Arcangelo 1797 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2013 (editat) O sa fiu "didactic si pedagogic" si o sa expun reguli.Simple,usor de urmat,si cred eu si eficiente. 1.Nu minti.Sa nu crezi ca "toata lumea minte",si ca "oricum te va ierta"...sau ca "no o sa afle".Ba o sa afle.E imposibil sa nu te prinda cu minciuna...si probabilitatea ca asta sa se intample mai curand,creste cu numarul si frecventa minciunilor pe care i le spui. Chiar daca minti pe altcineva,de fata cu partenerul,tot va fi un motiv foarte serios ca sa isi piarda increderea in tine. Si increderea valoreaza atat de mult intr-o relatie,incat as zice ca e mai importanta decat orice altceva,inclusiv banii,aspectul fizic,sexul,datoria sau orice alte motivatii ai avea sa ai o relatie cu cineva. Nu inventa pretexte...nu inventa scuze mincinoase...cand va afla -si va afla,te asigur ca se va simti mintit,cum a si fost,inselat,ba chiar tradat! Nu iti imagina prosteste ca "sa inseli" partenerul inseamna sa te culci cu altcineva.Poti sa nu te culci cu nimeni,ca gustul tradarii si minciunilor E ACELASI. Daca tu nu crezi ca e la fel de grav,pentru ca minti in privinta unor lucruri care cica sunt marunte,te inseli.(daca sunt asa de neinsemnate,de ce mai ai nevoie de minciuni?) 2.Nu tine SECRETE.Discuta fiecare problema PE LOC,ATUNCI CAND APARE.Nu amana,nu iti gasi scuze si nu ii gasi celuilalt scuze...nu "il menaja",pentru ca nu doar ca nu o sa rezolvi nimic,insa cu timpul frustrarea,dezamagirea si mai rau,chiar mania sau URA se pot instala pentru chestii care puteau sa nu ia niciodata amploare. Asa apar abuzurile...asa degenereaza o relatie...cu gunoiul bagat sub pres,pretinzand ca totul e ok. In cel mai "bun" caz,relatia se va raci pur si simplu,cu fiecare lucru pe care il ASCUNZI. Poate crezi ca "ce nu stie nu il raneste",asa ca te poti minti ca o faci din altruism,sa-l protejezi pe celalalt si relatia... De fapt doar o dinamitezi pe relatie.Nu iti convine ceva,spune pe loc,si nu amana,pentru ca,in timp,va uita incidentul,sau il vei uita si tu,va fi deformata insasi amintirea lui,exagerata si numai buna de reprosuri si scandal. Nu inseamna ca celalalt percepe la fel situatia,insa daca nu o discuti atinci cand apare,vei face doar PRESUPUNERI. 3.Nu fa presupuneri! -daca in loc sa discuti o problema,doar inventezi motive si scuze,lui sau tie,lasi loc acestor minciuni,in care crezi. Recunoaste ca NU STII,ce e exact in mintea celuilalt,in loc sa inventezi povesti "explicative" in care e un monstru care urmareste sa te raneasca in mod intentionat,ori un "nevinovat" care nu isi da seama ca te raneste. Mai bine sa AFLI ce si cum,nu sa speculezi si sa EXAGEREZI. Va las si pe voi sa adaugati "reguli" sau sa le comentati pe astea,ale mele. Editat Noiembrie 13, 2013 de Arcangelo 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2013 folosind lubrifiant pe baza de silicon 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
gargbird 9383 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2013 Mai, Arcangelo, Arcangelo, Arcangelo, mai... Tu crezi ca o relatie armonioasa se bazeaza pe reguli stricte? Crezi ca sinceritatea crasa aduce armonie? Crezi ca expunerea brutala si imediata a problemelor aduce armonie? Crezi ca adunarea unor probe cu privire la niste indoieli aduce armonie? Mai, Arcangelo, Arcangelo, Arcangelo, mai... (aici am dat copy-paste ca mi-a fost lene sa mai scriu o data "mai, Arcangelo, Arcangelo, Arcangelo, mai..."). Eu cred ca tu ai cate o revelatie, datorata unor factori pe care doar tu ii cunosti, si iti expui aici revelatia, dar o expui inainte de a o diseca, o expui in forma bruta, fiind sub influenta efectului ei (nu am inteles ce am vrut sa spun aici, dar joi am intotdeauna probleme de concentrare). Eu cred ca minciuna poate face parte din "compozitia" unei relatii armonioase, la fel si secretomania, si discretia sau nepasarea cu privire la unele situatii. Ca sa functioneze regulile expuse de tine mai sus, este nevoie de doi parteneri mai degraba entuziasti decat indragostiti, dar sa nu uitam ca entuziasmul este sentimentul care dispare cel mai repede. Si dupa aia... ce ramane in afara de doi oameni frustrati, banuitori si straini? Nimica. Nimica-nimica. 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Arcangelo 1797 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2013 Da,asa cred.Ca sinceritatea si onestitatea sunt INTOTDEAUNA alegerile potrivite intr-o relatie armonioasa. De ce nu argumentezi tu,ca nesinceritatea,minciunile,secretele,scuzele sau ignorarea problemelor sunt alea benefice unei relatii? Si mai ales,explica-mi si mie de ce oamenii care au o relatie bazata pe incredere,sunt aia "frustrati,banuitori si straini" si nu aia care sunt in mod DELIBERAT straini(ascunsi,mincinosi),care isi ascund problemele (frustrati) si care nu au nici un motiv sa aiba incredere in partener sau sa inspire incredere partenerului,pentru ca sunt mintiti sau mincinosi (cei banuitori). Nu inteleg deloc "logica" ta. Ca sa functioneze ce spun eu,e nevoie de doi oameni sinceri,onesti,deschisi si responsabili,care nu se fac ca nu vad problemele ci incearca cu bunavointa sa le rezolve,nu de mincinosi,ascunsi,vicleni si fatarnici,care isi ascund problemele dand vina pe cineva (de obicei chiar pe partener) sau inventand scuze penibile dupa care sa isi ascunda nepasarea. Zici ca "minciuna poate face parte din "compozitia" unei relatii armonioase, la fel si secretomania, si discretia sau nepasarea". Vai de nefericitii care au ghinionul sa te aiba in viata lor. folosind lubrifiant pe baza de silicon Relatiile de prietenie le rezolvi la fel? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2013 (editat) In experienta mea, oamenii nu sunt cinstiti, sinceri, onesti s.a.m.d. Mai ales partenerii. Relatiile amoroase sunt o chestie egoista (vreau sa fiu cu X pentru ca imi place si trebuie sa fie langa mine), relatiile de prietenie sunt o chestie utilitara (sa ai cu cine vorbi cand te plictisesti, sa ai cu cine bea o bere ca sa n-o bei singur etc.). Editat Noiembrie 13, 2013 de S.R. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Arcangelo 1797 Raportează post Postat Noiembrie 14, 2013 Pacat.Intre relatiile egoiste,cum chiar tu le numesti(in care vrei sa ai un profit oarecare pe seama celuilalt) si relatiile "utilitare",la care conteaza tot cat de mult poti sa castigi din relatie (fie si doar alungarea singuratatii si plictiselii),"lipsite de cinste,sinceritate,onestitate s.a.m.d."s-ar zice ca nu are nici un rost sa mai ai relatii. Iubire,incredere,cinste,onestitate,sinceritate...astea sunt doar vorbe goale pentru tine si pentru cei cu care relationezi tu. Apropo,am prins cu minciuna pe majoritatea cunoscutilor cu care am apucat sa am relatii cat de cat mai apropiate.Nu inseamna ca toata lumea minte.Eu nu mint. O relatie adevarata nu poate sa existe intre oameni falsi.Aia e o relatie intre niste masti,niste personaje de balci,un teatru al absurdului. Decat cu asemenea relatii,prefer sa fiu singur,ca macar in relatie cu mine stiu ca nu o sa fiu mintit sau inselat.Nu exista intentia de a ma minti si insela. Exista oameni care iubesc cunoasterea...orice efort impotriva cunoasterii,cum e minciuna sau secretul,nu are cum sa incapa in asemenea oameni. Exista oameni pentru care adevarul e foarte pretios...si exista oameni care nu ar da scumpa lor ignoranta pe nimic,si ar fi in stare de crima numai sa nu se intalneasca cu adevarul,ori sa permita altora sa il cunoasca. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Noiembrie 14, 2013 (editat) Zicea cineva ca iubirea de oameni(banuiesc ca se refera si la o relatie de amor) - tine mai degraba de puterea de a il ierta pe celalalt mai presus decat puterea de a-l judeca. Nu vreau sa ma bag, dar tare am impresia ca tu copilaresti in continuare. E bine sa te ghidezi dupa adevar, dar uneori, adevarul gratuit este o adevarata dovada de egoism. Bineinteles, nu inseamna ca atunci cand esti egoist iubesti mai putin. Si asta e o prejudecata. Nu inseamna ca egoismul intotdeauna este ceva rau, ci pur uman. Cred ca mai mult conteaza sa intelegi ce nevoi are cel de langa tine si uneori sa lasi sa treaca...asa, fara a descalci mereu firul in patru. Editat Noiembrie 14, 2013 de stupid_me Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Noiembrie 14, 2013 Relaţiile se formează sau nu. Eu nu mi-am propus să fiu prieten cu puţinii cu care sunt prieten. În materie de relaţii amoroase a fost o continuare a interesului arătat de diversele tipe cu care am umblat faţă de mine. Adevărurile despre care vorbeşte Arcangelo au avut loc doar în relaţiile de prietenie, nu şi în cele amoroase. Şi doar din partea mea. Îţi explic şi de ce. Aparent, majoritatea oamenilor au tot felul de sensibilităţi, gânduri pe care nu le încredinţează altora, plus agende ascunse, morale sau nu. Adevărul le răneşte sensibilităţile sau le obstrucţionează agendele, sau le impun obligaţia de a împărtăşi gânduri intime(echivalentul unui viol psihic prin constrângere morală). D-aia pretenţia la adevăr şi sinceritate poate fi văzut ca un lucru egoist. "Maturitatea" de care vorbeşte Stupid e... un fel de mârşăvenie, sau altfel spus, "the way it's meant to be played". Discuţia e complexă şi atinge şi auto-acceptarea şi gradul individual de anxietate, dar şi gradul de oificare, altfel spus, de integrare în turmă. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Arcangelo 1797 Raportează post Postat Noiembrie 14, 2013 (editat) Zicea cineva ca iubirea de oameni(banuiesc ca se refera si la o relatie de amor) - tine mai degraba de puterea de a il ierta pe celalalt mai presus decat puterea de a-l judeca. Nu vreau sa ma bag, dar tare am impresia ca tu copilaresti in continuare. E bine sa te ghidezi dupa adevar, dar uneori, adevarul gratuit este o adevarata dovada de egoism. Bineinteles, nu inseamna ca atunci cand esti egoist iubesti mai putin. Si asta e o prejudecata. Nu inseamna ca egoismul intotdeauna este ceva rau, ci pur uman. Cred ca mai mult conteaza sa intelegi ce nevoi are cel de langa tine si uneori sa lasi sa treaca...asa, fara a descalci mereu firul in patru. Iubirea tine de puterea de a-l ierta pe celalalt zici tu.Asa ca,lasa-l sa abuzeze,ca asa iti arati tu iubirea...si daca te iubeste,la randul sau,trebuie sa-ti inghita orice! Daca nu o face,inseamna ca nu te iubeste cu adevarat... Cat de falsa,si de paguboasa e atitudinea asta...cata frustrare se acumuleaza in timp,si ce avalansa de reprosuri va cadea cand se va umple paharul compromisurilor... Exista compromisuri care ne compromit.Exista compromisuri care compromit o relatie. Insasi ideea de compromis,presupune "impacarea" -silita- cu ceva ce nu vrei,nu iti place,nu crezi ca e bun sau potrivit pentru tine,in ideea de a pastra sau obtine altceva,ce iti place,doresti,crezi ca e bun sau potrivit pentru tine. Crezi ca trebuie sa poti ierta -si e adevarat,insa a fi capabil sa ierti,nu inseamna a te face ca ploua cand apare o problema,a o ascunde sub pres sau a colecta o DATORIE de vinovatie fata de celallat;ceva numai bun sa ii fie reprosat cu prima ocazie,si care sa-ti permita sa capeti "virtutea victimei",statutul ala "superior" care iti garanteaza ca poti sa-l judeci pe cel "iertat" oridecateori ai chef sa-l SANTAJEZI cu vinovatia,si sa te complaci in parerea ca tu esti "personajul pozitiv" al relatiei,celalalt fiind "vinovatul de serviciu",un fel de infractor,care e acolo ca tu sa il "ierti",aratand tuturor ce persoana "nobila" esti. Toate astea nu vor face nici o relatie mai buna. "Adevarul e o dovada de egoism" -lol!!!!! -minciuna pesemne,e dovada altruismului! E egoism sa spui adevarul si sa nu ascunzi nimic,dupa parerea ta...insa care e logica,in spatele unei asemenea afirmatii? -a impartasi cu celalalt,este...egoism? A nu tine ceva ascuns de el,a fi deschis si accesibil,asta e egoismul?! -eu zic sa te mai gandesti... Zici ca e o prejudecata sa cred ca a fi egoist intr-o relatie e o dovada ca iubesti mai putin.Insa daca a cauta un profit personal pe seama celuilalt,un avantaj,a pune interesele tale personale mai presus de orice altceva,ego-ul tau fiind personajul caruia trebuie sa i se subordoneze orice(inclusiv relatia) si oricine(inclusiv partenerul),daca asta inseamna sa iubesti...ma intreb care e diferenta intre "iubirea" ta si lacomie,dispret sau chiar ura? -eu nu vad niciuna. <<Egoismul o fi uman...si poate nu e intotdeauna ceva rau>>,cum spui tu...insa in mod limpede,nu e o dovada de iubire. "Cel mai bine,e sa intelegi ce nevoi are cel de langa tine,si,uneori,sa lasi sa treaca...asa,fara sa despici firul in patru". -chiar asa o fi? Si daca de fapt NU INTELEGI? -daca de fapt,faci cum face imensa majoritate a femeilor (si nu numai),PRESUPUI ca intelegi,fara sa discuti cu celalalalt? Uite asa apar si se agaraveaza problemele intr-o relatie: exista ceva ascuns in mod deliberat,ceva in mod evident important si deranjant,acel "gunoi de sub pres". E un proverb rareori spus in ziua de azi,pentru ca suna "urat": "lucru' lasat,miroase-a c...t" -asa e cu amanarile si cu presupunerile. Fi ireprosabil -nu doar pentru a nu fi judecat de ceilalti sau de tine insuti,fi ireprosabil pentru a nu face RAU celorlalti si tie insuti.Inceteaza cu scuzele,cu paravanele,cu teatrul si mastile,inceteaza cu minciuna. Uite inca o regula a relatiilor armonioase: iubirea si lasitatea nu se pot impaca.Fie iubesti,si atunci trebuie sa ai curajul si increderea pentru a te confrunta cu problemele care apar,a-ti asuma raspunderea pentru ceea ce zici si faci,si a-i cere celuilalt sa faca la fel,fie esti un las...si atunci o sa recurgi la invinovatirea cuiva,a altcuiva,normal,partenerul fiind primul de pe lista vinovatilor,pentru toate problemele tale. In plus,ai sa acoperi rahatul ala care pute,cu scuze...ai sa ascunzi de tine si de celalalt orice nu-ti convine (in numele iubirii) si ai sa presupui o multime de prostii,exagerand si deformand amintirea unor incidente pe care probabil celalalt le-a uitat deja,ori si le aminteste altfel,cand o sa rabufnesti -si crede-ma,o sa se intampla,cand frustrarea adunata va ajunge la acea "ultima picatura".,in loc sa discuti problemele reale,atunci cand apar. Ca sa iubesti trebuie sa fi integru si responsabil...nu sa te ascunzi in spatele minciunilor,secretelor si scuzelor,cautand doar sa-l manipulezi pe celalalt -ca asta faci cu minciunile,scuzele si secretele tale- pentru a-ti face pe plac! Asta inseamna maturitate,nu ce crezi tu. Editat Noiembrie 14, 2013 de Arcangelo Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Noiembrie 14, 2013 "Maturitatea" de care vorbeşte Stupid e... un fel de mârşăvenie, sau altfel spus, "the way it's meant to be played". Discuţia e complexă şi atinge şi auto-acceptarea şi gradul individual de anxietate, dar şi gradul de oificare, altfel spus, de integrare în turmă. Huh. Cobori de rog in jos cu jind..si explica-mi si mie ce ai vrut sa spui. Nu de alta, dar am nevoie de traducere si musai sa-ti dau replica..ceva imi suna cam marsav la mijloc.... Asta era si o vorba de-a mea : Sa nu cruti pe celalalt de tine. O sustin in continuare, insa am de adaugat ceva important : - uneori, unele adevaruri nu isi gasesc relevanta. Poate efectiv realizezi ca ai fost tampit cand ai gandit sau ai facut ceva(si nu sariti in sus, ca nu ma refer la inalta tradare) si ai realizat cat de cretin ai fost, incat sa nu aiba rost macar sa te spovedesti gratuit, doar pentru a incarca negativ pe cei din jurul tau cu gandurile tale negre. Cu totii avem demonii nostri si nu e neaparat cea mai optima varianta sa ne luam confesori. Ne putem descarca si singuri, caci asa ajungem sa ne cunaostem si sa ne controlam mai bine si sa ne..indreptam. In noi trebuie sa gasim puterea asta, si in iubirea de langa tine, nu neaparat prin vampirism asupra oamenilor dragi. Pe de alta parte, cand iubesti, nu prea poti sa faci rau celuilalt, asa ca nu prea ai ce 'pacatui'. Restul sunt lucruri marunte , de genul 'vezi ca iti pute gura, spala-te pe dinti'. Dar se intampla uneori cand viata iti ajunge pana in gat si pesemne...ai ganduri negre indreptate spre toti si spre toate. Zicea cineva odata ca perfectiunea adevarata consta taman in cum si cand reusesti sa eviti perfectiunea. De asemenea cred cu putere in faptul ca uneori e bine sa cruti lumea de tine si de demonii tai, la fel cum alteori e bine sa hranesti lumea cu tine. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
