Început de Arcangelo, Mie 13 nov 2013 · 107 răspunsuri · 10.297 vizualizări
crystyann a scris:Da, o perioadă am lucrat şi la dentist, când mă vedeau pacientele rămâneau cu gura căscată şi o închideau abia când mă ascundeam şi terminau de urlat de frică.Sa inteleg ca esti dilatator ? :))
La jandarmi, când eram pe stradă, aveam voie numai cu cagulă pe faţă, c-au făcut SMURD-u' reclamaţie de la câte cetăţence în stare de şoc au luat din faţa mea când am ieşit fără cagulă 
Editat Vin 15 nov 2013 15:34
Lucast a scris:ce vrei sa te invat?
Ce stii sa faci mai bine...nu ma intereseaza mediocritatile
Arcangelo a scris:Discuta fiecare problema PE LOC,ATUNCI CAND APARE. Nu amana...
Asta depinde de om. Nu functioneaza mereu. Unele persoane vor sa discute imediat si sa rezolve problema pe cand altele prefera sa amane sau sa nu discute deloc. Acestea sunt persoanele care evita pe cat se poate de mult confruntari, conflicte, discutii negative. Ai incercat vreodata sa fortezi nota cu o astfel de persoana ? Efectul este contrariul la ceea ce ai avertizat tu. Dimpotriva, creaza si mai multa tensiune si atmosfera de rahat in casa. Nu poti forta un om, sa discute daca nu vrea, cand nu vrea si despre ce nu vrea. Daca incerci, mai ales la un barbat, risti ca partenerul sa aiba resentimente in legatura cu tine.
Ai auzit de termenul nagging ? Ei bine asta este cand insisti sa abordezi ceva ce trebuie discutat, cu o persoana care are personalitate evitanta. Vorbesc din proprie experienta. In cel mai bun scenariu partenerul te va ignora si v-a parasi incaperea, pe cand tu vorbesti singur si in cel mai rau caz se ajunge la cearta.
Asta ar fi una la mana si a doua este ca de fel atunci cand apare vreo problema, unul sau ambii sunt suparati, nervosi sau sictiriti. In cazul asta e chiar recomandat sa se amane discutia pana cand se calmeaza spiritele si se poate discuta calm, obiectiv si productiv. N-am intalnit inca cuplul care sa-si discute si rezolve problemele ca la intrunirile UN.
Editat Vin 15 nov 2013 18:08
Pai nu cred ca poti sa ai o relatie ok,cand numai tu esti ala deschis,alalalt nu.
Ce stiu io...poate nu inteleg nimic... :( -nu sunt un exemplu de persoana cu relatii armonioase...si poate e gresit sa cred ca altii sunt de vina.Cand o relatie nu e ce vreau eu sa fie,o las balta si gata...asta fac eu.Ca e bine,ca nu e...ca sunt singur,asta stiu deja.
Stiu deja din experienta ca nu poti sa-i schimbi pe ceilalti...nu destul,si nu suficient de repede,oricum,ca sa merite sa astepti "minunea".
Cand cineva nu te respecta,de exemplu,ori te minte,ori are un comportament abuziv,in orice fel,si vadi ca nu ajuta la nimic sa discut cu acea persoana...eu imi iau jucariile si plec.
Nu cred ca e cazul sa-mi irosesc timpul sperand ceva ce nu se va intampla.
Mai rau e de cei care apuca sa faca o familie,copii,cu persoana nepotrivita,si se trezesc abia dupa cativa ani,ca asa nu se mai poate.
Daca ar urma regulile asta,ale mele,nu ar ajunge acolo...insa nu e sigur daca nu cumva,ar inlocui relatiile dezastroase,cu o singuratate apasatoare.
Eu prefer singuratatea decat relatiile alea.Macar in relatia cu mine insumi,chiar daca ar fi singura care sa-mi ramana,stiu ca nu trebuie sa inghit tot felul de mizerii de la nimeni.
Depinde de gradul tau de anxietate. Oamenii sociabili, cei carora le place sa stea mai mult cu gramada sunt "vaccinati" in fata anxietatii sociale, fie pentru ca au avut parinti care le-au acordat atentie, fie ca au crescut de mici intr-un grup de cunostinte care au furnizat atentia necesara, recunoasterea, interesul... un fel de iubire, ca sa zic asa.
Arcangelo a scris:Daca ar urma regulile asta,ale mele,nu ar ajunge acolo...insa nu e sigur daca nu cumva,ar inlocui relatiile dezastroase,cu o singuratate apasatoare.
Ba da, Arcangelo, ar putea ajunge acolo si daca ti-ar urma ambii regulile. Unele adevaruri sunt insuportabile, momentele trebuie alese in functie de starea celuilalt, oricat de putin paranoic ai fi tot se aduna ceva care ramane inexplicabil (poate si pentru partener e inexplicabil, si daca ar vrea sa iti explice nu ar putea).
Arcangelo a scris:Daca ar urma regulile asta,ale mele,nu ar ajunge acolo...insa nu e sigur daca nu cumva,ar inlocui relatiile dezastroase,cu o singuratate apasatoare.
Nimeni nu e compatibil 100% in cadrul unui cuplu. Daca nu vrei sa faci unele compromisuri acolo unde e nevoie, si partenerul la fel, nu o sa ai niciodata o relatie si ai sa ramai singur precum ai spus ca preferi. Nu exista relatie armonioasa tot timpul. La armonie mai trebuie sa si lucri putin ca nu vine de la sine doar prin onestitate bruta sau regulile alea ale tale. Cateodata trebuie sa fii diplomat si sensibil la sentimentele celuilalt, iar cand te potrivesti cu partenerul/a din cele mai multe puncte de vedere, pe alea la care nu te cam potrivesti le treci cu vederea ori faci ajustari, altfel toata lumea s-ar lasa balta unii pe altii dupa cel mult primul an de relatie.
Editat Sâm 16 nov 2013 00:12
"iubirea" :rot:
Da...de parca eu chiar credeam ca cineva e 100% compatibil cu altcineva,ori fara defecte.
Pretentiile mele sunt mult mai modeste...cred: sa aiba bunavointa.Si asta inseamna onestitate,sinceritate,disponibilitatea de a INCERCA sa discute si rezolve orice problema,de a nu ascunde ceva,ori minti,etc.
Din pacate traiesc intr-o lume in care prea putini oameni inteleg sa nu faca rau macar persoanei pe care pretind ca o iubesc.Si inca si mai putini,inteleg ca a spune minciuni,a tine secrete si a inventa scuze,e rau.
Nu am aceleasi valori ca restul lumii pesemne.
Si daca mai adaug ca oricum sunt parte din tot felul de minoritati,sansele sa apara cineva potrivit scad si mai mult...
Zici ca e nevoie de compromisuri,de toleranta,de intelegere fata de defectele partenerului.
Ei bine,sunt defecte cu care e mai bine sa nici nu incerci macar sa traiesti...sa renunti din start.Si daca nu ai vocatie de martir,e bine sa pricepi asta din timp.
Nu-ti fa iluzii,NU IL VEI SCHIMBA PE PARTENER.
Multi au impresia ca iubirea il va face pe celalalt sa se schimbe...eu cred ca nu.Cica eu sint idealistul...
Arcangelo, din pura curiozitate te intreb, ai mai mult de douazeci de ani?
Cam asa gandeam si eu la varsta aia....