Probleme cu parintii - topic combinat

Doamne ce poveste trista..

Sfaturi prea multe nu ti se pot da...pentru ca e greu sa fii in situatia asta..E mama ta si trebuie s-o respecti...Nu poti sa te aperi decat verbal..Daca ai reusi sa vorbesti omeneste cu ea.. sa te asculte.. Esti mult mai matura pentru varsta ta..si asta n-o sa-ti fie decat benefic..

Fa-o sa inteleaga ca n-o ai decat pe ea si ea pe tine, trebuie sa va intelegeti si sa fiti prietene..

Si eu cred ca mama ta a trecut prin trauma divortului si a trait singura, te-a crescut singura.. Cine stie ce alte frustrari are pe care nu ti le spune..

Eu cred ca totusi daca te duci la ea cu dragoste, o iei in brate si-i spui ca vei fi alaturi de ea orice s-ar intampla, ca vrei sa fiti prietene..Poate o sa se deschida, poate o sa lase garda jos..

pe de alta parte, ma gandesc ca poate are nevoie si de tratament medical, poate are carenta de minerale, vitamine..

Stiu ca dupa nastere si eu am avut o cadere si am facut un tratament cu toata gama de B-uri+gluconolactat de calciu si magneziu, 10 zile consecutiv, injectabil. Functioneaza. mai sunt si alte medicamente antistress..

Poate se duce si ea la o sala de fitness..Da-i sugestii sa iasa din rutina, du-te si tu cu ea.. .

Faceti lucruri impreuna..

Imi pare asa de rau pentru tine, nici eu nu m-am inteles bine cu parintii, am luat bataie pana la 16 ani, dar pe urma s-au limitat numai la a ma jigni.. N-am comunicat niciodata si traiesc cu impresia ca cel putin mama nu ma iubeste.. Dar ea macar n-a dat..

Incearca sa-i gresesti cat mai putin ..Stiu ca nici noi copiii nu suntem perfecti, dar in acelasi timp, avem si alt mod de gandire.. "Eu ca tine am fost, dar tu ca mine n-ai fost" Oricat de oribila ar fi fraza asta, are un sambure de adevar... Acum sunt si eu parinte si vad cum e..

Doamne, mi-a venit sa plang... cand am citit...

Orice ar fi, nu lasa ca situatia asta sa-ti scada respectul de sine, asta o sa te afecteze pe toata viata..trebuie sa ai incredere in tine, nu te lasa descurajata si ai incredere in valoarea ta!

Da, corect, daca ar reusi sa vorbeasca cu ea, ceea ce mi se pare ca e greu, nu neaparat imposibil. Una la mana, ca s-ar putea sa nu fie ascultata si s-ar putea iar sa fie certata si agresata (fizic sau verbal) pentru ca "indrazneste sa comenteze" si a doua la mana, pentru ca s-ar putea sa-i fie ei extrem de frica sa o provoace pe mama ei la o discutie.

Chiar nu imi dau seama ce sfat ar trebui sa-ti dau. Binenteles ca cel mai bun sfat ar fi sa vorbesti cu mama ta, pentru ca cea mai buna solutie in toate problemele o reprezinta comunicarea.

Indicat ar fi sa o prinzi intr-o zi in toane bune si atunci sa vorbesti cu ea. Astfel ai siguranta ca nu vei primi un raspuns de natura agresiva. Ai putea sa-i spui astfel tot ceea ce ai pe suflet, tot ceea ce te deranjeaza la ea.

Mult succes si de asemenea mult curaj, pentru ca ai nevoie!

nu spun sa o lovesti,dar cand incearca sa te loveasca incearca sa o prinzi de maini sau sa te aperi cumva.poate trebuie sa te rastesti la ea sa se trezeasca si sa inceapa sa te asculte si sa te respecte.

Una la mana eu i-as impusca pe tipii astia de parinti si stiu ce inseamna ca si pretena mea trece prin asta!Nu esti nebuna doar ca esti bolnava pe sistem nervos....si eu sunt bolnav pe sistem nervos din cauza multor probleme adunate dealungul aniilor!

Incearca sa vb cu ea sa ii spui ceea ce te deranjeaza cel mai mult la ea daca nu merge asa cand tipa la tine spunei sa inceteze si vb foarte calm cu ea!

Este prea dura cu tine si nu cred ca esti un copil rau sau eu stiu ca sa faca lucrurile astea.Nu te speria nu esti nebuna sau eu stiu ce doar ai ajuns la saturatie si asa faci cand numai suporti ceea ce ti se intampla!

Este cel dureros lucru pt un copil sa ii faca asa parintii este deajuns sa iti faca asa unu din parinte si inebunesti de durere!

Take care!

Nashpa "poveste"(macar de-ar fi fost), cat mi-ar fi ea de mama sincer i-as raspunde cu aceeasi moneda ca sa-si "guste" propriul tratament. Mai bine incearca ceea ce a scris "Koolcsy" cu o singura precizare: nu sa incerci sa o prinzi, chiar sa o prinzi de maini si i-as mai spune: Gata, pana aici,s-a terminat smecheria, nu ma mai poti lovi.

Pentru "crizele" tale, incearca sa nu te mai descarci pe tine, gaseste-ti altceva de facut.

cristy_05 a scris:

Este prea dura cu tine si nu cred ca esti un copil rau sau eu stiu ca sa faca lucrurile astea.Nu te speria nu esti nebuna sau eu stiu ce doar ai ajuns la saturatie si asa faci cand numai suporti ceea ce ti se intampla!

Este cel dureros lucru pt un copil sa ii faca asa parintii este deajuns sa iti faca asa unu din parinte si inebunesti de durere!

Take care!

Bolnav pe sistem nervos, inseamna nebun. Chiar si-asa voi nu sunteti bolnavi in sensul asta ci doar treceti prin niste momente triste. Nu cred ca aveti apucaturi pe care nu le puteti controla sau gandi. . Sunteti tineri si ganditi rational, la un moment dat povestile astea vor fi uitate, daca nu-ti umpli sufletul cu ura..

Aveti grija de voi si.. fiti buni.

Dulcica a scris:

Bolnav pe sistem nervos, inseamna nebun. Chiar si-asa voi nu sunteti bolnavi in sensul asta ci doar treceti prin niste momente triste. Nu cred ca aveti apucaturi pe care nu le puteti controla sau gandi. . Sunteti tineri si ganditi rational, la un moment dat povestile astea vor fi uitate, daca nu-ti umpli sufletul cu ura..

Aveti grija de voi si.. fiti buni. 8)

Eu nu sunt nebun doar ca atunci cand ma enervez foarte tare imi tremura mana dreapta!Eu unu am trecut peste acele momente ingrozitoare si sunt super fericit acu ma simt superb

Eu nu mai am sufletu plind de amaraciune.........sunt cu totu alt om!

On topic:O sa iti fie foarte greu sa treci peste aceasta problema...desi cel mai bine este sa comunici cu ea daca nu merge nu te intelege inseamna ca are ceva la bibilica sorry ca vb asa de ea!

Take care!

Kitty_cat a scris:

Nu stiu ce sa mai fac!! Uneori cand striga la mine merg in camera si fac o criza...ma trag de par, imi dau pumni in cap si ma zgariu cu unghiile pe fata...,nu ma pot controla!! Oare sunt nebuna?

Doar ca reactionezi fara sa te stapanesti la unele lucruri de care ti-e frica sau iti provoaca neplaceri majore nu inseamna neaparat ca esti nebuna...fiecare om reactioneaza in felul lui.Cat despre problema ta,trebuie sa-ti multumesc sa ai avut initiativa de a infiinta acest topic.Multi adolescenti trec prin astfel de probleme..si pe urma ne miram de ce majoritatea fug de acasa si isi gasesc refugiul in tot felul de prostii.Si eu sunt o adolescenta "chinuita" cam in acelasi fel.Cea mai buna solutie este,cum au zis si cei care au postat inaintea mea,sa discuti cu mama ta si sa-i spui tot ce ai pe suflet...chiar daca nu va intelege pe loc,in timp si cand tu vei mai creste putin poate situatia se va schimba.Si eu am incercat aceasta metoda...fara succes insa,poate ca discutia pe care am avut-o cu ei trebuia facuta mult mai devreme dar nu am avut destul curaj,si acuma la frumoasa varsta la care esti liber sa faci ce doresti d.p.d.v. legal sunt obligata sa intru in casa la ora 8 seara......Asa ca,fa-ti curaj si vorbeste cu mama ta,s-ar putea sa ai de castigat!

mai copii, parintii mei m-au tinut din scurt pana la 24 de ani.. din cauza ca n-am stiut sa vorbesc cu ei.. Am fost cea mai mare si, din cate am vazut si am auzit, primii nascuti sunt cei mai supusi la un tratament din-asta.. Cu urmatorii, parintii tind sa fie mai indulgenti. La mine asa a fost, sau ceilalti frati ai mei au stiut sa-si spuna punctul de vedere .. Mie mi-a fost prea frica de bataie.. nici nu ridicam capul din pamant si nu aveam voie sa plec din camera pana ce tata nu-si termina tirada..

Asa ca nu taceti, spuneti ce aveti de spus, de cate ori trebuie. Poate la inceput o sa va mai scape cate una sau n-o sa le convina, dar in timp, o sa se obisnuiasca cu ideea ca aveti si voi un punct de vedere. Asta inseamna comunicare. Bineinteles, fara tupeu. Cu respect si bun simt...

Pana la 24 de ani? :flowers: