ariana2006 a scris:Daca tu, catelusulschiop si tu, mirela ati invatat sa fiti mai buni cu ajutorul greutatilor, asta nu inseamna ca toata lumea are puterea voastra. Ati dat dovada de tarie de caracter si poate de un psihic bun. Majoritatea se inraiesc in urma necazurilor. E suficient sa va uitati in jurul vostru sa vedeti cata rautate si cate mizerii exista si o sa imi dati dreptate. Si...credeti-ma ca acum nu vorbesc din carti.
Asa este.De cele mai multe ori anturajul ne marcheaza insa ceea ce se intampla in caminul care ar trebui sa ne ofere intimitate ne poate mutila psihic pe viata.Un parinte prea autoritar nu -ti lasa timp si dreptul sa te dezvolti normal asemeni celorlalti de aceea copiii si partenerul de viata devin timorati si nu se mai pot manifesta natural.
catelusulschiop a scris:Hai sa-ti spun un secret pe care l-am aflat recent: "Devenim ceea ce gandim"
Daca ai sa te uiti in jur dupa rautate ai sa o gasesti la tot pasul, daca ai sa te uiti dupa lucruri frumoase ai sa le gasesti la tot pasul. Problema e ca atat timp cat te gandesti la rau... raul se manifesta mai puternic in viata ta. Daca te gandesti la bine... binele se manifesta mai mult. "Devenim ceea ce gandim"
Zilele astea vorbeam cu o colega, afara ploua si ea a spus "Ce vreme urata." eu i-am spus "Aerul o sa fie mult mai curat dupa ploaie". Ploaia nu e nici frumoasa nici urata. Noi o facem cum vrem. Lumea din jur este creata in mintea noastra.
Ma candeam ca nu zambesc destul de tare in timp ce compun acest raspun asa ca m-am uitat in oglinda, m-am strambat la imaginea mea si acum zambesc... destul de vizibil. Poate unii vor spune ca-s dus cu pluta DAR daca a fi normal inseamna sa stau deprimat in mizeria pe care o percepe marea majoritate... atunci prefer sa fiu nebun.
Cu scuzele de rigoare ca ma interferez din nou cu tine as vrea sa iti reamintesc ca nimeni nu-si doreste raul.In alta ordine de idei,fiecare dintre noi viseaza sa ii fie cat mai bine si sa ii vina toata fericirea pe care si-o doreste.Insa in loc de ceea ce ne dorim primim boli si necazuri in ciuda sperantelor noastre "pozitive".Aceasta propunere este viabila doar pe termen scurt.Ignorand raul din jurul nostru ne putem vedea de viata mai nepasatori insa asta ne lasa mai vulnerabili celor ce urmeaza .Inca o data scuze de interventie.
ariana2006 a scris:Nu esti nebun. Mai ales ca ai reusit sa mai smulgi cel putin un zambet pe langa al tau.
Ai perfecta dreptate. Tine, asa cum am zis si eu, de psihicul fiecaruia. Asta nu inseamna ca il fac nebun pe cel care nu reuseste sa treaca cu usurinta peste necazuri.
Ca sa iti arat ca nu vorbesc aiurea o sa iti dau un singur exemplu de om care nu a perceput raul ca tine, ca Mirelut si chiar ca si mine. Vecin si bun prieten pe vremea copilariei. Mama i-a parasit, pe el si pe tatal lui, cand el era foarte mic. A plecat si si-a luat fiica cu ea (De ce numai pe ea?! Nu avea doi copii?). Tatal s-a refugiat in bautura si femei. Baiatul a crescut in acel mediu, spunandu-le tuturor femeilor care ii intrau in casa, "mama". Acum are 25 de ani. E in inchisoare de vreo 5 si mai are de facut multi ani de acum incolo. A iesit de nenumarate ori, dar afara nu il asteapta nimic bun. Nu are scoala terminata, nu are experienta in munca, nu are sprijin material si nici moral si mai are si cazier.
Cred ca este un caz in care se poate invoca DATORIA DE A IUBI. Nenorocita aia de mama ar fi trebuit sa se uite la el macar din DATORIE.
Ma mir ca vorbesti asa.O verisoara de a mea dupa 18 ani de casatorie aa trecut printr-un divort.Dupa divort a ramas cu cei 3 copii ai ei si cu o pensie suplimentara derizorie.Ex sotul se purta ca un flacau prin oras si chiar isi incerca apusele atuuri de don juan.Fapt este ca acum s-a recasatorit in timp cce ea a ramas cu intreaga responsabilitate in ce priveste cresterea copiilor.El are acum o sotie si un copilas ,iar cand se intalnesc pe strada nici macar nu ii mai saluta pe copii si pe fosta sotie.Are impresia ca pensia stabilita de lege ii tine locul.Din pacate.
