Naeema a scris:
De ce nu si un anunt cu tot cu poza a camerei in deranj care sa fie atarnata la scoala pe coridor ca sa vada toata lumea si sa-si dea cu parerea ? 
Sau in ziua de azi, postata pe social media...cover photo pe Facebook.
Verisoara mea nu s-a lasat de sucuri acidulate 2 ani. Cand ajungea in vizita la cineva sau cand mergeau la cumparaturi - 'suferea' dupa sucurile acidulate..pana intr-o zi cand am dus-o eu la un medic si acesta i-a povestit in felul urmator:
'Daca vrei sa ai probleme pe viitor cu stomacul si fundul umflat ca ratustele, nu ai decat sa abuzezi de sucul acidulat in continuare'.
De doi ani bea suc acidulat doar la ocazie si chiar si atunci, 1 2 pahare maxim.
Ei, nu i-a spus-o pe un ton jignitor, dar nici dulce. La modul foarte serios, discernamantul copiilor e in formare la varste fragede si parintele e cel care decide in locul lui ce ii face mai bine. Atunci cand copilul e prea orgolios cu parintele, un 'sfat' sau o realitate spusa pe sleau si venita de la un prieten al familiei (care ii aduce cadouri cand vine in vizita, glumeste cu el si il trateaza ca pe un 'om mare' - lucru pe care parintele nu si-l permite sa faca mereu ) - poate fi un lucru chiar indicat.
Cand eram un piticot (5-6- ani), eu aveam darul sa povestesc in gura mare despre ce facem noi acasa - nu conta ca ai mei se pupau sau se certau - si un vecin mi-a spus pe sleau : 'Nu e frumos sa povestesti despre ce face familia ta acasa pe tot drumul, ca ii poti pune in ipostaze jenante pe ai tai. Nu ti-e rusine?' (- ba apoi chiar mi-a fost) - una e sa povestesti bunicii, unchiului, si alta - intregului cartier'.
Altadata, aveam darul sa plescai la masa...era distractiv pentru mine mai ales pentru ca era enervant pentru mama si ea se saturase de cate ori ma rugase sa nu mai plescai. A venit in vizita la noi un nene si cand s-a asezat la masa si m-a auzit, tot pe sleau mi-a spus: ' E lipsa de respect pentru cei din jurul tau sa te auda plescaind ca purcelul la masa'.
De parca mama nu mi-ar fi tot spus....insa, doar dupa acel episod am inceput sa ma controlez si o tin minte si in ziua de azi.
Nu e vorba de umilinta, e vorba ca ...uneori parintii sunt vazuti ca niste 'stapani' care 'fac legile in casa' si atunci de multe ori copilul cauta sa il sfideze cum poate si el, mai ales daca e ...copil si nu are cum sa fie atat de responsabil la varste fragede.
Mai ganditi inainte sa sariti cu acuzele gen 'umiliti copiii', ca nu suntem la gradinita.
