mda...nu iubeste....
Orgoliul
Început de @5 IP, Joi 3 oct 2013 · 154 răspunsuri · 14.642 vizualizări
se rasfata si profita cica astae orgoliu,,,,bullshit, nah ca a, zis-o
Editat Joi 3 oct 2013 20:43
pai daca nu iubesti nu esti vulnerabil si poti avea orgoliu pana la cer si inapoi
InPing a scris:trec zile intregi fara sa ne vorbim, sa ne iubim. Vreau sa-i spun ceva frumos, ma pregatesc si cand s-o fac...ma razgandesc si ma si enervez. Pe mine ma enervez; parca-s nebun, asa ma port.
De-aia vreau sa discut si cu altii, sa vad daca a gasit vreunu vreo solutie magica.
Solutia e ... IUBIREA. Incearca s-o iubesti. Fara teama. Total. Indiferent de consecintele pe care le vede orgoliul cand iti pune frana. Orgoliul nu are ce cauta in iubire. Iarta. Uita. Fii bun. Bunatatea nu e semn de slabiciune, ci de putere. 
Orgoliul e foarte periculos intr-un cuplu. Nu poti fi fericit cand esti manipulat de el. Permite-ti sa fii liber in SIMTIRE. Nu exista sfaturi ca sa-ti controlezi orgoliul. Eliberarea vine din interiorul tau. Orgoliul fiind o manifestare a fricii, ar trebui ca fiecare sa inteleaga ce-l genereaza. Cheia ar putea fi curajul de-a iubi plenar.
Solutia e sa te maturizezi tu un pic mai mult, pana capeti si o atitudine paterna fatza de ea. Deocamdata faceti amandoi ca niste plozi rasfatati care-si refuza unul altuia prajiturica pentru ca nu vreti sa intrati unul in lumea celuilalt.
jazmin@ a scris:Orgoliul.
Mda..sa vedem.Punem o oglinda pe perete, musai sa fie in lumina...asa imaginea e perfecta.Vine Orgoliul si spune : Nu-i asa ca tu esti cea mai frumoasa din tara?"
Si tu spui : Da...Da..cum ai ghicit ?
Orgoliul sta in spatele tau si iti sopteste : ,,Esti mai presus de ceilalti, ridica sprinceana in semn de dispret"
Si tu spui: Nu-i asa ?!
...si povestea continua
cred ca asta e Dl. Orgoliul
...aaaa...aaa...nu-nteleg...
adica daca spun ca-s cel mai frumos si ridic si spranceana trece??? Orgoliul...trece?
Salvie a scris:* dar ma blochez atunci cand trebuie sa iert greselilor celor care ma iubesc
si cu asta ai spus tot....daca ziceai celor pe care II IUBESC poate ca era vorba de orgoliu pur dar asa....
Ai tu un stil al tau propriu si personal...de-mi bubuie capul cand voi sa te-nteleg. Daca nu bagi tu fitile, nu te simti bine.
Am scris exact asa cum trebuie si nu altfel. Daca scriam "celor pe care-i iubesc" ieseam din context si dezbateam altceva, lucru care deja se intampla numai si numai din cauza domniei tale.
Scriind asa cum am scris, am punctat strict obiectiv tinta orgoliului meu.
Fie ca off-topicul sa-ti incarce constiinta si sa ti se traga firul la ciorapi cand te duci la intalnire.Amin.
...si-ai mai indus si altora ideea...
Fernandaa a scris:mda...nu iubeste....
...ce spuneam??? a tunat si va adunat...
Melissa Rebecca a scris:Solutia e ... IUBIREA. Incearca s-o iubesti. Fara teama. Total. Indiferent de consecintele pe care le vede orgoliul cand iti pune frana. Orgoliul nu are ce cauta in iubire. Iarta. Uita. Fii bun. Bunatatea nu e semn de slabiciune, ci de putere.
Orgoliul e foarte periculos intr-un cuplu. Nu poti fi fericit cand esti manipulat de el. Permite-ti sa fii liber in SIMTIRE. Nu exista sfaturi ca sa-ti controlezi orgoliul. Eliberarea vine din interiorul tau. Orgoliul fiind o manifestare a fricii, ar trebui ca fiecare sa inteleaga ce-l genereaza. Cheia ar putea fi curajul de-a iubi plenar.
Nu aici e problema. Eu efectiv nu pot sa renunt la orgoliu, dar cand situatia e "calda" n-am altfel de probleme. Daca n-o iubeam, as fi simtit si cand nu eram suparat.
La ce fel de frica te referi, ca toti avem cate una sau mai multe, dar nu vad legatura cu orgoliul? Sper ca nu vrei sa-mi sugerezi ca mi-e frica sa nu-mi traga vreo doua-n freza...
S.R. a scris:Solutia e sa te maturizezi tu un pic mai mult, pana capeti si o atitudine paterna fatza de ea. Deocamdata faceti amandoi ca niste plozi rasfatati care-si refuza unul altuia prajiturica pentru ca nu vreti sa intrati unul in lumea celuilalt.
Bai Freud, daca s-ar intampla asa, sunt terminat. Cum s-o vad ca pe fiica-mea, ca raman inert pa ici, pa colo...???
Editat Vin 4 oct 2013 08:38
ai muri ca sa ii salvezi ei viata ? raspundeti in gand ca nu e nevoie sa stim si noi daca o iubesti sau nu.
Bai, piticule, tu faci penis mare la mine ? Daca-ti ziceam sa fii mai asertiv, te uitai patrat la monitor. Atitudine paterna e mai potrivit ca sa intelegi, se refera la toleranta in baza empatizarii cu partenera de pe o pozitie de siguranta emotionala, oferind protectie, companie si ingaduinta care se manifesta similar cu atitudinea fata de o fiica, dar difera motivatia atat emotionala, cat si rationala, si se adopta in situatiile necesare, nu permanent, ca fatza de copii. Nu mai fi pitic, cresti sa fii soarele ei cald, sorii pitici sunt albastri si reci, nu sunt propice dezvoltarii vietii pe planetele care graviteaza in jurul lor. Intelegi tu metafora, ca ai barbitza de poiet.
Fernandaa a scris:ai muri ca sa ii salvezi ei viata ? raspundeti in gand ca nu e nevoie sa stim si noi daca o iubesti sau nu.
Bullshit, tanti psiholoaga ! Oamenii nu isi prevad cu acuratete reactiile in situatii neobisnuite.
Aham...deci trebuie sa fiu soarele ei cald si deloc albastru si rece si s-o pun intr-o pozitie de siguranta. Am priceput.
InPing a scris:Orgoliul are multe definitii, dar nu asta vreau sa dezbatem, ci posibilitatea renuntarii (partriale macar), la acest orgoliu care-i raneste pe cei asupra carora ii proiectam implicatiile si implicit pe noi.
Raspunsuri de genul "fii mai bun, mai ingaduitor..." , nu cred ca-si au sensul aici. Am deschis la psihologie, nu la filozofie.
Exemple de concesii facute, ale posesorilor de mega-ego-uri (nu megane-doi
Sa facem un cerc al dependentilor.
Incep eu.... Nu sunt un om ranchiunos, iert cu usurinta abaterile celor care m-au suparat si care aproape sigur o vor mai face (uneori din rautate pura), dar ma blochez atunci cand trebuie sa iert greselilor celor care ma iubesc.
Simt , cu un fel de sadism in suflet, placere atunci cand ii vad ca sufera din cauza orgoliului meu. Apoi imi pare rau, dar imi paralizeaza mintea la gandul ca ar trebui sa fac altfel. Sunt cam limitat...; stiu!
Ce e de facut ? E ceva ? Sunt solutii reale ? Yoga n-a mers aici, religiile nu ma prind.
Ete pe dracu, nu o vei rezolva pe forum, eu am incercat la greu sa avem discutii la obiect in privinta emotiilor, dar nu intereseaza.
In cel mai fericit caz zice cate unul, "f-a aia".
E o problema de a putea sa faci sau a nu putea sa faci.
Ai impresia ca e vreunul lipsit de orgoliu?
Chiar daca nu se manifesta pe domeniul la care faci tu trimitere, orgoliul fiecaruia e mare si e stapanul lui se poate observa din plin pe acest forum si pe oricare.
Asta cu iubirea e o ...aba, e foarte la moda acum si una doua, ti-o tranteste " iubeste si fa ce vrei".
Pai cum .... sa iubesti in halul ala da ca nu poti din cauza de natura?
Ei pot de la natura fireasca, sa isi iubeasca sotul, sotia, familia, rudele, prietenii, colegii, sefii, pe toti oamenii, ...asa cum te imndeamna pe tine?
Alta ...aba si asta.
Apoi, trecand peste natura fireasca, daca ei pot, ce se fac cu servitutea pe care o implica o asemenea iubire neconditionata, nu cumva iubesc ei prea mult pe altii decat pe ei insisi si nu cumva iubesc pe altii si divorteaza de sot (sotie)??
Revenind; toti avem deschis accesul la a fi orgoliosi; educatia nostra tinde catre asta; ce, pe tine te-a educat cineva cum sa nu fii orgolios? desigur ncici nu te-a educat cum sa fii orgolios, dar intr-o lume plina de orgoliosi mici, medii, mari si uriasi, normal ca ai deprins (si am deprins cu totii) cum sa ai acces la trairea emotiei orgolilului.
In general si in mod firesc, orgoliul nu se declanseaza fara stimul cognitiv, comanda emotie e facuta prin cognitii.
Care cognitii sunt declansatorii emotionali, numai si numai pentru ca am invatat ca un animal dresat sa reactionam la comanda cu pricina.
E un algoritm la fel ca in cazul ofenselor; am invatat ca la anumite cuvinte, comportamente ale celorlati, sa le decodam automat drept ofensatoare (efect, reactie mentala) si sa ne declansam tot automat si reactiunea emotionala.
Probabil ca asa cum s-a facut algoritmul, tot asa e posibil sa se si desfaca, prin intermediul altor algoritmi implementati in timpul si prin efortul prin care si acestia negativi au ajuns sa ne conduca viata.