Probleme cu parintii - topic combinat

Buna,numele meu este Eva,am aproape 15 ani.Nu stiu daca de vina este aceasta perioada "critica" sau pur si simplu asa a fost sa fie.De cand aveam 5 ani tata a tot inceput sa plece la munca in strainatate,il vad doar 2 sau 3 luni pe an.Locuiesc cu mama si cu bunica.Nu pot sa spun ca viata mea nu a fost niciodata doar lapte si miere,dar in ultima vreme a luat-o razna.Mama si-a dorit intotdeauna copilul perfect,un anume Dexter cu 10 pe linie,devreme acasa,ascultator si politicos.Exista asa ceva?Nu cred...De cand ma stiu nu am putut lua o decizie singura.Ei bine pana la 10 ani totul a mers perfect.Eram mica..ce isi poate dori un copil mic?Nu are pretentii foarte mari.Dar cand am ajuns la adolescenta notele mele au scazut putin,eram mult mai distrata,abea atunci am cunoscut adevarata fire a mamei.Nu tu prieten,nu tu telefon mobil la scoala,nu tu iesit afara dupa ore,nu tu internet(poate doar o ora pe saptamana cand aveam noroc).Doar scoala.Parca notele ar fi fost telul suprem pentru care m-am nascut eu.Chiar si cu cea mai buna prietena a avut probleme intotdeauna.De aceea nu am avut o relatie de prietenie mai lunga de un an.Mama trebuia sa stie totul despre ea.Note,situatie,familie.Ma deranja la cumlme!Imi verifica totul!Mesaje din telefon,arhiva de pe messenger.Ma simteam urmarita non-stop.Era singurul parinte din toata clasa,daca nu chiar din toata scoala care venea sa ma ia de la scoala,care ma ducea la scoala (casa mea fiind la cateva strazi departare de scoala),care venea sa vorbeasca cu dirigintele de 3 sau 4 ori pe saptamana.Toata clasa ma ura.Cand se hotarau sa chiuleasca toti in grup eu eram singurul elev care ramanea in clasa...de fica mamei.Chiar si in vacantele de vara nu aveam voie sa ies decat o ora sau doua afara,si asta ziua,iar toti ceilalti de varsta mea stateau pana la ore tarzi afara.Cand mergeau la plaja sau la mall nici macar nu ma intrebau,stiau deja ca nu m-ar lasa mama.Incepusem sa nu o mai suport.Ma asculta la fiecare lectie,imi verifica fiecare tema,de fiecare data cand erau teste la scoala ma intreba si ce note au luat ceilalti,iar daca eu aveam note mai mici decat ei imi tinea o teorie de 2-3 ore ca sa imi spuna cat de proasta sunt.Acum sunt clasa a8a,pardon a9a,tocmal am terminat generala,nici macar in privinta liceului nu am avut voie sa aleg eu.Tot ea a luat decizia asta...Intotdeauna am vrut sa intru la o scoala de arte,dar ea nu a tinut niciodata cont de talentul meu,a spus ca e o mare prostie desenul si ca nu voi face niciodata nimic in viata cu el.A decis sa ma inscrie la cel mai bun liceu din judet,crezand ca voi ajunge departe...Eu nu stiu cum o sa tin pasul acolo,si ma gandesc ca tot ea o sa imi reproseze ca sunt o ratata si ca nu pot invata.Mai nou am inceput la apelez la etnobotanice..droguri..tigari..alcol,am reusit deoarece si-a gasit un stlujba cu program o zi/o zi,mi exact o zi acasa,o zi munca.Stiu ca nu este o solutie buna,dar ma face sa uit de tot.Acum doua zile mi-a interzis sa ies afara pentru ca cea mai buna prietena a mea are un iubit,si mi-a zis ca nu mai am ce vorbi cu ea,ca are o influenta proasta asupra mea,defapt intodeauna mi-a zis despre prietenii mei sa nu mai umblu cu ei,ca toti ar vrea sa imi stice notele,asta e gandirea ei "cel apropiat te sapa intotdeauna,iti mananca de la gura,iti ia tot"Mi se pare o prostie,sunt cea mai incuiata persoana pe care o cunosc.Nu mai suport ! Isi bate joc de viata mea!Nu realizeaza ca o data ce imi va oferi putina libertate o sa o iau razna de tot.Acum urmeaza liceul,probabil cei mai frumosi 4 ani din viata unei persoane.Frumosi?Sincera sa fiu mai bine nu il mai fac decat sa ma fac de ras si acolo.Nu voi putea avea un iubit niciodata,o ba da,ales de ea,bineinteles mi-a mai zis de multe ori "sa aiba bani si renume!".Probabil multi dintre voi imi veti da sfaturi de genul "discuta cu ea! spune-i ce ai pe suflet!" Am incercaat! De fiecare data cand incerc sa dicut cu ea,tipa!Imi spune ca de ce "ii raspund"Chiar si cateva mame ale colegelor au incercat sa discute cu ea,pur si simplu nu merge.Si tata a rugat-o sa imi ofere putina lbertate,la care ea i-a raspuns "poftim? dar ce ai vrea? sa ajunga ca toate fufele?" Nu exagerez absolut deloc,numai eu stiu prin ce trec.Toata lumea ma evita,acum o saptamana dupa examen,colegii se pregateau sa mearga la plaja..I-am auzit vorbind "Hai sa o luam si pe Eva"-"Dute ma...pe aia nu o lasa masa nici sa treaca strada".Ma simt oribil...Ma gandeam sa apelez la un profesor sau la cineva oricine,dar stiu ca imi urmareste fiecare pas si imi va inrautatii situatia.Ma jur ca o data ce voi deveni majora nu ma mai vede acasa!Ce sa fac?

Mama ta isi traieste viata prin tine. E o forma de narcisism ar zice unii dar eu consider ca e ceva demonic (gen posesie). Ea nu te poate accepta decat in conditiile in care esti/ai fi/ai deveni ceea ce ea isi doreste/invidiaza/ar fi vrut sa fie. Ce sa zic, ai crescut si stai in casa cu cel mai mare dujman al tau. Ai crescut ca un sclav, ai viata de sclav.

Si eu am avut parinti asemenea cu ai tai. Trebuie sa te rupi total afectiv de ea, sa o vezi de acum incolo ca pe un strain cunoscut. Si la majorat sa faci tot posibilul sa pleci. Altfel, iti va neantiza sinele (dorinte, emotii, aspiratii). Vei ajunge un mort viu. Asa cum sunt pacientii cronici de la psihiatrie. Si ei au acasa asemenea parinti si ca sa-i suporte iau diverse pastile, insa emotional ei nu mai simt nimic. Poti pleca si de pe acum, iti gasesti un prieten si te muti la el. Apoi la 18 ani iti gasesti job si gata. Ai grija sa nu alegi inconstient in preajma ta oameni ca si mama ta. La 15 ani deja ai constientizat enorm legat de ceea ce iti face mama ta. Altii nici la 35 nu reusesc sa-si dea seama. Eu zic ca vei izbandi sa scapi.

EvaXx a scris:

Ma jur ca o data ce voi deveni majora nu ma mai vede acasa!Ce sa fac?

Asa sa faci! Sa vezi ce inseamna libertatea dupa care tanjesti!

Pentru ca si libertatea absoluta (pe care eu am avut-o) poate fi la fel de angoasanta.

Ce sa faci? Nu uita sa stergi istoricul navigarii pe internet! :)

Big Lebowski a scris:

La 15 ani deja ai constientizat enorm legat de ceea ce iti face mama ta. Altii nici la 35 nu reusesc sa-si dea seama. Eu zic ca vei izbandi sa scapi.

ma indoiesc ca a constientizat ceva.

Poate ca maica-sa exagereaza cu supravegherea, dar se poate vedea si intentia buna, pt ca un copil la 15 e necopt, nu stie pe ce lume traieste.

La 15 ani crede ca viata e ca in filme.

@Eva

daca maica-ta iti raspunde "nu-mi raspunde tu mie" ii poti spune "asta nu e un raspuns, asta nu e comunicare". Ii poti spune "m-am scarbit de atata invatat, nu vad rostul, de ce as invata? spune-mi tu." Sau ii poti spune "inteleg ca vrei sa ma protejezi, dar simt ca nu am intimitate. De ce nu ai incredere in mine?"

iti recomand sa te uiti la filmul romanesc "Weekend cu mama".

Hypathia a scris:

Poate ca maica-sa exagereaza cu supravegherea, dar se poate vedea si intentia buna, pt ca un copil la 15 e necopt, nu stie pe ce lume traieste.

Maicasa e un Agresor care traieste prin identificare cu Victima. O paraziteaza la maximum. Fata are noroc ca isi da seama de ceea ce i se intampla.

Da, asa este isi bate joc de viata ta, e o bestie. Am avut parinti asemenea.

Din pacate mai ai inca cel putin 3 ani pana vei avea dreptul sa iesi din mediul ei bolnav, asa sunt legile in lumea asta pana la 18 ani esti mai mult sau mai putin proprietatea parintilor. Poti sa te opui, incearca sa-ti dai seama daca ai resursele psihice sa ii ignori pretentiile sau sa o domini si sa faci tot cum vrei tu in ciuda ei. Atentie totusi daca iei calea asta ramai contienta de care sunt prioritatile tale si lucrurile care conteaza pentru tine, altfel o sa te pierzi intr-un haos mental de jocuri si lupte de putere fara sfarsit.

Teoretic nu poate sa te dea afara din casa daca incetezi sa i te mai supui fiindca pana la 18 ani are datoria sa-ti asigure un acoperis, dar practic orice e posibil in cand esti la mana agresorului. Poti incerca sa ceri aajutor la protectia copilului sau ce alte servicii sociale mai sunt prin Romania care au datoria sa iti apere interesele. Daca te bate sau altfel agreseaza fizic e chiar imperativ sa apelezi la servicii care au datoria sa te apere, afirma-ti drepturile altfel daca ramai apatica o sa-ti afecteze in timp si mintea si increderea in sine, nu numai corpul. Daca incetezi sa i te mai supui, agresori feroce ca mama ta pot chiar sa te schilodeasca in bataie sau chiar omoare. Nu exagerez.

S-ar putea ca in anii astia pana implinesti varsta care iti da voie sa pleci din inchisoarea familiei, sa nu te mai poti concentra la liceu (plus ca scolile si liceele romanesti sunt ele insele un mediu unde agresiunea e la ea acasa), sa iti scada notele, sa devii prea devitalizata ca sa te mai ocupi de formarea ta profesionala si alte modalitati care ti-ar asigura independenta financiara. Asa ca s-ar putea ca si dupa 18 ani sa te trezesti ca n-ai resurse sa te desprinzi si esti dependenta tot de mama ta. Daca as putea da timpul inapoi cred ca eu as fi parasit Romania odata ce am terminat liceul si m-as fi facut prostituata independenta in Vest. Daca stii cum sa eviti sa cazi in anumite plase asta poate fi o viata foarte frumoasa si abundenta.

ce traiesti tu, nu e viata, e chin. nu cred ca merge cu vorba bună sau cu explicaţii, tot la ideile ei comuniste o sa răm

Ce sa faci? Sa lasi tigarile/drogurile/etnobotanicele/alcoholul[eventula pentru mai tarziu] si incearca sa o intelegi pe mama ta ca iti vrea doar binele, asa cum e orice parinte.

Parintii sunt in cele mai multe dintre cazuri buni, si urmaresc binele copilului lor, ei avand experienta vietii. Insa, in cele mai multe cazuri copiii nu inteleg nimic, si astfel se simt agresati, ingraditi, etc. Nu cred ca e bine ca copiii sa fie incurajati in a-si blama parintii, ci trebuie ajutati sa ii inteleaga.

hans a scris:

Parintii sunt in cele mai multe dintre cazuri buni, si urmaresc binele copilului lor, ei avand experienta vietii. Insa, in cele mai multe cazuri copiii nu inteleg nimic, si astfel se simt agresati, ingraditi, etc. Nu cred ca e bine ca copiii sa fie incurajati in a-si blama parintii, ci trebuie ajutati sa ii inteleaga.

Sigur, ne-am nascut sa ne iubim parintii, ei pe noi nu. Ce treci tu cu vederea este ca desi toti copiii isi iubesc parintii, nu toti parintii isi iubesc copiii. Este inutil pentru copii ca in acest demers da a-si iubi parintii, sa devina niste Sisifi tristi la comanda unor parinti de tip Procust. Acestia nu-si vor putea accepta copiii decat in conditiile in care acestia ar deveni ceea ce si-ar fi dorit parintii sa devina. Dar ceea ce nu stiu copiii despre parintii de tip Procust e ca niciodata nu-i vor putea multumi. Exista o singura cale de a multumi un asemenea parinte. Sa te desparti de el pentru totdeauna.

Big Lebowski a scris:

Sigur, ne-am nascut sa ne iubim parintii, ei pe noi nu. Ce treci tu cu vederea este ca desi toti copiii isi iubesc parintii, nu toti parintii isi iubesc copiii.

Putine cazurile in care parintii nu-si iubesc copiii.Mai dau astia pe la PRO tv pe la 5...

Cele mai multe cazuri sunt in care nu inteleg ceea cevor parintii sa le transmita, si astfel copiii isi creaza o imagine cu parintele ca dusman, agresor, inamic, satana...

De fapt, orice copil are "probleme" cu parintii, chiar si aceia care nu-i percep ca satane[cum gresit o fac unii]. Copiii, mai ales astia trecuti de perioada copilariei, ar trebui sa se judece pe ei insisi[pentru ca ei au o problema, nu parintii lor] inainte de a-si sataniza parintii pe care nu i-au inteles si care nu au reusit sa se faca intelesi.