mai copii, voi care scrieti ca va simtiti nedreptatiti de mamele astea exagerate, v-ati pus doar si pentru o clipa in locul lor?
iti reproseaza ca ti-a luat telefon de 5 milioane. tu ti-ai luat macar o saptamana din "binemeritata" ta vacanta sa muncesti si sa castigi un ban? ai fumat iarba "odata" si ea stie?? si te intrebi de ce traieste cu frica in san, de ce e nervoasa si probabil ca sunt momente in care, ca mama singura simte ca ii fuge pamantul de sub picioare?
"ma suna la telefon sa ma controleze cand sunt cu prietenii in oras" - tu te-ai gandit vreodata ca la toate ororile care sunt aratate la tv, cu copii gasiti morti pe nu stiu unde sau aruncati de pe bloc de altii care au o scuza foarte "bine intemeiata"cum ca victima n-a vrut sa-i dea o tigara sau ca i-a furat iubita, te-ai gandit ca poate prin telefonul ala care pe tine te deranjeaza atat de tare vrea doar sa-ti auda vocea si sa se asigure ca tu esti ok?
credeti ca este asa greu sa raspunzi cu un "da mama, sunt bine", sau cumva va e teama ca rad prietenii de voi? pentru ca e normal sa ganditi tot la fel, doar sunteti prieteni.
n-am sa spun ca ea nu greseste, dar in momentul in care pui in balanta motivele fiecaruia, de ce ale ei mi se par mai intemeiate? o fi din cauza ca nu mai am 17 ani? nu cred
cand a fost ultima oara cand ati stat de vorba linistiti cu ele, cand nu ati preferat sa spuneti ce aveti pe suflet prietenului de langa voi si v-ati dus la ea? nu credeti ca e greu sa stii despre copilul tau doar franturi sau doar ce se vede la "suprafata"? si in cazul in care este asa, nu e normal sa te judece gresit, pentru ca nu stie ce e in mintea ta?
refuz sa cred ca o mama poate ramane surda cand copilul se duce si ii spune "mama am nevoie sa vorbim, uite cum as vedea eu lucrurile" si daca si tu stii sa oferi ceva in schimb, altceva in afara de "note de plata", repet.. refuz sa cred ca nu ar intelege.
ma scuzati am scris cam mult, nu vreau sa agasez