar toate acestea de a-mi testa prietenii...daca se intampla sa ma lovesc de indiferenta lor acest lucru m-ar intrista mult mai mult. :cry:. am reusit sa trec peste multe cand am simtit ca au fost persoane alaturi de mine care m-au sustinut si ma consoleaza faptul ca un esec ar fi echilibrat de prezenta lor...si cum totul are un scop in viata...ei reprezinta unul si foarte important pentru mine.

daca fiecare si-ar gasi ceva care sa ii motiveze si care sa ii sustina in picioare chiar si in momentele cele mai dificile ar reusi sa priveasca cu alti ochi viata si ar reusi sa treaca peste momentele triste cu mai multa usurinta

De multe ori ma intristez si ochii mi se umplu de lacrimi pentru ca nu sunt un om tocmai fericit si am destule probleme...dar ma gandesc la oamenii de langa mine care trec prin momente cumplite: o mama care tocmai si-a pierdut baiatul de 17 ani intr-un accident de masina (dupa ce cu ceva ani in urma si-a pierdut sotul si fetita), un barbat in floarea varstei care stie ca mai are cateva saptamani (...sau zile) de trait...si atunci imi dau seama ca in comparatie cu altii nu am motive sa fiu trista, ca trebuie sa fiu bucuroasa ca sunt sanatoasa si pot sa-mi vad copilul crescand, ca trebuie sa am destula putere ca sa trec de toate obstacolele pe care viata mi le pune in cale. Timpul le vindeca pe toate si poti sa-ti gasesti in fiecare zi mici bucurii care sa te insenineze cand esti trist: sa te bucuri de o floare, de ciripitul unei pasari, de zambetul unui copil...cel putin asa vad eu lucrurile!

tocmai am primit un mesaj de la o prietena care m-a intristat enorm si suna cam asa:"eu ascult muzica si am realizat cat de repede trece viata asta si nu fcem nica nu traim la maxim avem prejudecati facem compromisuri. asa ca profita arunca-te cu capul inainte.nu vreau sa se termine liceul, o sa imi fie enorm de dor de tot.chiar ca sunt cei mai frumosi ani si nu o sa ne mai intalnim cu asa ceva" :-

Am o mie de motive sa fiu permanent trista si deprimata dar sunt constienta ca n-am voie sa ma prabusesc.Zilele astea mai ales (si inca multe de acum incolo ) am trecut prin spaima de a-mi pierde si al doilea copil(stop respirator,dificultati mari in respiratie) si n-am putut manca doua zile.M-am tinut doar cu lichide.Dar nu pot spune ca nu m-am agatat de fiecare moment de veselie creat in familie.Rad de cate ori am motiv pentru ca stiu ca ma relaxeaza putin.Lupt cu o depresie cronica de 12-13 ani si am folosit toata munitia avuta la indemana ca sa mai trec cate un prag...E greu dar lupt in continuare! :roll: Nu mai vreau sa plang,asa ca: :- ::-:

AnMar sanatate multa puiului tau! ...si pastreaza-ti zambetul...viata e o lupta...dar e frumoasa!

Astazi sunt trista... si stau cu sufletul la gura... O persoana draga se zbate intre viata si moarte. Astept dintr-o clipa in alta sa sune telefonul si sa aud de bine! :roll: Sper ca cineva acolo sus, sa ma auda! MERITA SA TRAIASCA!