Initial a scris:
In blamarea naravurilor nu este nimic filosofic.
Omul vechi, fara a-i atribui conotatie pozitiva sau negativa, este cel care-si pastreaza obiceiurile si conduitele.
Tema filosofica: Elaborarea unui antiviciu pe care viciosii sa si-l administreze benevol si cu placere, acesta urmand sa-i insanatoseasca prin a le face disparute oricare vicii.
Daca în blamarea naravurilor nu este nimic de filosofic, doar nu vrei sa spui de o maniera indirecta ca filosofia începe cu lauda naravurilor ! Asta ar fi mai degraba ironia filosofica, ea poate începe si cu o lauda dusa pâna la extrem, în asa fel ca exagerarea sa scoata în evidenta ridicolul, comicul situatiei, de o maniera indirecta. Dar asta nu are nimic cu blamarea/culpabilizarea de o maniera directa. 
A doua ta idee este foarte interesanta la prima (initiala) vedere. Elaborarea antiviciului a fost deja elaborata, virtutea fiind antonimul antiviciului. Dupa datina anumitor obiceiuri sau conduite, mai vechi, mentalul primar este sub dominatia inconstienta a cliseelor, inversarea valorilor. Asa se face ca viciul este prezentat de adeptii sai ca fiind adevarata virtute. 