Topic special de expunere a sublimitatii crestinismului oficial ortodox

Acest topic are ca tema evidentierea aspectelor frumoase, speciale, demne de admirat si urmat, ale crestinismului oficial ortodox.

In nici un caz tema nu e, ce fac popii si liderii B.O.R. sau babele, ...!!!

Discutiile se vor axa pe tema data in masura cunostintelor fiecaruia, nu pe ceea ce inventeaza fiecare despre crestinismul ortodox oficial.

Conform crestinismului oficial, Iisus este fiul lui Dumnezeu si totodata Dumnezeu adevarat, are doua firi, una omeneasca si una dumnezeiasca,

Dumnezeu este o singura fiinta in trei ipostasuri (persoane), Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant.

Poruncile crestinismului sunt doua:

<<Prima porunca este: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si din toata puterea ta."

- Iar a doua este : "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei XXII, 37-40; Marcu XII, 30-31).>>http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/catehismul-bisericii-ortodoxe/poruncile-legii-celei-79765.html

<<Aceasta inseamna cumva ca legea cea veche, a celor zece porunci dumnezeiesti,si-a pierdut insemnatatea si valoarea prin darea acestor doua porunci?

Nu. Aceasta inseamna numai ca iubirea pentru Dumnezeu si pentru aproapele nostru desavarseste intreaga lege veche, dupa cum spune si Apostolul: "Iubirea este deci implinirea legii" (Romani XIII, 10). Cu alte cuvinte: iubirea este mai presus de porunca si de oprire, caci ea infraneaza mai mult decat i se cere si face mai mult decat ne asteptam de la ea.http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/catehismul-bisericii-ortodoxe/poruncile-legii-celei-79765.html

Si ca sa punem inceput, voi scrie eu o prima idee.

De ce trimite crestinismul la iubirea aproapelui ca pe tine insuti iar pe Dumnezeu altfel?

Intrucat lasa la latitudinea ta "jertfa cotidiana sau existentiala" in favoarea aproapelui, fara sa iti ceara a il aseza mai presus de tine, doar sa il iubesti ca pe tine, dar in privinta lui Dumnezeu, desi nu ti se cere neaparat jertfa, ti se cere o iubire asa cum poate nici nu te-ai gandit vreodata sa iti oferi tie, o iubire totala; de ce nu ti se cere o iubire totala fata de tine si in consecinta fata de aproapele?

Intrucat se evita incurajarea egoismului negativ, a inaltei pareri de sine (mandria cea negativa).

Desigur se porneste de la ideea, fiecare voluntar si involuntar se iubeste pe sine.

Consider insa de datoria noastra a tuturor a ne invata pe noi insine, unii pe altii si pe copii nostrii, in ce consta iubirea de sine, pentru ca astfel sa avem reper in implinirea legilor crestin ortodoxe.

Ce a facut Iisus?

A rascumparat, a adus iertare prin jertfa firii sale omenesti, in privinta pacatului adamic si astfel toti oamenii pana la judecata de apoi, nu mai merg in iad; ba mai mult a ridicat pacatele oamenilor din intreaga temporalitate oferindu-le din nou posibilitatea de a ajunge in rai dupa iesirea din trup, cu conditia respectarii poruncilor si a marturisirii pacatelor.

Ce jertfa mai mare poate face cineva din iubire, decat sa se dea pe sine schingiuirilor si mortii?

Nu mi-am propus insa sa bat moneda pe dogma, ma atrage mai mult latura isihasta a ortodoxismului.

suntnusunt a scris:

Acest topic are ca tema evidentierea aspectelor frumoase, speciale, demne de admirat si urmat, ale crestinismului oficial ortodox.

In nici un caz tema nu e, ce fac popii si liderii B.O.R. sau babele, ...!!!

Ce a facut Iisus?

A rascumparat, a adus iertare prin jertfa firi sale omenesti, in privinta pacatului adamic si astfel toti oamenii pana la judecata de apoi, nu mai merg in iad; ba mai mult a ridicat pacatele oamenilor din intreaga temporalitate oferindu-le din nou posibilitatea de a ajunge in rai dupa iesirea din trup, cu conditia respectarii poruncilor si a marturisirii pacatelor.

Ce jertfa mai mare poate face cineva din iubire, decat sa se dea pe sine schingiuirilor si mortii?

Nu mi-am propus insa sa bat moneda pe dogma, ma atrage mai mult latura isihasta a ortodoxismului.

Domnule, dincolo de aspectele frumoase ale creştinismului oficial ortodox, am impresia că eşti cel mai dogmatic de p'acilea :)

"Sfântul Grigorie Palama şi doctrina isihastă

Atât Sfântul Grigorie cât şi ceilalţi isihaşti învăţau că există deosebire între fiinţa lui Dumnezeu - nevăzută şi inaccesibilă oamenilor – şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană în mod personal din fiinţa divină, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor.

Această învăţătură este deosebit de importantă, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om prin energiile necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare".

El învăţa că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea.

Este deci o deosebire între fiinţa lui Dumnezeu cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) - şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra cărora revarsă harul Său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi îndumnezeirea până la "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4, 13).

Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi şi, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi are izvorul în revelaţia Noului Testament şi în învăţătura Sfintilor Parinti greci.

Prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu, adică fără să devenim coesenţiali cu Dumnezeu, Care rămâne în veşnicie ascuns în esenţa Sa, cunoscută numai de Fiul şi de Duhul Sfant. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi" (Sf. Atanasie cel Mare († 373),Cuvânt despre întruparea Logosului, Migne, P.G., XXV, 192 B)."

http://ro.orthodoxwiki.org/Isihasm#Practica_isihast.C4.83

Miezul doctrinei isihaste care s-a impus în Ortodoxie constă în faptul că fiinţa lui Dumnezeu, inaccesibilă omului, şi energiile Sale divine nu sunt separate, deşi se deosebesc, ci formează o unitate, dar până la om ajung energiile sau puterile divine, nu fiinţa însăşi a Dumnezeirii, căci Dumnezeu în fiinţa Sa rămâne inaccesibil oamenilor.

http://ro.orthodoxwiki.org/Isihasm#Practica_isihast.C4.83

suntnusunt a scris:

- Iar a doua este : "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei XXII, 37-40; Marcu XII, 30-31)

Desigur se porneste de la ideea, fiecare voluntar si involuntar se iubeste pe sine.

Ce jertfa mai mare poate face cineva din iubire, decat sa se dea pe sine schingiuirilor si mortii?

Pare frumos, la prima vedere, dar...

Creştinismul nu numai că nu ne învaţă să ne iubim, ci mai curând să ne urâm pe noi înşine, ca nişte păcătoşi, biete făpturi incomplete.

Isus s-a iubit pe sine dându-se schingiurilor şi morţii, Aşa ne iubeşte şi pe noi?

Marinel a scris:

Pare frumos, la prima vedere, dar...

Creştinismul nu numai că nu ne învaţă să ne iubim, ci mai curând să ne urâm pe noi înşine, ca nişte păcătoşi, biete făpturi incomplete.

Isus s-a iubit pe sine dându-se schingiurilor şi morţii, Aşa ne iubeşte şi pe noi?

Nu asta e ideea.

Tu, ai pe cineva drag? Iubesti pe cineva?

Te-ai sacrifica pentru ea (el)?

suntnusunt a scris:

"Sfântul Grigorie Palama şi doctrina isihastă

Atât Sfântul Grigorie cât şi ceilalţi isihaşti învăţau că există deosebire între fiinţa lui Dumnezeu - nevăzută şi inaccesibilă oamenilor – şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană în mod personal din fiinţa divină, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor.

Această învăţătură este deosebit de importantă, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om prin energiile necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare".

El învăţa că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea.

Este deci o deosebire între fiinţa lui Dumnezeu cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) - şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra cărora revarsă harul Său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi îndumnezeirea până la "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4, 13).

Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi şi, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi are izvorul în revelaţia Noului Testament şi în învăţătura Sfintilor Parinti greci.

Prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu, adică fără să devenim coesenţiali cu Dumnezeu, Care rămâne în veşnicie ascuns în esenţa Sa, cunoscută numai de Fiul şi de Duhul Sfant. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi" (Sf. Atanasie cel Mare († 373),Cuvânt despre întruparea Logosului, Migne, P.G., XXV, 192 B)."

http://ro.orthodoxwiki.org/Isihasm#Practica_isihast.C4.83

Rezumat teologic

Miezul doctrinei isihaste care s-a impus în Ortodoxie constă în faptul că fiinţa lui Dumnezeu, inaccesibilă omului, şi energiile Sale divine nu sunt separate, deşi se deosebesc, ci formează o unitate, dar până la om ajung energiile sau puterile divine, nu fiinţa însăşi a Dumnezeirii, căci Dumnezeu în fiinţa Sa rămâne inaccesibil oamenilor.

http://ro.orthodoxwiki.org/Isihasm#Practica_isihast.C4.83

"Rugaciunea inimii este nestemata invataturii si meditatiei crestine. Azi din pacate, isihasmul se mai practica in putine locuri pe glob. Rugaciunea inimii este mult superioara rugaciunii obisnuite caci ea sporeste necontenit puterea de concentrare si creste profunzimea perceptiei si aduce linistea sufletului, o stare permanenta de beatitudine pentru cel care se roaga.

Rugaciune inimii:

"Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma."

Da, este o cale frumoasa si in acest articol se prezinta, intr-un mod de-a dreptul exceptional si treptele acestei rugaciuni si chiar asa este. Am mai postat acest link demult(si)p-aci, pe undeva.

http://www.elixir.ro/isihasmul-rugaciunea-inimii.37.html

De ce nu zice nimeni ca sfintii pomeniti apartin bisericii copte -monofizite,si eretice,dupa parerea bisericii ortodoxe?

Mai mult,atat isihasmul cat si monahismul insusi,isi au sursa in aceeasi biserica copta,"eretica".

Parintii din pustie,scrierile patericului,limonariului si altor asemnea carti cu vietile sfintilor,se refera la aceeasi "parinti din pustie"(desertul egiptean)

Insa biserica ortodoxa vrea musai sa pretinda ca e prima si cea mai veche din lume -o alta minciuna,pentru ca ghici: ce mai veche biserica crestina din lume,e tot biserica copta!

http://politeia.org.ro/magazin-istoric/civilizatii-coptii-vechii-egipteni/10686/

suntnusunt a scris:

Ce jertfa mai mare poate face cineva din iubire, decat sa se dea pe sine schingiuirilor si mortii?

Cea mai mare jertfa a fost, data fiind natura sa duala, de om-dumnezeu, sa cedeze natura sa umana in fata vointei lui D-zeu. Pentru ca omul este orgolios, temator, nesupus, iar D-zeu ii cere sa jertfeasca aceste porniri naturale si firesti pentru un bine superior, un ideal caruia nu ii pricepem cu fiinta noastra intreaga semnificatie. Asta inseamna jertfa lui Iisus, un exemplu de renuntare de sine pentru un bine altruist. Asta ne invata, nu suferinta inutila cum cred unii. Dar e foarte greu sa nu fii mandru si orgolios intr-o lume in care te zbati sa traiesti cat mai bine, daca se poate in detrimentul cui se nimereste.

suntnusunt a scris:

Ce jertfa mai mare poate face cineva din iubire, decat sa se dea pe sine schingiuirilor si mortii?

Sa fie alaturi de noi pe veci, atata timp cat Il cerem aproape.

Stii, in viata sacrificam una alta pentru cei dragi, dar in timp, uneori, nu o mai facem...uneori iubirea unul om fata de altul nu este atat de puternica incat sa mergem pana la capat cu acceasi intensitate a daruirii..Iisus ne lasa sa intelegem ca o poate face. Trebuie doar sa credem in El pentru a fi acolo, langa noi.

Mi-am amintit de o povestioara.

De-a lungul vietii un om se plimba pe o plaja cu picioarele gole, iar in nisip in urma lui se vedeau cate 2 perechi de pasi. Doi pasi erau ai lui si doi ai lui Dumnezeu.La un moment dat, intr-un moment de nefericire cumplita, , omul priveste in urma lui si observa ca de la un anumit punct se mai vede urma unei singuri perechi de pasi..si il intreaba pe Dumnezeu:

'Doamne, cand eram fericit si la inceput de drum, tu umblai alaturi de mine. La greu, la nefericire se pare ca m-ai parasit.'..la care Dumnezeu i-a raspuns:

'Mai uita-te odata in urma ta. Pasii pe care ii vezi sunt ai mei, iar eu te purtam in brate, caci tu erai ranit si fara puteri'

La sfarsitul vietii, cel mai mult conteaza pentru noi - legaturile trainice. statornice. Iar cei care ne stau alaturi, o fac indiferent cat de greu le-a fost uneori, sa ne suporte.

suntnusunt a scris:

in privinta lui Dumnezeu ti se cere o iubire asa cum poate nici nu te-ai gandit vreodata sa iti oferi tie, o iubire totala; de ce nu ti se cere o iubire totala fata de tine si in consecinta fata de aproapele?

Pentru ca personajul fictiv intitulat D-zeu este un egomaniac si a facut pe clanul lui Kim il Sung dupa "chipul si asemanarea" Sa ? Zic si io...