"Smerenia este cunoasterea si aprecierea de sine intru saracia duhului in raport cu toata faptura vazuta si nevazuta (Matei 5, 3). Ea este constiinta cufundarii si amestecarii intre semeni egali si dependenti unii fata de altii si fata de Dumnezeu. Ea isi are altarul in inima, caci imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru (Luca 17, "
"Umilinta vine de dinafara de la potrivnicia imprejurarilor si de la cei ce ne mustra. Cine are samanta adevaratei smerenii, va folosi bine si darul umilintei mai curand sau mai tarziu; cine n-o are, o va folosi rau luand-o numai ca pe o batjocura si rautate. Si cu toate acestea, de multe ori umilinta desteapta si pregateste calea spre smerenie si pocainta pentru cel iubit de Dumnezeu (Ps. 106,12)."


-toate versetele citate nu pomenesc macar cuvantul smerenie,ultimul vorbeste despre umilinta,insa nu e deloc vorba de ceva positiv sau incurajator macar.